ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4368/2022

Ședința publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului ("CNA", "Consiliul"), a solicitat:

(i) constatarea nulității Deciziei nr. 681/04.07.2019, emisă de pârât;

(ii) exonerarea reclamantei de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 RON;

(iii) în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment/somație ori reducerea sancțiunii contravenționale proporțional cu gradul de pericol social, în principal la minimul acesteia de 5.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 861 din data de 30 septembrie 2020, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului și a anulat Decizia nr. 681/04.07.2019, emisă de pârât.

Împotriva sentinței civile nr. . 861 din data de 30 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În susținerea cererii de recurs, recurentul prezintă următoarele argumente:

În urma difuzării emisiunii "Lumea lui B." din 15.05.2019, la CNA a fost primită sesizarea nr. 6629/14.06.2019, prin care petenta susține că prezentatorul B. a făcut "afirmații defăimătoare" la adresa sa.

Potrivit sesizării, anterior difuzării acestei emisiuni, pe site-ul postului a fost postată o știre în legătură cu această temă, pentru care aceeași petenta a solicitat un punct de vedere asimilat unui drept la replică în care a expus motivele efectuării deplasărilor pe care le-a făcut în exercițiul funcției deținute.

În contextul preluării acestui subiect și în cadrul ediției din 15 mai 2019, membrii Consiliului au constatat că prezentatorul a făcut comentarii tendențioase, (exemplificate în raportul de monitorizare), la adresa președintelui ICR, C., de natură a-i prejudicia în mod nejustificat imaginea, în condițiile în care aceasta, în punctul de vedere asimilat unui drept la replică, precizase motivele deplasărilor efectuate, prin prisma proiectelor inițiate de instituția pe care o reprezintă.

Cu toate acestea, prezentatorul a indus publicului mesajul că ar fi fost un " pelerinaj al doamnei C. in toate țările Europei!" ca "Să bifeze peste tot...", persiflând argumentele din punctul de vedere asimilat unui drept la replică de către petenta, prin comentarii de natură a-i leza imaginea și de a nu asigura o informare imparțială.

Or, Codul audiovizualului prevede imperativ la art. 30 că furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, viața privată, onoarea și reputația, precum și dreptul la propria imagine. Sub acest aspect, Legea audiovizualului instituie în sarcina radiodifuzorilor la art. 3 alin. (1) obligația potrivit căreia prin difuzarea și retransmisia serviciilor de programe se realizează și se asigură informarea publicului, cu respectarea libertăților și drepturilor fundamentale ale omului.

De asemenea, Consiliul a constatat că, prin modalitatea în care s-a desfășurat această ediție, în contextul temei enunțate, intimata-reclamantă nu a respectat prevederile art. 64 alin. (1) lit. b) din Codul audiovizualului, în sensul că informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment trebuie să fie corectă, verificată și prezentată în mod imparțial și cu bună-credință.

În aceeași ședință publică, Consiliul a analizat și raportul cu privire la ediția emisiunii "Lumea lui B." din 19.05.2019. cu privire la care s-a primit sesizarea nr. 6155/03.06.2019, constatând încălcarea prevederilor articolelor 47 alin. (2 si 3). 64 alin. (1) lit. b) și 67 din Codul audiovizualului. întrucât, în timpul difuzării incidentelor din cimitirul de la Valea Uzului, au fost făcute afirmații cu caracter xenofob și defăimător la adresa etniei maghiare, iar modalitatea în care a fost prezentat acest subiect a contravenit exigenței de informare imparțială a publicului.

Astfel, în raport de conținutul redat în raportul de monitorizare, membrii Consilului au constatat că, în cadrul acestei ediții, în contextul subiectului referitor la incidentele din cimitirul eroilor de la Valea Uzului, prezentatorul B. a promovat un discurs cu caracter xenofob și a făcut afirmații defăimătoare generalizatoare la adresa etniei maghiare, ceea ce poate fi asimilat unei forme de ostilitate și aversitate față de maghiari. Sub acest aspect, potrivit art. 47 din Codul audiovizualului, este interzisă difuzarea de afirmații xenofobe și defăimătoare la adresa unei etnii.

De asemenea, membrii Consiliului au vizionat selecții înregistrate și au analizat raportul de monitorizare având ca obiect ediția emisiunii "Lumea lui B." din 27.05.2019, și au constatat că au fost încălcate prevederile art. 40 alin. (5) din Codul audiovizualului, deoarece, în cadrul acesteia, prezentatorul a folosit un limbai injurios, fapt reclamat si prin sesizarea nr. 5996/28.05.2019.

