ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4703/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 22 martie 2001, reclamantele I.E., E.I. și U.V., au chemat în judecată pe

pârâții D.Ș. și D.M.E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1293 din 3

ianuarie 1997 încheiat între pârâți și Primăria Municipiului București prin

S.C.A.V.L. Berceni pentru imobilul din București, cu revenirea la situația

anterioară.

În motivarea acțiunii, întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 943, art. 966 și art. 998 C. civ. și pe dispozițiile

Legii nr. 112/1995 și ale Legii nr. 10/2001, s-a arătat că deși pârâții au fost

notificați în sensul că imobilul a fost revendicat, s-a încheiat totuși

contractul de vânzare-cumpărare, prin fraudarea legii.

Tribunalul București, prin sentința

civilă nr. 862 din 3 septembrie 2001, a admis acțiunea, a constatat nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1293 din 3 ianuarie 1997,

dispunând revenirea părților la situația anterioară.

S-a reținut că prin sentința civilă

nr. 1029 din 10 februarie 1999 a Judecătoriei sectorului 4, s-a admis acțiunea

reclamantelor și a fost obligat Consiliul General al Municipiului București să

lase acestora în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București,

format din construcție parter, două etaje, pod, mansardă.

Deși pârâtul D.Ș. a fost notificat

de reclamante la 12 februarie 1996 să nu procedeze la cumpărarea

apartamentului, acesta a încheiat contractul, care este astfel nul absolut față

de dispozițiile art. 948 C. civ.

Prin decizia civilă nr. 284 din 20

iunie 2002 Curtea de Apel București, a admis apelurile declarate de pârâții

Municipiul București prin Primar General, S.C.A.V.L. Berceni, D.Ș. împotriva

sentinței civile nr. 862 din 3 septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul

București; a schimbat în tot sentința în sensul că a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamante.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel, în ce interesează, a reținut că în mod greșit s-a aplicat asupra cauzei

ilicite a contractului de vânzare-cumpărare, și aceasta întrucât, deși

reclamantele notificaseră pe pârâții S.C.A.V.L. Berceni și Municipiul București

prin D.A.F.I. și Comisia Locală sector 4, de aplicare a Legii nr. 112/1995, pe

rolul instanțelor nu exista o acțiune în revendicare.

Reclamantele nu au formulat în

termen legal prevăzut de Legea nr. 112/1995 o cerere de restituire în natură a

imobilului.

La data încheierii contractului,

imobilul se afla în patrimoniul statului, urmau respingerii primei acțiuni în

revendicare soluționată prin sentința civilă nr. 462 din 13 iunie 1995 rămasă

irevocabilă la 18 decembrie 1996, pârâții fiind deci de bună-credință, în

eroare comună și invincibilă cu privire la calitatea de proprietar a statului,

respectate fiind dispozițiile Legii nr. 112/1995.

Împotriva acestei decizii, au

declarat recurs reclamantele, susținând că instanța nu a ținut seama de toate

probele administrate și nici de faptul că, în fața primei instanțe pârâții D.

au achiesat la admiterea acțiunii.

La momentul cumpărării, pârâtul D.

mai deținea în proprietate un apartament în București, dobândit prin moștenire,

situația în care, conform Legii 112/1995, art. 9 alin. (6), nu mai avea

posibilitatea cumpărării locuinței toți pârâții fiind notificați anterior,

greșit s-a apreciat asupra relei-credințe.

Recursul este întemeiat potrivit

celor ce urmează.

Sub un prim aspect, în adevăr, din

practicaua sentinței primei instanțe, ar rezulta, conform celor consemnate, că

pârâții au fost de acord cu admiterea acțiunii. Recurenții contestă însă

existența acestui acord sau susțin că el a fost dat în alte condiții, ce nu

sunt reținute astfel. Așa fiind, față de consemnarea cu totul sumară și

succintă a acestei împrejurări esențială în ce privește efectele sale față de

prevederile art. 270 și urm. C. proc. civ., se impune în raport de dispozițiile

art. 314 C. proc. civ. casarea cu trimitere pentru stabilirea elementelor de

fapt în legătură cu această împrejurare, eventual prin administrarea de probe

în acest sens.

Pe de altă parte, această soluție se

impune și pentru stabilirea altor elemente, invocate în recurs pentru

soluționarea fondului cauzei, în legătură cu împrejurarea dacă pârâții D.Ș. și

M.L., au dobândit în adevăr și în ce condiții, o altă locuință, împrejurare

care, eventual, raportat la cele în speță, ar putea determina admiterea sau

respingerea acțiunii, în măsura în care cerințele art. 9 alin. (6) Legea nr.

112/1995 ar fi împlinite.

Or, sub acest aspect, simpla

existență a certificatului de moștenitor aflat la dosar, nu este suficientă

pentru a forma convingerea instanței de recurs într-un sens sau altul.

Nu mai puțin, față de circumstanțele

speței, de existența soluției date în prima acțiune în revendicare prin

sentința civilă nr. 4623 din 13 iunie 1995 este necesară, depunerea la dosar a

cererii (în original) formulate de pârâți pentru cumpărarea apartamentului,

pentru lămurirea existenței relei sau bunei-credințe în raport de aparența de

drept în ce privește dreptul de proprietate al statului, știut fiind că, la

acel moment, sau ulterior, de obicei, vânzătorul relevă aspecte ținând de

situația juridică a imobilului.

Așa fiind, în raport de prevederile

art. 314 C. proc. civ., se impune admiterea recursului și casarea cu trimitere

spre rejudecare, în primă instanță, instanță care, față de dispozițiile art.

725 C. proc. civ. se identifică în speță a fi Judecătoria, respectiv

Judecătoria sectorului 4, ocazie cu care se vor avea în vedere și celelalte

chestiuni invocate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții

I.E., E.I. și U.V. împotriva deciziei nr. 284 A din 20 iunie 2002 a Curții de

Apel București, secția a IV – a civilă.

Casează această decizie precum și

sentința 862 din 3 septembrie 2001 a Tribunalului București, secția a III – a

civilă, și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria sectorului 4.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 iunie 2004.