ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5151/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 19.03.2020, reclamanta societatea A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea deciziei nr. 187/18.02.2020, emisă de pârât, precum și exonerarea de la plata amenzii in cuantum de 100.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 1363 din 16 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului.

A fost anulată decizia nr. 187/18.02.2020, emisă de pârâtul C.N.A.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit cadrul legal ce reglementează activitatea Consiliului atunci când a constatat că, în speță, a fost încălcat principiul imparțialității reglementat de art. 11 din O.U.G. nr. 57/2019.

Astfel, având în vedere că prin actul contestat este aplicată o sancțiune de natură contravențională decisă prin vot public, în cvorum, urmare a analizei și controlului exercitat de membrii Consiliului asupra conținutului programelor difuzate public, în calitatea acestora de garanți ai interesului public, aspectele reținute de instanța de fond ca fiind de natură să încalce principiul imparțialității nu sunt aplicabile speței.

Considerentul instanței de fond potrivit căruia a constatat încălcarea gravă a principiului imparțialității în etapele de examinare și verificare a probelor, a rapoartelor de monitorizare și a înregistrărilor video aferente, precum și în timpul audierii sau ascultării punctului de vedere al celor doi reprezentanți ai reclamantei este greșit interpretat, raportat la cadrul legal stabilit de Legea audiovizualului.

A susținut recurentul că membrii Consiliului și-au exprimat opinia strict cu privire la conținutul emisiunilor difuzate, fără a se antepronunța cu privire la sancțiunea ce urma să se propună, având în vedere că procedura privind finalizarea emiterii unei decizii de sancționare are un caracter intern și administrativ, operațiune administrativă care respectă atât prevederile din Legea audiovizualului, cât și din ROF și care nu este echivalentă cu procedura prevăzută din cadrul unui litigiu, de exemplu, în care judecătorul ascultă părțile, deliberează și ulterior se pronunță, întrucât nu sunt cel puțin două părți care își expun apărările în contradictoriu.

Actul administrativ ce constă în emiterea deciziei de sancționare este un act unilateral, individual, care reprezintă efectul controlului exercitat de Consiliu cu privire la respectarea dispozițiilor legale din domeniul audiovizualului de către radiodifuzori, respectiv unul de constatare a unor fapte contravenționale, iar nu unul prin care să se stabilească sau să se recunoască un drept al radiodifuzorilor, astfel încât procedura premergătoare emiterii acestuia, respectiv analiza rapoartelor de monitorizare și motivarea votului să fie supuse principiului imparțialității, reținut în mod greșit de instanța de fond.

A apreciat recurentul că, față de cadrul legal aplicabil speței și ținând cont de natura actului contestat, principiul imparțialității din O.U.G. nr. 57/2019 nu este aplicabil actului administrativ supus controlului de legalitate.

A susținut că, în ședințele publice, membrii Consiliului își pot exprima opiniile personale cu privire la conținutul rapoartelor de monitorizare analizate, având în vedere că legea audiovizualului obligă la motivarea votului exprimat. La individualizarea sancțiunii, membrii Consiliului țin cont de efectele și gravitatea faptei, precum și de sancțiunile primite anterior de radiodifuzor, pe parcursul ultimului an, aspect care rezultă din dezbaterile și deliberările acestora, concretizate în propunerile de sancționare.

A menționat recurentul că principiul imparțialității a fost aplicat și interpretat greșit de instanța de fond, având în vedere că au avut loc comentarii, atât ale membrilor CNA care și-au motivat votul, cât și ale celor doi reprezentanți ai postului A. 1, fără ca membrii CNA să-și exprime opinii preconcepute sau prejudecăți asupra soluției, având în vedere că aceștia și-au exprimat punctul de vedere strict cu privire la conținutul vizionat.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a apreciat recurentul că este contradictoriu considerentul instanței de fond care a reținut, pe de o parte, că sancțiunea care va interveni este nulitatea actului administrativ, iar pe de altă parte, că se impune anularea deciziei, în condițiile în care tocmai legalitatea actului administrativ contestat trebuia analizată din perspectiva temeiurilor juridice aplicate.

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-pârât a invocat contradicția între aspectele reținute de prima instanță în considerentele hotărârii atacate. Astfel, a apreciat recurentul că este contradictoriu considerentul instanței de fond care a reținut, pe de o parte, că sancțiunea care va interveni este nulitatea actului administrativ, iar pe de altă parte, că se impune anularea deciziei, în condițiile în care tocmai legalitatea actului administrativ contestat trebuia analizată din perspectiva temeiurilor juridice aplicate.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 din C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în condițiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a apreciat că acțiunea este fondată; Înalta Curte apreciază că sentința civilă recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 din C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus raționamentul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă în esență o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar existența unei contradicții logice în considerente nu poate fi reținută raportat la sentința atacată.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este neîntemeiat.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea deciziei nr. 187/18.02.2020 emise de pârât și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 100.000 RON.

Soluția primei instanțe de admitere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-pârât a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit cadrul legal ce reglementează activitatea Consiliului atunci când a constatat că, în speță, a fost încălcat principiul imparțialității reglementat de art. 11 din O.U.G. nr. 57/2019.

A apreciat că considerentul instanței de fond potrivit căruia a constatat încălcarea gravă a principiului imparțialității în etapele de examinare și verificare a probelor, a rapoartelor de monitorizare și a înregistrărilor video aferente, precum și în timpul audierii sau ascultării punctului de vedere al celor doi reprezentanți ai reclamantei este greșit interpretat, raportat la cadrul legal stabilit de Legea audiovizualului.