În raport de limbajul folosit în cadrul acestei ediții, membrii Consiliului au apreciat că orice prezentator trebuie să-și asume această calitate și să țină cont de faptul că exercitarea dreptului la liberă exprimare se face cu respectarea drepturilor celorlalte persoane și este indisolubil legată de îndatoririle și responsabilitățile ce îi revin potrivit legislației audiovizuale.

Libertatea de exprimare este un drept fundamental al omului, însă radiodifuzorii, inclusiv intimata-reclamantă trebuie să țină cont și de faptul că acest drept nu este unul absolut. Curtea Europeană a stabilit, de asemenea, că articolul 10 din Convenție nu protejează numai substanța ideilor exprimate, dar și modul în care acestea sunt exprimate, precum și regula potrivit căreia "dacă libertatea de opinie nu poate fi limitată, exprimarea opiniei poate forma obiectul unei limitări, fie și pentru respectarea drepturilor aparținând altor subiecte de drept".

Consiliul a apreciat că libertatea de exprimare, ca principiu fundamental al statului de drept, presupune respectarea normelor de drept interne și internaționale care garantează tuturor persoanelor dreptul de a se manifesta potrivit propriilor opțiuni în relațiile cu ceilalți membri ai colectivității, cu condiția ca alți membri ai societății să nu fie lezați.

Față de aceste aspecte, ținând cont de criteriile legale de individualizare a sancțiunii prevăzute la art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, membrii Consiliului au propus sancționarea intimatei-reclamante cu amendă de 20.000 RON.

Față de motivele reținute în sentința civilă pronunțată, apreciază că aceasta a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, prevăzute la art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În esență, în considerentele sentinței pronunțate, instanța Curții de Apel apreciază că "... afirmațiile făcute în cadrul emisiunilor se încadrează în limitele libertății de exprimare recunoscute atât de normele de drept interne, cât și de normele de drept internațional" și că "... având în vedere calitatea de jurnalist, limitele libertății de exprimare trebuie să fie privite într-un mod mai larg...", citând în acest sens anumite cauze (paragrafele 1 și 2 - pag. 21 din sentința recurată).

Cu privire la emisiunea din 15.05.2019, instanța Curții de Apel București a reținut că doamna C. este Președinta Institutului Cultural Român, demnitar cu rang de ministru și că, toate acțiunile întreprinse de aceasta în calitatea sa de demnitar reprezintă un subiect de interes public.

Îîntr-adevăr potrivit definiției stabilite la art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației. în raport de această definiție, vă rugăm să constatați, că prezentatorul nu s-a limitat strict la activitatea desfășurată de d-na C., nominalizând localitățile din țară și din străinătate pe care aceasta le-a vizitat în virtutea exercitării atribuțiilor sale de serviciu stabilite de Legea nr. 356/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Institutului Cultural Român, ci a formulat acuzații de natură a-i leza imaginea prin inducerea mesajului către public că ar fi fost un " pelerinaj al doamnei C. în toate țările Europei!" ca "Să bifeze peste tot...", persiflând astfel argumentele din punctul de vedere, asimilat unui drept la replică, în sensul că aceasta s-ar fi plimbat/călătorit (în diverse locuri din țară și din străinătate) pentru a "bifa peste tot", comentarii de natură a-i leza imaginea și de a nu asigura o informare imparțială și cu bună-credință.

Plecând de la această exprimare a intimatei-reclamante, instanța de fond a înțeles să enunțe prevederi din hotărârea CEDO din 8 iulie 1986 Lingens împotriva Austriei, par. 42 alin. (2) cu privire la activitatea omului politic apreciind că "Atât articolele publicate de jurnaliști pe site-ul reclamantei, cât și afirmațiile făcute de jurnalistul B. în emisiunea din data de 15 mai 2019 nu vizează drepturile și libertățile fundamentale ale omului, viața privată, onoarea și reputația, precum și dreptul la propria imagine a acesteia, ci, pe deplin se circumscriu dreptului la liberă exprimare al jurnalistului cu privire ia un demnitar cu rang de ministru."

Mesajul transmis telespectatorilor de prezentatorul emisiunii a fost unul fără echivoc, cu caracter acuzator, care a scos în evidență "pelerinajul" (plimbările) pe care d-na C., în calitate de președinte al Institutului Cultural Român Ie-a efectuat în țară și străinătate, în beneficiul funcției pe care o deținea, pentru a bifa peste tot și nu exercitarea activității în conformitate cu Legea nr. 356/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Institutului Cultural Român.

