ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3740/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 12 august 2002

reclamanții M.R. și B.B.

au

chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului București,

Administrația Fondului Imobiliar, Municipiul București, prin Primarul General,

M.M.E. și M.M.S. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. N/1028 din 6 martie

1997 încheiat între G.G.MB. - D.P.I. - D.A.F.L, în calitate de vânzători și

pârâții persoane fizice, în calitate de cumpărători, cu privire la apartamentul

nr. 4 din București, și să fie

obligați pârâții să le lase reclamanților în

deplină proprietate și liniștită

posesie acest imobil.

Prin

sentința civilă nr. 10264 din 22 noiembrie 2002 Judecătoria

sectorului 1 București a respins acțiunea ca

fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Tribunalul București,

secția a V-a civilă, prin decizia nr. 1242 din 30 mai 2003, a admis apelul

declarat de reclamanți, a anulat

sentința

Judecătoriei sectorului 1 București și a reținut cauza pentru

evocarea

fondului.

Prin decizia nr. 789

din 18 noiembrie 2005 Tribunalul

București,

secția a V-a civilă a admis în parte acțiunea reclamanților,

și a

obligat pe pârâții M.M.S. și M.M.E. să lase în deplină proprietate și posesie

reclamanților

apartamentul nr. 4 situat în

București

. A fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. N/1028

din 6 martie 1997.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele M.R.

și B.L. și pârâții M.M.S. și M.M.E..

Prin

încheierea din 7 noiembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a

IX-

a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins, ca

inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată de pârâții M.M.S. și

M.M.E. care au susținut că greșit s-a respins

solicitarea

de sesizare a jurisdicției constituționale cu referire la

neconstituționalitatea prevederilor art. 2 lit.

b) din Legea nr. 10/2001,

după cum eronat s-a reținut că acțiunea

reclamanților este promovată în baza dreptului comun, conform art. 480 C. civ.

Recursul nu este fondat.

În instanța de

recurs, în ședința publică din 7 noiembrie 2006, pârâții N.M.S. și M.M.E. au

invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din

Legea nr. 10/2001 și au susținut că acest text contravine dispozițiilor art.

11, art. 21 și art. 44 din Constituția României.

Potrivit art. 2 alin.

(l) lit. b) din Legea nr. 10/2001 „în sensul prezentei legi, prin imobilele

preluate abuziv se înțeleg imobilele preluate prin confiscarea averii, ca

urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură

politică,

prevăzute de legislația penală,

săvârșite ca manifestare a opoziției față

de sistemul totalitar

comunist".

Din

actele dosarului (filele 31-34 dosar judecătorie) rezultă că

imobilul situat în București, a trecut în

proprietatea Statului în baza Decretului de naționalizare nr. 92/1950

(pozițiile nr. 6395, 7127 și 7183 din Anexă),

astfel că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din

Legea nr. 10/2001,

ca și situația imobilelor la care se referă acest

text, nu au nici o legătură cu soluționarea cauzei de față, întrucât

nemișcătorul revendicat de reclamanți a fost naționalizat, iar nu trecut în

proprietatea statului printr-o hotărâre judecătorească de condamnare pentru o

infracțiune de natură politică.

Potrivit art.

29 alin. (l) din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituțională decide asupra

excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj

comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o

ordonanță

în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice

fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acesteia", iar în conformitate cu

alin.

(6), teza

I

al

aceluiași articol „dacă excepția este inadmisibilă, fiind

contrară prevederilor alin. (l), (2) sau (3),

instanța respinge printr-o

încheiere

motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale".

Întrucât

excepția invocată de pârâți se referă la un text de lege care nu are legătură

cu soluționarea cauzei de față, în mod corect instanța a constatat că excepția

este inadmisibilă și pe cale de consecință a pronunțat o încheiere prin care a

respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Față

de cele ce preced, recursul pârâților se privește ca nefondat

și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâții N.M.S.

și

N.M.C.E. împotriva încheierii de

ședință din 7 noiembrie 2006 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a

IX-

a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 9 mai 2007.