ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4369/2022

Ședința publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.08.2019, reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National al Audiovizualului a solicitat instanței de judecată să constate nulitatea Deciziei nr. 708/16.07.2019 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 15.000 RON;

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment/somație sau reducerea sancțiunii contravenționale proporțional cu gradul de pericol social, în principal la minimul acesteia de 5.000 RON.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 90 din data de 10 februarie 2020, Curtea a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

A susținut recurenta-reclamantă că hotărârea recurată este pronunțată cu interpretarea greșită și încălcarea dispozițiilor art. 40 alin. (4), art. 47 alin. (3) și art. 67 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, în directă raportare la dreptul de exprimare, în raportare la dispozițiile din Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului.

Jurisprudența CEDO relevă, Cauza Corneliu Popa contra României, Cauza Bugan contra României, Cauza Mazăre și Cumpănă contra României, Cauza Pauliukiene și Pauliukas contra Lituaniei, Cauza Verlagsgruppe News GMBH contra Austriei, câteva idei fundamentale aplicabile speței, și anume că libertatea de exprimare a presei este mult mai largă decât libertatea de exprimare a altor persoane și în măsura în care informațiile relatate în presă au o minimă bază factuală, sunt justificate prin prisma libertății de exprimare, nefiind admisă cenzurarea lor.

În ceea ce privește emisiunea "Lumea lui B." din 06 iunie 2019, toate afirmațiile jurnalistului trebuie analizate prin prisma dreptului la liberă exprimare, astfel cum este definit prin art. 10 din Convenție, în raportare la calitatea de jurnalist a domnului B., dar și în raportare la faptul că afirmațiile jurnalistului vizează un subiect de larg interes public, în contextul situației tensionate dintre persoanele aflate la manifestațiile din Valea Uzului. Jurnalistul a vizat prin afirmațiile sale în stilul caracteristic emisiunii sale persoana președintelui C. și pe Președintele D. toate afirmațiile acestuia având în caracterul unor informații care respectă dreptul la liberă exprimare.

De asemenea recurentul apreciază că afirmațiile jurnalistului B. la adresa unui secretar de stat sunt sancționate nelegal, precum și cele privitoare la etnia maghiară.

Subliniază recurentul că emisiunea "Lumea lui B.", o emisiune neconvențională cu elemente de pamflet și umor de calitate, iar caracterul emisiunii a mai fost analizat într-o serie de litigii cu obiect asemănător, soluțiile fiind favorabile, în sensul celor arătate mai sus.

Față de cele reținute de prima instanță, instanța de control este chemată să verifice dacă într-adevăr afirmațiile jurnalistului la adresa persoanelor înfierate se circumscriu sau nu jurisprudenței CEDO, reprezentând sau nu o violare a art. 10 din Convenție. Din analiza acestei jurisprudențe (Cauza Petrina contra României, Cauza Albert-Engelmann-Gcsellschaft MBH contra Austriei), rezultă că, atunci când ne aflăm în prezența afirmațiilor critice pe care presa le face cu privire la oamenii politici, controlul european este total, protecția Convenției este maximă.

Subiectul de interes public tratat de jurnalistul B. s-a bazat pe articolele anterioare și de notorietate. Este adevărat că în cadrul emisiunii se folosesc o serie de cuvinte și expresii care pot fi caracterizate ca fiind exacerbate în contextul factual, dar acest lucru se datorează caracterului pamfletar al emisiunii, menit să stârnească interesul auditoriului.

De asemenea, este mai puțin importantă forma concretă de expresie, care poate fi chiar și injurioasă, sub rezerva ca cele afirmate să nască o dezbatere de interes public, fără a viza în mod exclusiv viața privată a omului public. Deci, și dacă s-ar admite existența unor asemenea afirmații ale jurnalistului, acestea se circumscriu oricum aceluiași drept la liberă exprimare, astfel cum este interpretat de jurisprudența CEDO.

Instanța de fond, prin sentința recurată, a interpretat greșit și a încălcat dispozițiile art. 40, art. 47 și 67 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul audiovizualului, prin raportare la dreptul la liberă exprimare, la dispozițiile Constituției României, la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și la deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului.