Cu privire la acest aspect, apreciem că interpretarea instanței de fond este greșită, întrucât, prin discursul său, prezentatorul emisiunii a persiflat toate argumentele pe care d-na C. le-a prezentat în punctul de vedere asimilat unui drept la replică transmis intimatei-reclamante anterior difuzării emisiunii cu privire la activitatea desfășurată.

În ceea ce privește caracterul emisiunii raportat la temeiurile juridice reținute de Consiliu la aplicarea deciziei de sancționare contestate, instanța de fond în mod greșit a interpretat dispozițiile legale, reținând din motivele susținute în acțiunea introductivă de către intimata-reclamantă (pag. 10 of 21 paragraful 2) că, cităm: "Este adevărat că în cadrul emisiunilor menționate se folosesc o serie de cuvinte și expresii care pot fi caracterizate ca fiind exacerbate în contextul factual, dar acest lucru se datorează caracterului pamfletar al emisiunii, menit să stârnească interesul auditoriului" (paragraful 5 pag. 20 din sentință)

De asemenea, apreciază recurentul că în mod greșit instanța de fond a interpretat dispozițiile legale reținute în ediția emisiunii Lumea lui B. din 19 mai 2019, în sensul că "Atât termenii utilizați, cât și ideile în sine expuse, sunt menite să stârnească interesul, dar fără o incitare la ură și fără abordarea unei atitudini disprețuitoare la adresa unei populații, neregăsindu-se nicio deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie ori în temeiul unui alt asemenea criteriu." (ultimul paragraf pag. 20 din sentință).

Apreciază că acest considerent este în contradicție cu ceea ce s-a întâmplat în emisiune, întrucât, este evident că prezentatorul B. a promovat un discurs cu caracter xenofob și a făcut afirmații defăimătoare generalizatoare la adresa etniei maghiare, ceea ce poate fi asimilat unei forme de ostilitate și aversitate față de maghiari.

Este adevărat că jurnaliștii au obligația să aducă la cunoștința publicului informații de interes public, însă, în virtutea acestui drept, conform protecției acordate de art. 10 din Convenție, în discursul lor ziariștii trebuie să-și îndeplinească cu bună credință sarcina de a informa opinia publică, nefiind determinați în demersul lor de a leza demnitatea unor persoane prin afirmații defăimătoare la adresa persoanelor de altă etnie.

Prin afirmațiile făcute de prezentatorul emisiunii s-a depășit sfera caracterului informativ care prezintă interes pentru opinia publică, nefiind vorba despre^ o simplă doză de exagerare permisă jurnaliștilor care promovează emisiuni de tip pamflet. în acest sens sunt relevante considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție care a reținut în Decizia ICCJ nr. 5605/2019, " pe de o parte, că genul emisiunii nu este o cauză exoneratoare de răspundere în audiovizual, iar, pe de altă parte, că prin afirmațiile făcute de prezentatorul emisiunii s-a depășit sfera caracterului informativ care prezintă interes pentru opinia publică, nefiind vorba despre o simplă doză de exagerare. Prin demersul său jurnalistic au fost aduse grave prejudicii membrilor comunității maghiare,"

În ceea ce privește emisiunea Lumea lui B. din 27 mai 2019, instanța de fond în mod greșit a interpretat dispozițiile legale incidente având în vedere că termenii utilizați de prezentatorul B. nu au constituit judecăți de valoare care ar putea fi asimilate genului cu caracter pamfletar, instanța precizând că 'In cadrul emisiunilor menționate se folosesc o serie de cuvinte șl expresii care pot fi caracterizate ca fiind exacerbate în contextul factual, dar acest lucru se datorează caracterului pamfletar al emisiunii, menit să stârnească interesul auditoriului" (paragraful 5 pag. 20 din sentință).

Exercitarea dreptului la liberă exprimare se face cu respectarea drepturilor celorlalte persoane și este indisolubil legată de îndatoririle și responsabilitățile ce îi revin intimatei-reclamante potrivit legislației audiovizuale, cu condiția ca alți membri ai societății să nu fie lezați în raport de limbajul folosit.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. nu a depus întâmpinare față de recursul declarat de pârât.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 681 din 04.07.2019, recurentul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat intimata-reclamantă A. S.R.L. cu amendă în sumă de 20.000 RON, pentru încălcarea dispozițiilor art. 40 alin. (5) și art. 47 alin. (2) și (3) și art. 64 alin. (1) lit. b) și art. 67 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, potrivit cărora:

"Art. 40 alin. (5) - Moderatorii, prezentatorii și realizatorii programelor au obligația să nu folosească și să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență.

