ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5531/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 14.05.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, a solicitat: anularea Deciziei CNA nr. 304 din 22 aprilie 2020 și, pe cale de consecință, anularea sancțiunii primite, respectiv anularea amenzii în valoare de 5.000 RON aplicată societății reclamante în temeiul dispozițiilor art. 91 alin. (1) si 3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 107 din 2 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precizând că sentința atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În motivarea recursului, recurenta-reclamantă susține următoarele. Deși instanța de fond a descris în mod corect situația de fapt și a enumerat motivele pentru care reclamanta a solicitat anularea sancțiunii aplicate de către CNA, la momentul examinării înscrisurilor a reținut doar poziția exprimată de către intimatul - pârât. Aspectele reținute de instanța de fond nu reflectă realitatea, deoarece, conform raportului de monitorizare întocmit chiar de către CNA, inclusiv la prima difuzare s-a precizat caracterul incert al informației. Recurenta a precizat că, dată fiind ora înaintată (noaptea de vineri, ora 23:36), reporterului nu i-a fost confirmată această informație în timp util și de către Grupul de Comunicare Strategică constituit pentru gestionarea crizei provocate de pandemia de coronavirus, însă, bazându-se pe cele două surse certe ale reporterului, postul de televiziune a ales să comunice această informație telespectatorilor săi. Decizia de a furniza această informație a fost luată deoarece știrea era de o importanță deosebită, fiind vorba de decesul primului medic afectat de coronavirus. De altfel, "știrea" nu este altceva decât o informație importantă care, având caracter de noutate, trebuie comunicată de îndată. Având în vedere prevederile art. 64 alin. (3), chiar în cuprinsul deciziei de sancționare s-a reținut faptul că postul de televiziune a făcut mențiunile cu privire la sursa informației communicate. După difuzarea informației cu privire la decesul primului medic, jurnaliștii postului de televiziune au făcut în continuare eforturi pentru a obține o confirmare și de la oficialii Grupului de Comunicare Strategică cu privire la informația prezentată. Astfel, după aproximativ o oră de la momentul difuzării informației cu privire la deces, au obținut de la domnul B., secretar de stat în cadrul Ministerului de Interne și șef al Departamentului pentru Situații de Urgență, informația conform căreia medicul aflat la Institutul Național de Boli Infecțioase Prof. Dr. Matei Balș se află în stare critică, dar este în viață. Imediat după acest moment s-a produs și rectificarea necesară, atât pe burtieră, prin afișarea unor titluri. În concluzie, susține recurenta că prevederile art. 64 alin. (2) au fost respectate întocmai, cu atât mai mult cu cât rectificarea, deși se putea produce și într-o emisiune ulterioară, în condiții similare de difuzare, s-a produs de îndată, în cadrul aceleiași emisiuni, chiar la momentul la care informația a fost confirmată oficial.

Apărările formulate de intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate și menținerea Deciziei nr. 304/22.04.2020 ca fiind temeinică și legală.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu susținerile recurentului, subsumate motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Prin Decizia C.N.A. nr. 304/22.04.2020, recurenta a fost sancționată cu amendă de 5.000 RON pentru încălcarea art. 64 alin. (1) lit. b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare (Codul audiovizualului), prin aceea că a difuzat o știre referitoare la decesul primului medic din România care moare infectat cu coronavirus, respectiv șefa secției Terapie Intensivă de la Spitalul Gerota, care se afla internată la Spitalul Matei Balș, în condițiile în care, în realitate, chiar dacă în stare gravă, acesta era în viață la acel moment. Ulterior, într-o altă ediție a știrilor, s-a precizat că medicul cu privire la care anunțaseră pe post că a decedat este în viață, dar în stare critică. Față de această situație, având în vedere contextul social și medical deosebit de dificil pe care îl traversa România în cazul pandemiei de COVID-19, membrii Consiliului au apreciat că prezentarea unei știri care nu a fost corectă, nefiind verificată, cu privire la decesul unei persoane (indiferent că aceasta ar fi medic sau nu), a fost de natură să afecteze publicul telespectator, generând emoție nejustificată. La difuzarea oricărei știri, indiferent de subiectul acesteia, dar cu atât mai mult a uneia ce avea ca temă decesul unei persoane, radiodifuzorul are obligația de a comunica publicului telespectator informații corecte și verificate în prealabil, așa cum obligă art. 64 din Codul audiovizualului. În aceste condiții, ținând cont de criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute la art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, Consiliul a propus sancționarea radiodifuzorului cu amendă de 5.000 RON. Referitor la susținerile recurentei-reclamante, în sensul că instanța de fond ar fi reținut doar poziția exprimată de către intimatul - pârât și că hotărârea recurată nu reflectă realitatea, deoarece, conform raportului de monitorizare întocmit chiar de către CNA, inclusiv la prima difuzare s-a precizat caracterul incert al informației, instanța de control judiciar reține aspectele ce vor fi expuse în continuare Potrivit art. 64 alin. (1) lit. b) din Codul audiovizualului:, În virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii: b) informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată și prezentată în mod imparțial și cu bună-credință,,. Or, în cazul de față, desi era vorba despre un eveniment obiectiv (decesul unei persoane), informația nu a fost verificată, ulterior dovedindu-se a fi incorectă. De asemenea, se observă că dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. b) din Codul audiovizualului nu disting cu privire la conținutul obligației stabilite în sarcina furnizorilor de servicii media audiovizuale, în funcție de importanța sau urgența informației. Astfel, obligația de verifica informația și de a o prezenta în mod corect subzistă independent de caracterul urgent sau de importanța crescută a acesteia. Dimpotrivă, în contextul interesului public generat de pandemia de Covid-19, față de importanța informației (decesul primului medic din cauza infectării cu coronavirus), aceasta ar fi trebuit verificată, prin folosirea celei mai credibile surse, anume Grupul de Comunicare Strategică. În consecință, nu există justificare rezonabilă pentru modul în care recurenta a difuzat o știre cu un asemenea caracter, neverificată și neconfirmată de autoritățile statului. Instanța de fond a considerat în mod correct că faptul că recurenta ar fi revenit la ora 0:31 cu rectificarea informației inițiale este lipsit de relevanță din perspectiva contravenției reținute în sarcina sa, precum și a individualizării sancțiunii aplicate, neputând fi privit în sensul unei circumstanțe atenuante. În conformitate cu prevederile art. 64 alin. (2) din Codul audiovizualului, rectificarea informației constituie o obligație legală în sarcina acesteia, obligație a cărei încălcare constituie, la rândul ei, contravenție, ca și încălcarea art. 64 alin. (1), temeiul juridic al aplicării sancțiunii prin decizia contestată. De asemenea, în acord cu concluziile primei instanțe, Înalta Curte reține că în mod corect intimatul-pârât a aplicat prevederile de la art. 91 alin. (3) din Codul audiovizualului, în sensul că, după aplicarea a două somații publice prin deciziile nr. 595/04.06.2019 și nr. 1095/15.12.2019 pentru încălcarea prevederilor referitoare la informarea corectă a publicului, Consiliul a aplicat sancțiunea amenzii, iar în privința cuantumului acesteia, el a fost minimul legal.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că soluția pronunțată de prima instanță este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,