ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5071/2021

Ședința publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 21.10.2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea deciziei CNA nr. 840/26.09.2019 și, pe cale de consecință, exonerarea sa de la plata amenzii aplicate, în cuantum de 35.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 369 din 5 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 369 din 5 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate, cu consecința anulării deciziei contestate și exonerarea sa de la plata amenzii.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că deși instanța de fond a descris în mod corect situația de fapt, aceasta a reținut doar poziția exprimată de intimata-pârâtă, iar cele reținute de judecătorul fondului nu reflectă realitatea, deoarece postul de televiziune a respectat întocmai prevederile legale aplicabile în speță, fiind respectate dispozițiile art. 39 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 și prevederile art. 29 alin. (2) din Decizia CNA nr. 220/2011. Astfel, pe durata difuzării imaginilor respective a existat atenționarea grafică "Atenție, imagini care vă pot afecta emoțional", respectiv "Înregistrări cu puternic impact emoțional", așa încât, soluția instanței de fond este una eronată în opinia sa.

În drept a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

Recurenta-reclamantă a transmis răspunsul la întâmpinare, prin care a reiterat, în esență, aceleași aspecte prezentate prin memorial de recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 27 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin decizia nr. 840/26.09.2019 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului s-a dispus sancționarea reclamantei A. cu amendă în cuantum de 35.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, s-a reținut potrivit constatărilor din raportul de monitorizare, că, pe parcursul zilei de 30.07.2019, postul B. (ce aparține A.) a difuzat, în cadrul mai multor ediții de știri, stenogramele convorbirilor C. cu operatorul sau cu polițistul de la numărul de urgențe 112, stenograme citite de angajați ai postului de televiziune și însoțite de textul acestora titrat pe ecran. În acest context, pe parcursul ediției emisiunii "Jurnalul de seară" de la ora 20:00, s-a difuzat și înregistrarea audio originală a convorbirii de la 112, înregistrare care a conținut vocea minorei, aflată într-o situație dramatică și critică, apreciindu-se că această modalitate de difuzare contravine grav prevederilor legale care reglementează obligația radiodifuzorului de a asigura protecția minorilor în cadrul programelor.

În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, a solicitat anularea deciziei nr. 840/26.09.2019 emise de pârât, cu consecința exonerării sale de la plata amenzii în cuantum de 35.000 RON.

Prin sentința recurată s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., aceasta înțelegând să exercite calea de atac a recursului din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidență nu poate fi reținută în cauză.

Reține Înalta Curte că potrivit art. 39 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 "(1) Este interzisă difuzarea, în cadrul serviciilor de programe de televiziune și de radiodifuziune, de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conțin pornografie sau violență nejustificată. (2) Difuzarea în serviciile de televiziune și de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare, prin codare sau ca efect al altor sisteme de acces condiționat, se asigură faptul că minorii din zona de transmisie, în situații normale, nu pot auzi sau vedea emisiunile respective. (3) Difuzarea într-o formă necodată sau fără alte măsuri tehnice de restricționare a accesului a programelor prevăzute la alin. (2) se poate face numai după prezentarea unei atenționări acustice sau grafice, pe toată durata programului asigurându-se prezența unui simbol vizual de avertizare".

De asemenea, art. 18 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual, care clasifică programele audiovizuale din punct de vedere al protecției minorilor și detaliază condițiile în care acestea pot fi difuzate, prevede că "(1) Nu pot fi difuzate în intervalul orar 6:00-23:00 producții care prezintă: a) violență fizică, psihică sau de limbaj, în mod repetat sau cu un grad mare de intensitate sau gravitate (...)".

Totodată, conform art. 29 din același Cod, "(1) Programele de știri și de actualități se supun cerințelor de protecție a minorilor și vizionării în familie. (2) Înainte de difuzarea unor imagini șocante, a unor scene de violență sau cu impact emoțional negativ care pot impresiona în mod neplăcut telespectatorii, aceștia vor fi avertizați verbal: «Atenție! Imagini care vă pot afecta emoțional», mențiune ce va fi și afișată static și lizibil; radiodifuzorii nu pot prezenta scene de violență în mod repetat în cadrul aceleiași producții audiovizuale".

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că interdicția instituită de art. 18 din Codul audiovizual, de a difuza, în intervalul orar 6:00-23:00 producții care prezintă violență psihică cu un grad mare de intensitate sau gravitate, se impune și în cazul programelor de știri și de actualități, întrucât prevederile art. 29 alin. (2) din Cod nu instituie în favoarea programelor de știri și de actualități o excepție de la restricțiile pe care le impun cerințele de protecție a minorilor.

Analizând hotărârea recurată din această perspectivă, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat în mod corect normele de drept material incidente în speță, reținând că înregistrarea menționată intră în categoria vizată de prevederile art. 18 alin. (1) lit. a) din Codul audiovizual.

Astfel, nu pot fi primite susținerile recurentei referitoare la respectate dispozițiile art. 29 alin. (2) din Codul de reglementare a conținutului audiovizual, câtă vreme, înregistrarea litigioasă intră în categoria vizată de dispozițiile art. 18 alin. (1) lit. a) din Codul audiovizual, care, alături de celelalte dispoziții din Cod, interzice expres "producțiile" care "prezintă" violență cu un grad mare de intensitate sau gravitate, cerință satisfăcută în speță, prin difuzarea în cadrul emisiunii "Jurnalul de seară" a unei înregistrări conținând violență psihică de înalt nivel.

În al doilea rând, din conținutul hotărârii atacate rezultă că această critică a fost invocată și analizată de prima instanță care, în mod corect a reținut că aceste dispozițiile nu constituie o excepție de la interdicția instituită de art. 18 alin. (1) lit. a) din Codul audiovizual.

Înalta Curte nu poate avea în vedere nici alegațiile recurentei referitoare la reținerea de către prima instanță doar a poziției exprimate de intimata-pârâtă, întrucât, este evident, din analiza conținutului hotărârii, că instanța a analizat în detaliu apărările și susținerile ambelor părți.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 369 din 5 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2021.