ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3722/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 15 martie 2004, reclamanta Administrația Fondului Imobiliar din cadrul Consiliului General al Municipiului București a chemat în judecată pe pârâții A.M.

și A.Z., solicitând obligarea acestora la încheierea actului adițional la contractul de vânzare-cumpărare nr. 364 din 12 septembrie 1996. În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că: - prin contractul menționat, a vândut pârâților apartamentul 34, situat în București; - potrivit art. 2 în contract, prețul de vânzare era informativ, urmând ca diferența de preț rezultată la recepția finală să fie achitată de pârâții cumpărători după încheierea actului adițional; - pârâții au refuzat să încheie actul adițional și să achite diferența de preț; - acțiunea promovată la 18 iunie 2003 pentru obligarea pârâților la plata diferenței de preț a fost respinsă pe considerentul că o asemenea obligație trebuie constatată printr-un act adițional.

Judecătoria sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 2764 din 14 aprilie 2004, a admis excepția și a respins acțiunea, ca lipsită de interes. S-a reținut că: - prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a precizat condițiile în care solicită încheierea actului adițional, în special cele referitoare la diferența de preț; - pârâții s-au declarat de acord cu îndeplinirea de bună voie a obligației de a încheia actul adițional. Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, prin decizia nr. 1085 din 28 septembrie 2004, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat sentința, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților la încheierea actului adițional.

S-a reținut că: - acțiunea nu este lipsită de interes atâta timp cât reclamanta urmărește obținerea unui înscris în baza căruia să poată trece la recuperarea diferenței de preț; - deși formal susțin că sunt de acord cu încheierea actului adițional, pârâții doresc de fapt menținerea ca preț definitiv a sumei de 43.466.343 lei, corespunzătoare prețului informativ. Pârâtul A.M. a declarat recurs prin care, fără să indice temeiul legal, a susținut că ultima hotărâre ar fi greșită întrucât, principial, a fost de acord cu încheierea actului adițional dar reclamanta nu justifică diferența de preț.

Criticile sunt fondate deoarece: - pe parcursul procesului, reclamanta nu a indicat conținutul actului adițional și nu a prezentat acte justificative ale diferenței de preț; - instanța de apel a reținut corect că acțiunea nu este lipsită de interes însă nu a cerut reclamantei să prezinte conținutul actului adițional și să dovedească diferența de preț, obligându-i pe pârâți, la modul general, să-și îndeplinească obligația înscrisă în art. 2 din contractul de vânzare-cumpărare. Așa fiind, întrucât modificarea ultimei hotărâri nu ar fi posibilă fără administrarea de noi probe, Înalta Curte va admite recursul declarat de A.M., conform art. 312 pct. 3 și art. 314 C. proc. civ. și va casa ambele hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul A.M. împotriva deciziei civile nr. 1083/A din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă. Casează decizia recurată, precum și sentința civilă nr. 2764 din 14 aprilie 2004 a Judecătoriei sectorului 2 București și trimite cauza la această din urmă instanță pentru rejudecarea fondului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2005.