ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4005/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4005/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin
sentința nr. 55 din 13 februarie 2001 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția
civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta T.V. împotriva pârâtului
Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca, a fost dispusă retrocedarea către
reclamantă a suprafeței de 265 mp din terenul de 295 mp, parcela cu nr.top
21909 din CF 39107 Cluj-Napoca și a construcției edificată pe acest teren, a
fost partajată parcela menționată, a fost atribuit lotul I teren în suprafață
de 30 mp Statului Român și în administrarea pârâtului, iar lotul II, teren în
suprafață de 265 mp și construcția reclamantei și a fost respinsă cererea de
intervenție accesorie formulată de N.R.M.
Apelul
declarat de pârât, împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca
nefondat, prin decizia nr. 78 din 31 mai 2002, pronunțată de Curtea de Apel
Cluj, secția civilă.
Împotriva
susmenționatei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul local al
municipiului Cluj-Napoca, întemeindu-l pe prevederile art. 304 pct. 9 și
susținând, în esență, că imobilul a cărui retrocedare a fost dispusă a fost
expropriat prin Decretul nr. 250/1974, statul intabulându-și în aceste condiții
dreptul de proprietate, iar în 1994 a fost închiriat intervenientei N.R.M.,
care îl ocupă și în prezent și că, în mod nelegal s-a stabilit că decretul de
expropriere este caduc.
În faza
de recurs a decedat reclamanta T.V., la data de 13 februarie 2003, iar în cauză
a fost introdusă succesoarea acesteia T.D.V., calitate constatată prin
certificatul nr.47 din 6 mai 2003, emis de notarul public V.M.
Recursul
este nefondat.
Imobilul
ce formează obiectul litigiului, situat în municipiul Cluj-Napoca, a fost
expropriat prin Decretul nr. 250/12 decembrie 1974, în scopul construirii unor
blocuri de locuințe.
Scopul
exproprierii nu a fost însă atins, construcția nefiind demolată, ci închiriată
intervenientei.
În
conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea
pentru cauză de utilitate publică, dacă bunurile imobile expropriate nu au fost
utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de
la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot
cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate
publică.
Or, din
anul 1974 când a fost expropriat imobilul compus din teren și construcție,
scopul exproprierii nu a fost realizat ci, dimpotrivă a fost dată imobilului o
altă destinație, fiind închiriat intervenientei și nici nu a fost făcută o nouă
declarație de utilitate publică.
Așa
fiind se constată că instanțele au făcut o corectă aplicare a legii și că sunt
nefondate criticile formulate de recurent.
În
consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin.
(1) din C. proc. civ.
La
cererea intimatei T.D., conform art. 274 din C. proc. civ., recurentul urmează
a fi obligat la plata sumei de 11.090.000 lei, cheltuieli de judecată,
reprezntând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul
Local al Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 78 din 31 mai 2002 a
Curții de Apel Cluj, secția civilă.
Obligă
pe recurent la 11.090.000 lei cheltuieli de judecată către intimata T.D.V.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.