Referitor la emisiunea "E." din 06 iunie 2019, prin care s-a dezbătut situația de la Valea Uzului, jurnalistul F. a avut o dezbatere cu un om politic, fost Președinte al României, iar faptele reținute ca având caracter contravențional reprezintă opinia unui om politic.

Pentru faptul că faptele/afirmațiile reținute în vederea aplicării contravenției reprezintă judecata de valoare și opinii prezentate de un invitat care dețineo funcție politică, în speță asancțiunea nu poate subzista.

Pe cale de consecință, toate faptele reținute în vederea aplicării unei sancțiuni contravențioanle, apreciază recurenta-reclamantă că se circumscriu dreptului la liberă exprimare, neconstituind o încălcare a art. 40 alin. (5) din Codul audiovizualului.

La termenul de judecată din 12 aprilie 2022, recurenta-reclamantă a formulat cerere de suspendare facultativă a cauzei în temeiul art. 413 C. proc. civ. până la soluționarea excepției de de neconstituționalitate a prevederilor art. 91 alin. (1) din Legea Audiovizualului.

Intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

În ceea ce privește cererea de suspendare a soluționării cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă a judecății, ceea ce presupune o analiză din partea instanței asupra oportunității suspendării judecării cauzei.

În cauza de față, în raport de soluția de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91 alin. (1) teza finală din Legea audiovizualului nr. 504/2002, pronunțată prin încheierea din 16 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte apreciază că suspendarea judecării prezentului recurs în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este oportună, adoptarea acestei măsuri putând conduce la o temporizare excesivă a soluționării unei căi extraordinare de atac.

Este de observat că, în cazul sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate invocată în cursul soluționării unei cereri de chemare în judecată sau a unei căi de atac, măsura suspendării judecării pricinii nu mai este prevăzută de lege, odată cu abrogarea, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 care prevedeau suspendarea de drept a judecării cererilor pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.

Abrogarea acestor dispoziții a fost însoțită de reglementarea unui caz de revizuire suplimentar în materie civilă, de natură să asigure părților garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.

În concluzie, apreciind că măsura suspendării soluționării recursului nu este oportună, iar în cazul admiterii excepției de neconstituționalitate există un remediu procedural, constând în revizuirea hotărârii pronunțate de instanța de control judiciar, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare formulată de intimata-reclamantă.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă și cu apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că prima instanță ar fi încălcat sau aplicat greșit normele de drept material.

Recurenta-reclamanta A. S.R.L. a supus controlului de legalitate Decizia nr. 708 din 16.07.2019, Consiliul Național al Audiovizualului (denumit în continuare "CNA") a sancționat A. S.R.L. (denumit în contunuare A.) prin care a fost sancționat cu amendă de 15.000 RON pentru încălcarea prevederilor articolelor 40 alin. (4), (47) alin. (3) și 67 din Decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare (denumit în continuare "Codul audiovizualului").

În esență, în sarcina reclamantei s-a reținut că ediția emisiunii "Lumea lui B." din 06.06.2019 a fost difuzată cu încălcarea prevederilor legale anterior citate, respectiv că, în cadrul acestora, prezentatorul a promovat un discurs ostil la adresa etniei maghiare, prin afirmații defăimătoare la adresa acesteia, a folosit un limbaj injurios, nu a asigurat o distincție clară între fapte și opinii, contravenind exigenței de imparțialitate.

Cu privire la situația de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părți se reține că, la data de 06.06.2019, în intervalul orar 23:00-23:54, postul A. a difuzat emisiunea "Lumea lui B.". Potrivit raportului, în cadrul acesteia, moderatorul a făcut comentarii cu privire la incidentele din cimitirul de la Valea Uzului.

Analizând conținutul redat anterior și vizionând înregistrări, membrii Consiliului au constatat că emisiunea "Lumea lui B." din 06.06.2019 a fost difuzată cu încălcarea prevederilor art. 47 alin. (3) și 67 din Codul audiovizualului.

Astfel, membrii Consiliului au constatat că, în contextul subiectului despre incidentele din cimitirul de la Valea Uzului, prezentatorul a promovat un discurs ostil la adresa etniei maghiare, prin afirmații defăimătoare la adresa acesteia, în condițiile în care norma invocată interzice difuzarea în programele audiovizuale de afirmații defăimătoare generalizatoare la adresa unui grup/comunități definit(e) de gen, vârstă, rasă, etnie, naționalitate, cetățenie, credințe religioase, orientare sexuală, nivel de educație, categorie socială, afecțiuni medicale sau caracteristici fizice.

