ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2819/2022

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 25.04.2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea Deciziei nr. 328/29.03.2019 emise de pârât și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 RON sau, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment/somație și reducerea sancțiunii contravenționale, proporțional cu gradul de pericol social, în principal la minimul acesteia de 5.000 RON.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 122 din 26 februarie 2020, Curtea a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

A susținut recurenta-reclamantă că hotărârea recurată este pronunțată cu interpretarea greșită și încălcarea dispozițiilor art. 40 alin. (5) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, în directă raportare la dreptul de exprimare, în raportare la dispozițiile din Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului.

Jurisprudența CEDO relevă, Cauza Corneliu Popa contra României, Cauza Bugan contra României, Cauza Mazăre și Cumpănă contra României, Cauza Pauliukiene și Pauliukas contra Lituaniei, Cauza Verlagsgruppe News GMBH contra Austriei, câteva idei fundamentale aplicabile speței, și anume că libertatea de exprimare a presei este mult mai largă decât libertatea de exprimare a altor persoane și în măsura în care informațiile relatate în presă au o minimă bază factuală, sunt justificate prin prisma libertății de exprimare, nefiind admisă cenzurarea lor.

În ceea ce privește emisiunea "B." din 17.01.2019, toate afirmațiile jurnalistului trebuie analizate prin prisma dreptului la liberă exprimare, astfel cum este definit prin art. 10 din Convenție, în raportare la calitatea de jurnalist a domnului C., dar și în raportare la calitatea de om politic a persoanei înfierate, domnul D., în multipla sa calitate de membru în Consiliului Frontului Salvării Naționale, secretar de stat în Ministerul de Interne și consilier de stat la Administrația Prezidențială, unde protecția convenției este maximă.

Față de cele reținute de prima instanță, instanța de control este chemată să verifice dacă într-adevăr afirmațiile jurnalistului la adresa persoanei înfierate se circumscriu sau nu jurisprudenței CEDO, reprezentând sau nu o violare a art. 10 din Convenție. Din analiza acestei jurisprudențe (Cauza Petrina contra României, Cauza Albert-Engelmann-Gcsellschaft MBH contra Austriei), rezultă că, atunci când ne aflăm în prezența afirmațiilor critice pe care presa le face cu privire la oamenii politici, controlul european este total, protecția Convenției este maximă.

Subiectul de interes public tratat de jurnalistul C. s-a bazat pe articolele anterioare și de notorietate. Este adevărat că în cadrul emisiunii se folosesc o serie de cuvinte și expresii care pot fi caracterizate ca fiind exacerbate în contextul factual, dar acest lucru se datorează caracterului pamfletar al emisiunii, menit să stârnească interesul auditoriului.

De asemenea, este mai puțin importantă forma concretă de expresie, care poate fi chiar și injurioasă, sub rezerva ca cele afirmate să nască o dezbatere de interes public, fără a viza în mod exclusiv viața privată a omului public. Deci, și dacă s-ar admite existența unor asemenea afirmații ale jurnalistului, acestea se circumscriu oricum aceluiași drept la liberă exprimare, astfel cum este interpretat de jurisprudența CEDO.

Emisiunea "B." este o emisiune neconvențională cu elemente de pamflet și umor de calitate.

Instanța de fond, prin sentința recurată, a interpretat greșit și a încălcat dispozițiile art. 40 alin. (5) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul audiovizualului, prin raportare la dreptul la liberă exprimare, la dispozițiile Constituției României, la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și la deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului.

Referitor la emisiunea "E." din 21.01.2019, și această emisiune este o emisiune neconvențională cu elemente de pamflet și umor de calitate, având, însă, doar subiecte din sport, având ca prezentatori pe jurnaliștii F. și C..

Se mențin aspectele deja evidențiate care se circumscriu dreptului la liberă exprimare și faptului că afirmațiile jurnalistului sunt simple opinii și judecăți de valoare ce vizează subiecte de interes public.