Art. 47 alin. (2) și (3) - Este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări rasiste, antisemite sau xenofobe.

- Sunt interzise în programele audiovizuale afirmații defăimătoare generalizatoare la adresa unui grup/comunități definit(e) de gen, vârstă, rasă, etnie, naționalitate, cetățenie, credințe religioase, orientare sexuală, nivel de educație, categorie socială, afecțiuni medicale sau caracteristici fizice.

Art. 64 alin. (1) lit. b) 1) În virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii: (...)

b) informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată și prezentată în mod imparțial și cu bună-credință.

Art. 67 - În exercitarea dreptului lor de a-și exprima opinii sau puncte de vedere în legătură cu subiecte de interes public, prezentatorii și moderatorii trebuie să asigure o separare clară a opiniilor de fapte și nu trebuie să profite de apariția lor constantă în programe într-un mod care să contravină exigențelor de asigurare a imparțialității."

În esență, autoritatea pârâtă a reținut în sarcina intimatei-reclamante că, în cadrul emisiunii "Lumea lui B." difuzată de postul A. în 15 mai 2019, prezentatorul ar fi făcut comentarii tendențioase, (exemplificate în raportul de monitorizare), la adresa președintelui ICR, de natură a-i prejudicia în mod nejustificat imaginea, în condițiile în care aceasta, în dreptul la replică formulat, precizase motivele deplasărilor efectuate, prin prisma proiectelor inițiate de instituția pe care o reprezintă.

În emisiunea din Lumea lui B." din 19.05.2019, s-ar fi încălcat prevederile articolelor 47 alin. (2 si 3), 64 alin. (11 lit. b) si 67 din Codul audiovizualului, întrucât, în timpul difuzării incidentelor din cimitirul de la Valea Uzului, au fost făcute afirmații cu caracter xenofob și defăimător la adresa etniei maghiare, iar modalitatea în care a fost prezentat acest subiect a contravenit exigenței de informare imparțială a publicului.

Iar în cadrul emisiunii din "Lumea lui B." din 27.05.2019, s-ar fi încălcat prevederile art. 40 alin. (5) din Codul audiovizualului, deoarece, în cadrul acesteia, prezentatorul a folosit un limbaj injurios, fapt reclamat si prin sesizarea nr. 5996/28.05.2019.

Prin sentința recurată, instanța de fond a respins motivul de nelegalitate invocat de reclamant, referitor la faptul că actul contestat nu conține explicații cu privire la modalitatea de sancționare, adică dacă sunt una sau mai multe contravenții și pentru care dintre acestea a fost aplicată amenda în cuantum unic de 20.000 de RON, însă a apreciat că se impune anularea deciziei CNA, reținând că nu s-a relevat o încălcare a dispozițiilor din Codul audiovizualului.

În esență, prima instanță a reținut că emisiunea are caracter satiric, fiind încadrată în categoria pamfletului, că afirmațiile moderatorului au vizat discursul politic, iar nu o comunitate etnică, reprezentând judecăți de valoare care se înscriu în limitele libertății de exprimare și că prezentatorul nu a acționat cu rea-credință.

Iar în ceea ce privește afirmațiile făcute de moderatorul emisiunii la adresa doamnei C., instanța de fond a reținut că aceasta, având calitatea de demnitar a acceptat ideea expunerii publice și nu poate solicita jurnaliștilor, ziariștilor, presei să se abțină de a face judecăți de valoare referitoare la activitatea sa, în condițiile în care informațiile prezentate sunt informații de interes public care trebuie să fie supuse nu numai analizei presei, ci mai ales cititorilor și telespectatorilor care conform principiilor democrației și a societății-libere este îndrituită să cunoască toate informațiile de interes public, inclusiv cele care deranjează sau șochează publicul.

Examinând considerentele sentinței recurate, în raport de criticile formulate de pârât, de conținutul actului administrativ contestat și de temeiurile de drept avute în vederea la emiterea lui, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii în cauză, motiv pentru care se impune reformarea soluției pronunțate.

