ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1605/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14.08.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului:

- în principal, anularea Deciziei nr. 712/18.07.2019, conform art. 31 din O.G. nr. 2/2001;

- în subsidiar, modificarea sancțiunii dispuse, în sensul înlocuirii amenzii în cuantum de 5.000 RON cu sancțiunea transmiterii unei somații de intrare în legalitate.

Prin sentința civilă nr. 937 din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția de tardivitate, ca neîntemeiată și a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 937 din 10 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul anulării Deciziei nr. 712/18.07.2019, emise de Consiliul Național al Audiovizualului și exonerării societății de la plata amenzii.

Recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a considerat că apărările sale nu sunt suficiente pentru a combate prezumția de legalitate a deciziei atacate, deși această decizie nu poate face dovada prin ea însăși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției.

Susține că dispozițiile CEDO fac parte din dreptul intern al României și că legislația internă, respectiv art. 34 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1169 din C. civ. conțin prevederi contrare și mai puțin favorabile reglementărilor europene.

Mai arată că, în fapt, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat contravențiile ca intrând în sfera penalului, astfel că în speță se impun a fi recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al CEDO.

De asemenea, invocă încălcarea dreptului la liberă exprimare, garantat de articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în contextul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a acordat întotdeauna protecție libertății presei, invocând jurisprudența acestor instanțe europene, în raport cu care consideră că nu i se poate imputa moderatorului că nu s-a disociat de afirmațiile invitatului.

În subsidiar, solicită reindividualizarea cuantumului amenzii și aplicarea unei amenzi la minimul legal, respectiv emiterea unei somații de intrare în legalitate.

Intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că prima instanță a respins în mod corect acțiunea ca neîntemeiată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de către instanță din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, examinând cererea de recurs formulată de către reclamanta A. S.A., Înalta Curte constată că nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât aspectele invocate prin cererea de recurs nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, sub un prim aspect, instanța de recurs constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a cererii de chemare în judecată depuse la instanța de fond la dosar, aspectele invocate făcând obiectul analizei primei instanțe, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

În acest sens, se constată că ultimul paragraf din pagina 2 a cererii de recurs, pagina 3 integral și primul paragraf din pagina 4 au fost preluate din cererea de chemare în judecată, după cum urmează: ultimele două paragrafe din pagina 4, primele trei paragrafe și parțial paragraful patru din pagina 5 din acțiunea depusă în fața instanței de fond.

Dincolo de acest aspect, Înalta Curte constată că pasajele ce nu au fost preluate din cererea de chemare în judecată nu conțin critici de nelegalitate aduse hotărârii recurate, ci reprezintă considerații teoretice și jurisprudență cu caracter general referitoare la dreptul la liberă exprimare, precum și nemulțumiri ale recurentei-reclamante, ce nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Cu alte cuvinte, susținerile din cererea de recurs nu pot face obiectul căii de atac a recursului în lipsa unor critici concrete aduse legalității hotărârii recurate, în condițiile în care prin hotărârea recurată instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, apreciind că reclamanta a încălcat art. 40 alin. (4) din Codul audiovizualului, iar prin cererea de recurs nu se critică în niciun mod considerentele primei instanțe cu privire la legalitatea și temeinicia sancțiunii aplicate, în ceea ce privește aplicarea prevederilor sus menționate din Codul audiovizualului.

Pe de altă parte, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, cât timp criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

În speță, în raport cu motivul de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă nu a arătat care sunt normele de drept material ce au fost, în opinia sa, încălcate sau aplicate greșit de către prima instanță și nici argumentele pentru care a apreciat în acest mod.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constată nul recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 937 din 10 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 937 din 10 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 martie 2022.