În aceeași ședință publică, vizionând și analizând emisiunea "E." difuzată în data de 06.06.2019, Consiliul a constatat și încălcarea art. 40 alin. (4) din Codul audiovizualului, potrivit căruia moderatorii programelor au obligația să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acestea.

Membrii Consiliului au constatat că, în contextul subiectului despre incidentele din cimitirul de la Valea Uzului, invitatul emisiunii a făcut unele afirmații acuzatoare, iar moderatorul nu i-a solicitat să le probeze. În aceste condiții, Consiliul a reținut că moderatorul nu și-a îndeplinit obligația legală instituită în sarcina sa, în sensul căreia ar fi trebuit să solicite ferm interlocutorului să probeze acuzațiile, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acestea.

Față de aceste aspecte, ținând cont de criteriile legale de individualizare a sancțiunii prevăzute la art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, CNA a decis sancționarea reclamantei A. cu amendă de 15.000 RON.

Instanța de fond a menținut decizia emisă de Consiliul Național al Audiovizualului, soluție împărătășită de instanța de control judiciar.

Nu pot fi reținute susținerile recurentei-reclamante vizând interpretarea eronată a dispozițiilor art. 47 alin. (3) și 67 din Codul audiovizualului având în vedere caracterul și modalitatea de desfășurare a emisiunii "Lumea lui B." din 06.06.2019.

Recurenta-reclamantă apreciază că emisiunea care a făcut obiectul actului sancționator, respectiv că are un caracter neconvențional cu elemente de pamflet și umor de calitate și că afirmațiile jurnalistului, formulate în cadrul emisiunilor, nu reprezintă altceva decât simple judecăți de valoare și se circumscriu dreptului la liberă exprimare, garantat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Constituția României.

Or, discursul moderatorului, nu poate fi privit din această perspectivă în măsura în care aceste afirmații nu fac altceva decât să aducă atingere dreptului la propria imagine a persoanelor vizate, fapt prohibit de normele legale, dar și să aibă un caracter pe alocuri xenofob. În acest sens, Curtea reține că, experesii precum:

- "maghiarii în momentul de față profită de această tensiune, o escaladare interetnică, cum i s-a spus imediat, și încearcă să se victimizeze deși la origine ei au fost cei care, le reamintim, tuturor celor care vor să abordeze acest subiect, că inițial etnicii maghiari au fost cei care au pus niște pungi de gunoi peste crucile eroilor români, acolo";

- "deci în cazul de față românii nu pot fi trași la răspundere. Da? Atâta timp cât ei ce au comis? Că au intrat acolo, au forțat o ușă, au intrat peste maghiarii respectivi, i-au îmbrâncit un pic. Ei sunt la ei acasă. Deci asta se ia prima dată în calcul, da. Nu e vorba de violență aici, e vorba pur și simplu de a intra pe teritoriul tău, de a intra în posesia unui loc pe care îl deții prin lege. Faptul că la noi nu se respectă legea și că astfel de subiecte sunt vulnerabile pentru că nimeni nu le protejează, nu înseamnă că ai dreptate";

- "maghiarii, l-ați auzit pe G. mai devreme spunând un lucru foarte interesant, au apelat chiar și la iredentiști de la ei din țară. Adică niște extremiști aduși de la Budapesta cu autocarele ca să creeze un pic de diversiune acolo, ei simțind că e nevoie de un pic de sămânță de scandal, care după aia să fie pulverizată și ei să se victimizeze peste tot prin Europa. Nu contează asta. Deci noi dacă am fi un stat corect aici, am lua o decizie în favoarea cetățenilor români și evident și a morților români. Pentru că nu intervine nimeni din exterior";