În ceea ce privește caracterul de pamflet al emisiunii "Lumea lui B.", Înalta Curte constată că niciunul dintre temeiurile de drept avute în vedere la sancționarea reclamantei nu prevăd că genul emisiunii ar reprezenta o cauză de înlăturare a obligațiilor legale stabilite în sarcina radiodifuzorilor sau că i-ar scuti de consecințele nerespectării acestor obligații. Este adevărat că satira și pamfletul folosesc ironia pentru a înfiera anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane, însă în speță, comentariile făcute la adresa numitei C. președintele ICR, iar în emisiunile ulterioare la adresa comunității maghiare, nu pot fi asimilate sau asociate pamfletului ca stil jurnalistic, câtă vreme, în discursul său, prezentatorul a folosit expresii injurioase și a manifestat aversiune față de membrii acestei comunități, fapt interzis de legislația din domeniul audiovizualului. Astfel fiind, relevanță din punct de vedere al respectării acestei legislații prezintă comentariile făcute pe marginea subiectelor abordate în emisiune și nu categoria în care aceasta se încadrează.

Înalta Curte reține că, în raport de prevederile art. 40 alin. (5) din Codul audiovizualului, prezentatorul emisiunii are obligația de a nu folosi un limbaj injurios, indiferent de calitatea, poziția socială ori profesia persoanei criticate, iar în speță, limbajul folosit de prezentatorul emisiunii a fost evident unul injurios și insultător, acesta ignorând inclusiv argumentele din dreptul la replică susținute de persoana vizată de afirmațiile sale, menținându-și caracterul persiflator și neprofesionist față de acestea.

Din perspectiva art. 47 alin. (3) și (4) din Codul audiovizualului, Înalta Curte constată că prezentatorul a utilizat afirmații defăimătoare la adresa comunității maghiare în general în cadrul emisiunii din 19 mai 2019, precum: "... da scoafe, mă oasele astea de aici, că eu sunt ungur și eu nu vreau să miroasă a oase de român, mă.", "în spatele D. nu sunt cei care locuiesc acolo? Nu sunt cei care îi urăsc pe români mai mult decât orice?". "... parcă totuși n-ar mai trebui să scoatem un cuvânt în română...", "Dar, bă, să ne scoată și oasele din pământ...", "... Ciolanele alea mai vorbesc în românește?"... "Că dacă ține de Harghita să înțeleg că nici măcar un oscior românesc nu are ce să caute în județul Harghita".

De asemenea se apreciază că afirmațiile precum:,,... este ziua pulimii, este ziua prostimii, este ziua tuturor proștilor care trăiesc în această țară, a celor care ne ascultă, a celor care nu ne ascultă." ... "... este ziua pulimii, va fi weekend-ul pulimii...", "... își vor bate joc de voi, dragi prieteni, și E., și F., și G., și H. pulimii care vor veni la conducere în următorii 150 de ani. Asta înseamnă democrația votului. Da? Să-ți bați joc de pulime", "... Că existau sondaje în România care-l dădeau spre 20% pe limbricul acesta politic! I. care n-a avut niciodată stofă politică, el nu era de calibrul lui J., de asta spun că nu este o victorie decât a pulimii....", "... se caca pe el de vreo 30 de ori.", "...Și încă o dată, pulimea astăzi, pulimea nu sunt cei scriu pe Facebook că au scăpat de I..", "...Este victoria paradoxală a marii pulimi.", "...Deci în istoria sa, acest partid de golani, de impostori, de corupți, de șnapani, n-a fost reprezentat totuși mai de un nimeni ca acum, niciodată." Manifestate de prezentatorul emisiunii din data de 27 mai 2019 nu se încadrează în limitele libertății de exprimare.

Nu pot fi reținute argumentele instanței de fond și ale intimatei-reclamante, în sensul că o anumită doză de exagerare este permisă jurnaliștilor care promovează emisiuni de tip pamflet, că în emisiune s-au făcut afirmații cu valoarea unor simple judecăți de valoare, respectiv că subiectul prezentat era unul de interes public, având ca punct de plecare declarațiile publice făcute de un om politic.

Înalta Curte reține că sancțiunea a fost aplicată pentru comentariile cu caracter injurios la adresa dnei. C. președintele ICR și xenofob la adresa comunității maghiare, precum și limbajului injurios exprimat în emisiunea din 27 mai 2019, manifestări care sunt expres interzise de art. 40 alin. (5) și art. 47 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Folosirea de cuvinte injurioase, insultătoare sau defăimătoare la adresa unei comunități etnice sau la adresa unei persoane pe baza apartenenței sale la această comunitate depășesc limitele exercitării dreptului la liberă exprimare, chiar în contextul unei emisiuni de satiră, neputându-se vorbi despre o simplă doză de exagerare.

