ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3722/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3722/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra
recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 15 martie 2004, reclamanta
Administrația Fondului Imobiliar din cadrul Consiliului General al Municipiului
București a chemat în judecată pe pârâții A.M. și A.Z., solicitând obligarea
acestora la încheierea actului adițional la contractul de vânzare-cumpărare nr.
364 din 12 septembrie 1996.
În motivarea acțiunii reclamanta a
susținut că:
- prin contractul menționat, a
vândut pârâților apartamentul 34, situat în București;
- potrivit art. 2 în contract,
prețul de vânzare era informativ, urmând ca diferența de preț rezultată la
recepția finală să fie achitată de pârâții cumpărători după încheierea actului
adițional;
- pârâții au refuzat să încheie
actul adițional și să achite diferența de preț;
- acțiunea promovată la 18 iunie
2003 pentru obligarea pârâților la plata diferenței de preț a fost respinsă pe
considerentul că o asemenea obligație trebuie constatată printr-un act
adițional.
Judecătoria sectorului 2 București,
prin sentința civilă nr. 2764 din 14 aprilie 2004, a admis excepția și a
respins acțiunea, ca lipsită de interes.
S-a reținut că:
- prin cererea de chemare în
judecată reclamanta nu a precizat condițiile în care solicită încheierea
actului adițional, în special cele referitoare la diferența de preț;
- pârâții s-au declarat de acord cu
îndeplinirea de bună voie a obligației de a încheia actul adițional.
Curtea de Apel București, secția a
VII-a civilă și litigii de muncă, prin decizia nr. 1085 din 28 septembrie 2004,
a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat sentința, în sensul admiterii
acțiunii și obligării pârâților la încheierea actului adițional.
S-a reținut că:
- acțiunea nu este lipsită de
interes atâta timp cât reclamanta urmărește obținerea unui înscris în baza
căruia să poată trece la recuperarea diferenței de preț;
- deși formal susțin că sunt de
acord cu încheierea actului adițional, pârâții doresc de fapt menținerea ca
preț definitiv a sumei de 43.466.343 lei, corespunzătoare prețului informativ.
Pârâtul A.M. a declarat recurs prin
care, fără să indice temeiul legal, a susținut că ultima hotărâre ar fi greșită
întrucât, principial, a fost de acord cu încheierea actului adițional dar
reclamanta nu justifică diferența de preț.
Criticile sunt fondate deoarece:
- pe parcursul procesului,
reclamanta nu a indicat conținutul actului adițional și nu a prezentat acte
justificative ale diferenței de preț;
- instanța de apel a reținut corect
că acțiunea nu este lipsită de interes însă nu a cerut reclamantei să prezinte
conținutul actului adițional și să dovedească diferența de preț, obligându-i pe
pârâți, la modul general, să-și îndeplinească obligația înscrisă în art. 2 din
contractul de vânzare-cumpărare.
Așa fiind, întrucât modificarea
ultimei hotărâri nu ar fi posibilă fără administrarea de noi probe, Înalta
Curte va admite recursul declarat de A.M., conform art. 312 pct. 3 și art. 314 C.
proc. civ. și va casa ambele hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la
prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul A.M. împotriva
deciziei civile nr. 1083/A din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția
a VII-a civilă și litigii de muncă.
Casează decizia recurată, precum și
sentința civilă nr. 2764 din 14 aprilie 2004 a Judecătoriei sectorului 2
București și trimite cauza la această din urmă instanță pentru rejudecarea
fondului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2005.