- "pe teritoriul tău, trebuie să-ți faci dreptate acolo, că altfel or să vină toți, până la urmă, să te mănânce și să te fure. Așia sunt în stare să aducă autocare. Vă dați seama, să bați atâta drum din Ungaria până la Valea Uzului cu niște microbuze, cu niște autocare pe drumurile alea imposibile din zona respectivă, să vii doar ca să creezi diversiune acolo. Să dai și tu niște pumni. Atâta doar că până la urmă românii erau mai mulți, înțeleg. Erau vreo mie de oameni aproximativ și nu le-a mai ieșit maghiarilor... Sigur, fiecare o să spună ce vrea. Așștia o să trâmbițeze, o să vedeți că problema va mai ocupa spectrul public o vreme de aici înainte tocmai din aceste motive pentru că maghiarii au impresia că-și pot permite orice. Asta e o problemă care trebuia rezolvată în mod foarte clar. Asta este țara noastră, noi decidem. Voi, dacă vă convine bine, dacă nu, marș afară! Da? Că e foarte simplu. Aici noi decidem, nu decide Uniunea Europeană";

- "maghiarii, care, nici ei n-au foarte mare activitate în Europa, nu-i bagă nimeni în seamă, ei sunt acolo izolați de restul lumii, în comunitatea lor, nu vorbesc altă limbă, s-au înstrăinat, sunt ca în junglă acolo pe teritoriul lor. Bătăliile lor sunt dintr-astea: să mai dezgroape niște morți, să mai creeze diversiune pe undeva. Ei maschează doar faptul că ar avea relații bune cu celelalte țări. N-au relații bune cu nimeni. Austriecii nu-i bagă în seamă iar cu celelalte țări, Slovacia, Serbia, România, Croația, au relații proaste. ..., vorba francezului. Adică mediocre, împărțite, așa, nu sunt niște relații pe care să te boți baza. Ei nu se înțeleg cu nimeni, asta este ideea, altfel cum adică, să trimită o țară străină microbuze cu diversioniști care să vină și să creeze... Pentru ce să-i trimiți pe ăia? Asta este înfiorător";

- "bineînțeles că n-ați trimis pe nimeni și tot voi sunteți ăia revoltați în permanență. Dar încă o dată de scos aici în evidență este această simbolistică a județului Harghita. Domnule, dacă arunci un ac în culorile României, un ac, oriunde pe teritoriul județului Harghita, sar imediat toți. Dar domnilor, stați un pic. De când Harghita nu mai aparține României? Că asta e chiar culmea! Ce contează că se vorbește maghiară acolo? Nu sunteți în România? De unde și până unde... deci județul acela, după cum vedeți, este considerat de etnia maghiară, de C. și de cei care locuiesc acolo ca aparținând Ungariei. Ei trimit microbuze cu diversioniști acolo, fac ce vor, este luat la rost primarul din Dărmănești și prin intermediul lui și statul român pentru că își permite să intre în treburile județului Harghita. Dar stați un pic. Nu cumva ajungem la vorba pe care o tot spuneam noi în emisiunea asta? Că în Harghita nu mai poți să faci nimic dacă etnicii maghiari sau C.-ul nu sunt de acord? Că nu mai poți să vorbești un cuvânt în românește dacă nu vor ăia, domnu Președinte?"

Libertatea de exprimare, invocată de recurentă, poate face obiectul unor limitări în condițiile legii.. însă în condițiile în care au fost prezentate într-un program audiovizual afirmații defăimătoare generalizate la adresa unei etnii, nu se poate justifica în cauză ca astfel de afirmații se integrează în spectrul dreptului la liberă exprimare

Astfel, contrar alegațiilor recurentei, în sensul că forma concretă de expresie poate fi chiar injurioasă, circumscriindu-se dreptului la liberă exprimare, Înalta Curte apreciază că dreptul la liberă exprimare nu este incompatibil cu folosirea unui limbaj civilizat, jurnalistul/moderatorul emisiunii având obligația de a nu încălca normele din Codul audiovizualului, în sensul folosirii unui limbaj injurios, care să afecteze demnitatea persoanelor sau unei etnii vizate de jurnalistul emisiunii.

De asemenea, argumentul recurentei că ar fi vorba despre judecăți de valoare nu poate fi reținut. Expresiile folosite de moderatorul emisiunii nu reprezintă judecăți de valoare, admisibile în cadrul discutării unui subiect de interes, ci expresii injurioase, care nu erau necesare pentru a exprima o opinie, fie ea și negativă despre o persoană publică, politician sau sportiv.