Cu privire la aceste aspecte, Înalta Curte reține că, potrivit art. 11 din Codul administrativ - Principiul imparțialității "Personalul din administrația publică are obligația de a-și exercita atribuțiile legale, fără subiectivism, indiferent de propriile convingeri sau interese".

Potrivit art. 28 din Regulamentul de organizare și funcționare a CNA "Membrii Consiliului și ai aparatului tehnic au obligația să acorde atenție și respect participanților la ședință." Potrivit art. 30 din regulament, "Deliberarea și votul asupra problemelor dezbătute au loc fără participarea celor în cauză."

Potrivit art. 15 alin. (4) din Legea audiovizualului, "Exprimarea fiecărui vot deschis este însoțită de motivarea acestuia."

Contrar susținerilor recurentului, observând dispozițiile legale invocate de acesta, Înalta Curte apreciază că principiul imparțialității reglementat de art. 11 din O.U.G. nr. 57/2019 are aplicabilitate în speță și că acesta impune, astfel cum a reținut instanța de fond, în mod special, personalului din administrația publică care efectuează anchete, investigații, inspecții, cercetări sau evaluări să nu-și exprime opinia asupra soluției ce urmează a se da cât timp probele nu au fost administrate, examinate și verificate, ori cât timp persoanele implicate nu au fost audiate sau nu au avut posibilitatea să-și exprime punctul de vedere, respectiv până la momentul deliberării, care trebuie să constituie momentul final al ansamblului de activități menționate.

Dispozițiile legale din Regulamentul de organizare și funcționare a CNA și din Legea audiovizualului invocate de recurent nu conduc către altă concluzie.

Recurentul a argumentat că membrii Consiliului și-au exprimat opinia strict cu privire la conținutul emisiunilor difuzate, fără a se antepronunța cu privire la sancțiunea ce urma să se propună, având în vedere că procedura privind finalizarea emiterii unei decizii de sancționare are un caracter intern și administrativ, operațiune administrativă care respectă atât prevederile din Legea audiovizualului, cât și din ROF și care nu este echivalentă cu procedura prevăzută din cadrul unui litigiu, de exemplu, în care judecătorul ascultă părțile, deliberează și ulterior se pronunță, întrucât nu sunt cel puțin două părți care își expun apărările în contradictoriu.

Este adevărat că deliberarea și votul asupra problemelor dezbătute au loc fără participarea celor în cauză, potrivit art. 30 din Legea audiovizualului, dar există o distincție clară între, pe de o parte, etapele de investigație sau cercetare propriu-zisă, de administrare, examinare și verificare a probelor, inclusiv de audiere a persoanele implicate sau de ascultare/primire a punctului lor de vedere, care trebuie să se caracterizeze prin absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute, prin lipsa antepronunțării cu privire la existența pretinsei fapte ilicite sau la vinovăția prezumtivului autor, iar, pe de altă parte, etapele de deliberare și adoptare a soluției ori, după caz, de emitere a actului administrativ, când opiniile pot fi exprimate în mod clar și argumentat.

Instanța de fond a constatat încălcarea gravă și continuată a principiului imparțialității tocmai în etapele de examinare și verificare a probelor, respectiv a rapoartelor de monitorizare a emisiunii în discuție și a înregistrărilor video aferente, precum și în timpul audierii sau ascultării punctului de vedere al reprezentantului reclamantei, printre circumstanțele factuale avute în vedere fiind și următoarele:

"B.:

"Părerea mea este că dacă nu reușim să dăm o sancțiune vis-a-vis de aceste subiecte și repere... am rămas mută de mirare cât puteți să exploatați. Efectiv i-ați călcat în picioare pe acești 2 oameni, și pe părinți și pe copilul lor.

Această situație e întreținută ca un bulgăre de zăpadă de voi, iar, C. nu face altceva decât să bage bățul prin gard.

Întrețineți și exploatați zi de zi această mizerie și amplificați prin întrebările celor din studio... Din punctul meu de vedere ... eu nu am sancționat niciodată foarte dur... dar de aici și până la ... dai un foileton de o lună și jumătate cu drama unor oameni care e următorul nivel..."

Analizând aspectele expuse, Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate argumentele recurentului în sensul că principiul imparțialității a fost aplicat și interpretat greșit de instanța de fond, având în vedere că au avut loc comentarii, atât ale membrilor CNA care și-au motivat votul, cât și ale celor doi reprezentanți ai postului A. 1, fără ca membrii CNA să-și exprime opinii preconcepute sau prejudecăți asupra soluției, având în vedere că aceștia și-au exprimat punctul de vedere strict cu privire la conținutul vizionat.

Instanța de control judiciar împărtășește opinia instanței de fond în sensul că se află în flagrantă contradicție cu exigențele elementare impuse de principiul imparțialității, formularea, cu ocazia examinării și verificării probelor, precum și în timpul audierii sau ascultării punctului de vedere al reprezentantului reclamantei, a unor opinii categorice, din partea cvasitotalității membrilor CNA care au luat cuvântul, în ceea ce privește existența încălcării legii și/sau a necesității aplicării unei sancțiuni cu referire la reclamantă.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței civile nr. 1363 din 16 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței civile nr. 1363 din 16 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 noiembrie 2022.