ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3740/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 12 august 2002 reclamanții M.R. și B.B. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului București, Administrația Fondului Imobiliar, Municipiul București, prin Primarul General, M.M.E. și M.M.S. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. N/1028 din 6 martie 1997 încheiat între G.G.MB. - D.P.I. - D.A.F.L, în calitate de vânzători și pârâții persoane fizice, în calitate de cumpărători, cu privire la apartamentul nr. 4 din București, și să fie obligați pârâții să le lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie acest imobil.

Prin sentința civilă nr. 10264 din 22 noiembrie 2002 Judecătoria sectorului 1 București a respins acțiunea ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin decizia nr. 1242 din 30 mai 2003, a admis apelul declarat de reclamanți, a anulat sentința Judecătoriei sectorului 1 București și a reținut cauza pentru evocarea fondului. Prin decizia nr. 789 din 18 noiembrie 2005 Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis în parte acțiunea reclamanților, și a obligat pe pârâții M.M.S. și M.M.E. să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților apartamentul nr. 4 situat în București . A fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. N/1028 din 6 martie 1997. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele M.R.

și B.L. și pârâții M.M.S. și M.M.E.. Prin încheierea din 7 noiembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a IX- a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată de pârâții M.M.S. și M.M.E. care au susținut că greșit s-a respins solicitarea de sesizare a jurisdicției constituționale cu referire la neconstituționalitatea prevederilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, după cum eronat s-a reținut că acțiunea reclamanților este promovată în baza dreptului comun, conform art. 480 C. civ. Recursul nu este fondat. În instanța de recurs, în ședința publică din 7 noiembrie 2006, pârâții N.M.S. și M.M.E. au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001 și au susținut că acest text contravine dispozițiilor art. 11, art. 21 și art. 44 din Constituția României.

Potrivit art. 2 alin. (l) lit. b) din Legea nr. 10/2001 „în sensul prezentei legi, prin imobilele preluate abuziv se înțeleg imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist". Din actele dosarului (filele 31-34 dosar judecătorie) rezultă că imobilul situat în București, a trecut în proprietatea Statului în baza Decretului de naționalizare nr. 92/1950 (pozițiile nr. 6395, 7127 și 7183 din Anexă), astfel că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, ca și situația imobilelor la care se referă acest text, nu au nici o legătură cu soluționarea cauzei de față, întrucât nemișcătorul revendicat de reclamanți a fost naționalizat, iar nu trecut în proprietatea statului printr-o hotărâre judecătorească de condamnare pentru o infracțiune de natură politică.

Potrivit art. 29 alin. (l) din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia", iar în conformitate cu alin. (6), teza I al aceluiași articol „dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (l), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale". Întrucât excepția invocată de pârâți se referă la un text de lege care nu are legătură cu soluționarea cauzei de față, în mod corect instanța a constatat că excepția este inadmisibilă și pe cale de consecință a pronunțat o încheiere prin care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Față de cele ce preced, recursul pârâților se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții N.M.S. și N.M.C.E. împotriva încheierii de ședință din 7 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX- a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 mai 2007.