Folosirea termenilor anterior menționați, pentru a caracteriza o anumită etnie, depășește limitele unei "emisiuni neconvenționale cu elemente de pamflet", care se vrea a avea "și umor de calitate", după cum o descrie recurenta-reclamantă. Aceste expresii jignitoare sunt de natură să afecteze reputația, onoarea, imaginea publică și demnitatea persoanelor sau etniei vizate, fără a aduce publicului căruia i se adresează vreo informație sau comunicare necesară și utilă cu privire la subiectul discutat.

Deci, limbajul injurios, insultător nu reprezintă o judecată de valoare și nu poate avea nicio justificare în economia discursului, depășind limitele exercițiului firesc al dreptului de liberă exprimare.

În ceea ce privește caracterul sancțiunii aplicate în urma evenimentelor petrecute în cadrul emisiunii "E." difuzată în data de 06.06.2019, Înalta Curte constată că și în acest caz instanța de fond a făcutr o judecată corectă, constatând că în mod judicios s-a reținut încălcarea art. 40 alin. (4) din Codul audiovizualului, potrivit căruia moderatorii programelor au obligația să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acestea.

În cadrul emisiunii, s-a susținut că întregul "conflict este plecat de la extremiști maghiari, ungurii au adus microbuze cu oameni din Ungaria", "(. . . . . . . . . .) se pare că ungurii au adus cu microbuze și din Ungaria oameni care să fie acolo pentru că n-au găsit suficienți extremiști printre cetățenii români, etnici maghiari" etc.

Astfel, invitatul a făcut anumite afirmații cu caracter acuzator, iar în palicare prevederilor legale în materia adudiovizualului, moderatorul emisiunii avea obligația să solicite invitatului să-și probeze afirmațiile sau să indice că acestea fac referire la fapte notorii pentru a permite publicului să evalueze caracterul judicios al acestora.

Așadar și în acest caz actul administrativ contestat se constată că a fost emis cu aplicare corectă a legii, iar instanța de fond în analiza sa contencioasă a confirmat caracterul legal al acestuia, considerente pentru care criticile emise de recurenta-reclamantă sunt nefondate.

Referitor la invocarea jurisprudenței CEDO, Înalta Curte reține că, potrivit acesteia, libertatea de exprimare, garantată de art. 10 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice și una din cerințele prioritare ale progresului societății. Conform art. 10 paragraful (2) din Convenție, exercitarea libertăților cuprinse în dreptul la libertatea de exprimare comportă îndatoriri și responsabilități și poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică.

CEDO a statuat, de asemenea, cu valoare de principiu, că oricine, inclusiv un jurnalist, care exercită libertatea sa de exprimare, își asumă "îndatoriri și responsabilități" a căror întindere depinde de situația concretă în discuție. Prin urmare, Curtea a decis că numai prin respectarea "îndatoririlor și responsabilităților" ce-i revin, presa își îndeplinește funcția sa esențială într-o societate democratică, fără a depăși anumite limite, având misiunea de a comunica numai informații de interes public, în sensul dat acestei noțiuni în jurisprudența Curții (Hotărârea Tammer c. Estoniei, 6 februarie 2001).

Contrar susținerilor recurentei, exprimarea de către jurnalist a propriei opinii referitoare la subiectele discutate nu se poate face în orice condiții și în orice mod. Calitatea de formator de opinie a realizatorului emisiunii presupune o respectare riguroasă a principiilor de etică și deontologie profesională și trebuie să fie în concordanță cu obligațiile expres prevăzute de legislația audiovizuală, astfel că manifestările din cadrul emisiunii Lumea lui B. din 06 iunie 2019 au încălcat dispozițiilor cuprinse la art. 40 alin. (4) și art. 47 alin. (3) din Codul audiovizualului, cum corect s-a reținut în considerentele sentinței recurate.

Totodată lipsa de acțiune a moderatorului emisiunii E. de la aceeași dată, prin omisiunea de a solicita invitatului său să probeze afirmațiile pe care le face în măsura în care acestea aveau un caracter acuzator atrage încălcarea prevederilor art. 67 din Codul audiovizualului.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că soluția pronunțată de prima instanță este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare facultativă a judecării recursului formulată de recurentul A. S.R.L..

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 90 din data de 10 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2022.