ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1686/2021

Ședința publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 30.03.2018, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, solicitând:

În principal,

1) anularea Deciziei nr. 189 din 13.03.2018 a Consiliului Național al Audiovizualului, precum și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 200.000 RON - în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. (7) din O.G nr. 2/2001 și art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002;

În subsidiar,

2) înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a somației publice sau diminuarea amenzii aplicate spre minimul prevăzut de lege, pe motiv că la aplicarea amenzii au fost încălcate dispozițiile art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002;

3) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4085 din 12 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A, în contradictoriu cu pârâta Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4085 din 12 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei și admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-reclamantă a criticat sentința atacată, în esență pentru următoarele motive:

- Sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 și a principiului de drept non bis in idem, cuprins în art. 4 al Protocolului 7 la Convenita pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale;

- Sentința este nelegală fiind pronunțată cu încălcarea rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, recurenta susținând că judecătorul nu a lecturat înscrisurile aflate la dosar și a preluat în integralitate în motivarea sentinței apărările pârâtului;

- Sentința atacată este nelegală pentru că se sprijină pe motive străine de natura pricinii;

- Sentința recurată este nelegală fiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 5 februarie 2019, intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.A este fondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte apreciază drept întemeiate criticile recurentei prin care se susțin încălcarea prevederilor art. 22 alin. (2) din noul C. proc. civ., precum și nemotivarea sentinței atacate, în condițiile în care (astfel cum rezultă din analiza comparativă a pg. 12-14 din sentința atacată și a dosarul de fond) considerentele acesteia cuprind exclusiv o reproducere fidelă (chiar dacă numai parțială) a conținutului întâmpinării formulate de intimatul-pârât la instanța de fond. Altfel spus, soluția de respingere a acțiunii este întemeiată exclusiv pe susținerile pârâtului, fără a exista vreun indiciu că instanța de fond ar fi procedat la o analiză proprie a litigiului, ce impunea trecerea argumentelor ambelor părți prin filtrul rațiunii judecătorului.

Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Rolul principiului motivării hotărârilor judecătorești, consacrat prin acest text legal, este acela de a asigura o bună administrare a justiției și de a face posibil un control judiciar efectiv, motivarea sumară sau confuză echivalând cu nemotivarea.

De asemenea, jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt analizate de instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor probatorii (hotărârea din 28.04.2005 în cauza Albina contra României).

În raport cu cele arătate mai sus, Înalta Curte apreciază că, deși prima instanță a respins acțiunea, ca neîntemeiată, în fapt nu a soluționat fondul cauzei. Aceasta întrucât nemotivarea hotărârii echivalează cu o necercetare a fondului pricinii, instanța de recurs fiind lipsită de orice posibilitate de a exercita controlul judiciar al sentinței recurate. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicție împiedică instanța de control judiciar să analizeze direct în recurs argumentele ce nu au făcut obiectul analizei instanței de fond.

Față de considerentele mai sus expuse și văzând prevederile art. 497 noul C. proc. civ., precum și cele ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, urmează ca instanța de fond să analizeze în mod exhaustiv incidența în cauză a principiului non bis in idem, să lămurească relevanța deciziilor CNA nr. 610/27.10.2016 și nr. 93/21.02.2017 și să stabilească legalitatea sancțiunii aplicate în raport cu toate criteriile prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, text legal ce are forță juridică superioară Codului de reglementare a conținutului audiovizual, act administrativ normativ adoptat prin Decizia CNA nr. 220/2011.

Pentru aceste considerente, constatând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 4085 din 12 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi 17 martie 2021.