Este adevărat că în cadrul emisiunii se folosesc o serie de cuvinte și expresii care pot fi caracterizate ca exacerbate în contextul factual, dar acest lucru se datorează caracterului pamfletar al emisiunii, menit să stârnească interesul auditoriului.

Referirile jurnalistului C. au vizat exclusiv o alegere estetică legată de vestimentația sportivei Serena Williams, fără legătură cu textul legal anterior amintit. Critica jurnalistului nu are astfel de însușiri, din moment ce ținutele vestimentare ale sportivei sunt subiecte de dezbatere, de actual și masiv interes public, față de Codul vestimentar din tenisul feminin, dar și față de interzicerea unor costume ale sportivei și de corpolența sportivei, ca urmare a unei nașteri.

Instanța de control judiciar este chemată să verifice dacă într-adevăr afirmațiile jurnalistului C. se circumscriu sau nu jurisprudenței CEDO, reprezentând sau nu o violare a art. 10 din Convenție. Față de ținuta sportivei, jurnalistul a intenționat să evidențieze o inadecvare a felului în care se prezintă în public, la un turneu de tenis de maximă importanță.

A făcut recurenta-reclamantă referire la Decizia nr. 3524/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în Dosarul nr. x/2016, prin care a respins recursul CNA, precizând că, în speță, niciuna dintre sportive nu s-a arătat lezată în mod public de afirmațiile jurnalistului. În plus, din perspectiva libertății de exprimare, potrivit jurisprudenței CEDO, limitele criticilor admisibile în cazul unui sportiv atât de notoriu sunt mult mai laxe în comparație cu cel al unui simplu particular, în lumina calității acestuia de persoană publică.

Referirile din cadrul emisiunii nu reprezintă altceva decât simple judecăți de valoare, iar obligația de a le dovedi este deci imposibil de îndeplinit și aduce atingere libertății de opinie, element fundamental garantat de art. 10 și nu s-a exprimat în termeni injurioși la adresa vreunei persoane. De asemenea, este mai puțin importantă forma concretă de expresie, care poate fi chiar injurioasă, deci, și dacă s-ar admite existența unor asemenea afirmații ale jurnalistului, acestea se circumscriu oricum aceluiași drept la liberă exprimare.

Felul în care se încalcă codul vestimentar în cadrul unui turneu de tenis de către una dintre cele mai importante sportive din lume excedează aspectelor legate de viața privată a acesteia, iar dezbaterile sunt justificate în măsura în care privesc modalitatea în care se prezintă în public o persoană cu o astfel de notorietate.

Pe cale de consecință, afirmațiile jurnalistului se circumscriu dreptului la liberă exprimare, neconstituind o încălcare a art. 40 alin. (5) din Codul audiovizualului.

Intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă și cu apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că prima instanță ar fi încălcat sau aplicat greșit normele de drept material.

4.1. Reclamanta A. S.R.L. a supus controlului de legalitate Decizia nr. 328/29.03.2019 a Consiliului Național al Audiovizualului prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor articolelor art. 40 alin. (5) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.

În esență, în sarcina recurentei-reclamanta s-a reținut că în cadrul emisiunilor "B." și "E." din 17.01.2019, respectiv 21.01.2019, a fost folosit un limbaj injurios, fapt care contravine art. 40 din Codul audiovizualului.

Instanța de fond a menținut decizia emisă de Consiliul Național al Audiovizualului, soluție împărătășită de instanța de control judiciar.

4.2. Nu pot fi reținute susținerile recurentei-reclamante vizând interpretarea eronată a dispozițiilor art. 40 alin. (5) din Codul audiovizualului, conform cărora moderatorii programelor au obligația să nu folosească și să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență.

Recurenta-reclamantă aduce aceleași argumente pentru ambele emisiuni ce au făcut obiectul actului sancționator, respectiv că aceste emisiuni au caracter neconvențional cu elemente de pamflet și umor de calitate și că afirmațiile jurnalistului, formulate în cadrul emisiunilor, nu reprezintă altceva decât simple judecăți de valoare și se circumscriu dreptului la liberă exprimare, garantat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Constituția României.