Potrivit unei jurisprudențe constante a CEDO, libertatea de exprimare, garantată de art. 10 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice și una din cerințele prioritare ale progresului societății. Conform art. 10 paragraful (2) din Convenție, exercitarea dreptului la libertatea de exprimare comportă îndatoriri și responsabilități și poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică (...). Așadar, dreptul la libera exprimare nu are un caracter nelimitat, ci este îngrădit de cerința respectării drepturilor celorlalți subiecți de drept.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu valoare de principiu, că oricine, inclusiv un jurnalist, care exercită libertatea sa de exprimare, își asumă "îndatoriri și responsabilități" a căror întindere depinde de situația concretă în discuție. (Hotărârea Tammer c. Estoniei, 6 februarie 2001).

În raport de aceste principii stabilite pe cale jurisprudențială, Înalta Curte reține că exprimarea de către jurnalist a propriei opinii referitoare la subiectele discutate nu se poate face în orice condiții și în orice mod, ci în concordanță cu obligațiile expres prevăzute de legislația audiovizualului și de reglementările Convenției EDO, fără a abuza de dreptul la liberă exprimare și de libertatea presei. În cauză, prezentatorul emisiunii a comentat deplasările dnei. C. președintele ICR, prin care acesta și-a exercitat activitatea în conform funcției pe care o deținea, denaturând informația privitoare la deplasările sale în interes de serviciu, ca și cum ar fi fost făcute în interes personal. În ceea ce privește referirile la o comnitate etnică, acestea au un caracter xenofob, menit să sporească în sens negativ opinia publică la adresa unei comunități etnice, iar afirmațiile făcute în emisiunea din 27 mai 2019 au preponderent un caracter injurios la adresa unor persoane publice, dar și a întregii populații.

Înalta Curte apreciază că în mod corect a reținut recurentul-pârât CNA în decizia contestată, jignirea unei persoane și defăimarea unei comunități etnice, indiferent de subiectul discutat, nu constituie o formă de critică acceptabilă, nefiind permisă utilizarea mijloacelor audiovizuale ca instrumente de insultare și denigrare a unor comunități/indivizi pe considerente etnice.

Este evident că într-o societate democratică apare ca o necesitate de prim rang ocrotirea și încurajarea libertății de exprimare de care se bucură presa, însă jurnaliștii trebuie, în exercitarea cu bună credință a profesiunii lor, și în deplin acord cu cele stipulate în art. 10, să respecte și celelalte valori protejate de Convenție, precum și îndatoririle și responsabilitățile ce le revin, la care s-a făcut referire în considerentele anterior menționate. Prin urmare, dreptul la opinie al prezentatorului emisiunii, de care se prevalează intimata-reclamantă, nu poate fi absolutizat prin invocarea libertății presei, acesta având obligația legală de a aborda subiectul discutat în limitele unui limbaj civilizat, fără folosirea unor expresii jignitoare sau a unui limbaj virulent, injurios, cu elemente xenofobe, de natură a leza reputația ori demnitatea indivizilor/comunității vizate.

În fine, în ceea ce privește buna sau reaua-credință a prezentatorului emisiunii, Înalta Curte constată că atitudinea subiectivă este lipsită de relevanță în constatarea de către CNA a încălcării art. 40 alin. (5) și art. 47 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, textele normative neprevăzând o astfel de condiție.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că în mod corect s-a stabilit prin Decizia CNA nr. 681/04.07.2019 că reclamanta A. S.R.L. a nesocotit prevederi ale Codului audiovizualului, faptele reținute în sarcina acesteia, astfel cum sunt descrise în actul administrativ contestat, subsumându-se dispozițiilor art. 40 alin. (5) și art. 47 alin. (3) și (4) din acest Cod.

Pe cale de consecință, se constată că sentința recurată a fost dată cu greșita aplicare a normelor de drept material incidente, criticile recurentului-pârât fiind fondate. Astfel fiind, consecutiv admiterii recursului, Înalta Curte va reforma hotărârea atacată, urmând a respinge acțiunea.

La pronunțarea acestei soluții, Înalta Curte are în vedere și împrejurarea că instanța de fond a constatat caracterul neîntemeiat al motivului de nelegalitate referitor la faptul că actul contestat nu conține explicații cu privire la modalitatea de sancționare, iar aceste considerente nu au fost recurate de partea interesantă, intrând în puterea lucrului judecat.

Pentru considerentele expuse, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței civile nr. 861 din data de 30 septembrie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și în rejudecare, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. S.R.L., ca fiind neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2022.