ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4710/2022

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.07.2018 reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului solicitând instanței:

- nulitatea deciziei nr. 337/12.06.2018 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului;

- exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 RON.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment/somație; reducerea sancțiunii contravenționale proporțional cu gradul de pericol social, în principal la minimul acesteia de 5.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 2498 din 5 noiembrie 2019 Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului și a anulat decizia nr. 337/12.06.2018 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se dispună respingerea acțiunii reclamantei.

A susținut recurentul că sancțiunea juridică a nulității nu este aplicabilă actului dedus judecății deoarece instanța a fost învestită să se pronunțe cu privire la legalitatea sau nelegalitatea acestuia în raport cu dispozițiile actului normativ în baza căruia a fost adoptat, putând dispune doar anularea lui, iar nu constatarea nulității acestuia.

Mai mult, a susținut recurentul că dispozițiile art. 94 din Legea audiovizualului prevăd că le sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 2/2001 numai contravențiilor constatate de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații nu și celor constatate de CNA.

Însă instanța de fond, invocând în mod eronat prevederile art. 94 din Legea audiovizualului, pe care le citează în susținerea aplicabilității O.G. nr. 2/2001, interpretând abuziv și contrar realității această normă, invocă din oficiu nulitatea deciziei CNA nr. 337/2018 prin raportare la dispozițiile art. 10 din O.G. nr. 2/2001, deși în paragraful următor constată că prevederile art. 94 care sunt aplicabile contravențiilor constatate de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM), însă, în speță contravenția a fost constată și sancționată de Consiliul Național al Audiovizualului.

Dacă legiuitorul ar fi vrut ca dispozițiile O.G. nr. 2/2001 să fie aplicabile și actelor emise de CNA, atunci ar fi prevăzut expres acest fapt în cuprinsul art. 94 din Legea audiovizualului.

Pe de altă, parte, legiutorul a prevăzut însă, în mod distinct, la art. 93 alin. (1) și (2) că snacțiunile se aplică prin acte emise de Consiliu și că deciziile de sancționare adoptate de Consiliu în conformitate cu prevederile art. 90 și 91 își produc efectele de la comunicare.

Mai arată recurentul că raportarea instanței de fond la prevederile art. 10 din O.G. nr. 2/2001, ca motiv de nulitate pentru lipsa individualizării în concret a amenzii contravenționale constituie o greșită aplicare a normelor de drept material aplicabile speței.

În condițiile în care amenda cu privire la care instanța de fond consideră că este lovită de nulitate absolută în cuantum de 20.000 RON, maximul prevăzut de lege pentru încălcarea art. 40 din Codul audiovizualului, la art. 91 alin. (3) este de 100.000 RON, astfel că decizia CNA nu a fost "emisă cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general, al aplicării sancțiunii contravenționale în limitele prevăzute de lege", așa cum consideră instanța de fond.

În raport de natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă la art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă de a fi acoperită în nici un mod.

Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt determinate de reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

De asemenea, a mai susținut recurentul că nicăieri în cuprinsul legii audiovizualului nu se impune, ca cerință de validitate a unei decizii de sancționare, redarea analizei efectuate în aplicarea sancțiunii, cu referire la fiecare dintre aceste criterii de individualizare.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate prin recurs raportate la actele de la dosarul cauzei și la hotărârea pronunțată de instanța de fond, Înalta Curte constată că recursul este fondat și îl va admite, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe având în vedere următoarele:

Obiectul cauzei de față îl reprezintă cererea reclamantei A. S.R.L., de a se dispune în principal, anularea Deciziei nr. 337/12.06.2018 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului prin care postul de televiziune A. S.R.L. a fost amendat cu suma de 20.000 RON, și exonerarea sa de la plata amenzii. În subsidiar, a solicitat, în măsura în care se va aprecia că nu se impune anularea deciziei și exonerarea sa de la plata amenzii, reindividualizarea cuantumului amenzii în sensul aplicării minimului legal acesteia, respectiv 5.000 de RON.