Or, discursul moderatorului, în care se folosesc termeni ca "imbecil" "analfabet", "stătea cu punga de rahat în fund", "arăta cum sunt maimuțele alea de la Grădina Zoologică cu fundul roșu", "dacă peste fundul acela pui niște nădragi ... arăta exact cum arăta pe teren Serena Williams", "în loc s-o scuipe între dinți la sfârșit când s-a terminat meciul", nu face altceva decât să evidențieze folosirea unor expresii care aduc atingere dreptului la propria imagine a persoanelor vizate, fapt prohibit de normele legale.

Libertatea de exprimare, invocată de recurentă, poate face obiectul unor limitări în condițiile legii. Astfel, contrar alegațiilor acesteia, în sensul că forma concretă de expresie poate fi chiar injurioasă, circumscriindu-se dreptului la liberă exprimare, Înalta Curte apreciază că dreptul la liberă exprimare nu este incompatibil cu folosirea unui limbaj civilizat, jurnalistul/moderatorul emisiunii având obligația de a nu încălca normele din Codul audiovizualului, în sensul folosirii unui limbaj injurios, care să afecteze demnitatea persoanelor vizate.

De asemenea, argumentul recurentei că ar fi vorba despre judecăți de valoare nu poate fi reținut. Expresiile folosite de moderatorul emisiunii nu reprezintă judecăți de valoare, admisibile în cadrul discutării unui subiect de interes, ci expresii injurioase, care nu erau necesare pentru a exprima o opinie, fie ea și negativă despre o persoană publică, politician sau sportiv.

Folosirea termenilor anterior menționați, pentru a caracteriza o anumită persoană sau activitatea acesteia, depășește chiar și limitele unei "emisiuni neconvenționale cu elemente de pamflet", care se vrea a avea "și umor de calitate", după cum o descrie recurenta-reclamantă. Aceste expresii jignitoare sunt de natură să afecteze reputația, onoarea, imaginea publică și demnitatea persoanei vizate, fără a aduce publicului căruia i se adresează vreo informație sau comunicare necesară și utilă cu privire la subiectul discutat.

Deci, limbajul injurios, insultător nu reprezintă o judecată de valoare și nu poate avea nicio justificare în economia discursului, depășind limitele exercițiului firesc al dreptului de liberă exprimare.

Referitor la invocarea jurisprudenței CEDO, Înalta Curte reține că, potrivit acesteia, libertatea de exprimare, garantată de art. 10 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice și una din cerințele prioritare ale progresului societății. Conform art. 10 paragraful (2) din Convenție, exercitarea libertăților cuprinse în dreptul la libertatea de exprimare comportă îndatoriri și responsabilități și poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică.

CEDO a statuat, de asemenea, cu valoare de principiu, că oricine, inclusiv un jurnalist, care exercită libertatea sa de exprimare, își asumă "îndatoriri și responsabilități" a căror întindere depinde de situația concretă în discuție. Prin urmare, Curtea a decis că numai prin respectarea "îndatoririlor și responsabilităților" ce-i revin, presa își îndeplinește funcția sa esențială într-o societate democratică, fără a depăși anumite limite, având misiunea de a comunica numai informații de interes public, în sensul dat acestei noțiuni în jurisprudența Curții (Hotărârea Tammer c. Estoniei, 6 februarie 2001).

Contrar susținerilor recurentei, exprimarea de către jurnalist a propriei opinii referitoare la subiectele discutate nu se poate face în orice condiții și în orice mod. Calitatea de formator de opinie a realizatorului emisiunii presupune o respectare riguroasă a principiilor de etică și deontologie profesională și trebuie să fie în concordanță cu obligațiile expres prevăzute de legislația audiovizuală la art. 40 alin. (5) din Codul audiovizualului, cum corect s-a reținut în considerentele sentinței recurate.

Prin urmare, au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la respectarea dreptului persoanei la propria imagine, constatările primei instanțe fiind corecte în această privință.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că soluția pronunțată de prima instanță este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 122 din 26 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.