Instanța de fond a reținut, pe de o parte, că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 94 din Legea audiovizualului nr. 504 din 11 iulie 2002 potrivit cărora contravențiilor constatate de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 întrucât actul atacat a fost emis de Consiliul Național al Audiovizualului însă, pe de altă parte, a anulat Decizia CNA nr. 337/12.06.2018 prin raportare la prevederile art. 10 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

De asemenea, s-a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 90 alin. (2) și alin. (4), art. 91 alin. (1) și alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 prin aceea că nu a fost stabilită câte o sancțiune distinctă pentru fiecare contravenție constatată și pârâtul nu a emis în prealabil o somație reclamantei.

Potrivit dispozițiilor art. 10 din Ordonanță nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: "(1) Dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție.

(2) Când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanță pentru prestarea unei activități în folosul comunității."

Art. 94 din Legea audiovizualului nr. 504 din 11 iulie 2002 prevede, însă, următoarele: " Contravențiilor constatate de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, cu excepția prevederilor art. 28 alin. (1) și ale art. 32".

Din interpretarea per a contrario a acestui text de lege rezultă că în cazul contravențiilor constatate de Consiliul Național al Audiovizualului nu sunt incidente, în completare, normele O.G. nr. 2/2001, fiind aplicabilă, în mod exclusiv, norma specială.

În raport de aceste prevederile legale rezultă că întemeierea soluției de anulare a deciziei de sancționare întocmite de Consiliul Național al Audiovizualului pe prevederile art. 10 din O.G. nr. 2/2001 este nelegală, instanța de fond făcând o greșită aplicare a principiului de drept potrivit căruia legea specială primează în raport cu legea generală (specialia generalibus derogant).

Crearea unui cadru special de sancționare și stabilire a contravențiilor în ceea ce privește audiovizualul a fost tocmai manifestarea de voință a legiuitorului în sensul încetării efectelor care rezultă din norma generală și adoptarea unei norme speciale, respectiv a Legii audiovizualului nr. 504/2002.

Așadar, se constată că prima instanță a încălcat normele de tehnică legislativă, prin reținerea prevederilor art. 10 din O.G. nr. 2/2001, dată fiind norma de drept specială în materia de stabilire și sancționare a contravențiilor aplicate de către ANARC și CNA, respectiv Cap. 7 din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

Pe de altă parte, prevederile art. 90 alin. (2) și alin. (4), art. 91 alin. (1) și alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 nu se referă la obligația organului constatator de a aplica o sancțiune distinctă pentru fiecare contravenție constatată, trimiterea pe care instanța de fond o face la aceste prevederi legale fiind neargumentată.

Totodată, câtă vreme instanța de fond a reținut nulitatea Deciziei nr. 337/12.06.2018 și raportat la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 91 alin. (2) și (3) din Legea nr. 504/2002 în vigoare la data promovării acțiunii, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității.

Așadar, față de reținerile instanței de fond în sensul că, ... din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă ca pârâtul CNA să fi emis în prealabil vreo somație părții reclamante, un astfel de act nefiind nici depus la dosar și nici menționat în decizia în cauză sau în cadrul apărărilor Consiliului, după cum nu s-a dovedit de pârât nici vreo repetare a conduitei ilicite a A. S.R.L. de încălcare a acelorași dispoziții din Codul adoptat prin Decizia CNA nr. 220/2011", se impune o cercetare a cererilor părților care să corespundă unei nevoi reale de a se respecta principiile care guvernează desfășurarea procesului civil, (la dosar fond pârâtul face referire la faptul că, anterior adoptării deciziei contestate, reclamanta a fost sancționată cu 6 amenzi și o somației publică …..).

În raport de soluția pronunțată, instanța de fond urmează a analiza fondul litigiului având în vedere argumentele prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârât și reiterate în prezentul recurs, la probatoriul administrat în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situației de fapt.

În ceea ce privește cererea de suspendare a judecății formulată de reclamantă și întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, raportat la soluția ce a fost pronunțată cu privire la excepția de neconstituționalitate invocă de aceeași parte și reținând că suspendarea este facultativă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, dispunându-se casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de rejudecare urmând a se pronunța asupra tuturor cererilor și apărărilor formulate (apărări ce nu au fost analizate de prima instanță, datorită anulării actului în baza unui criteriu procedural).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare formulată de intimatul reclamant A. S.R.L..

Admite recursul declarat de recurentul pârât Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței civile nr. 2498 din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2022.