ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4005/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința nr. 55 din 13 februarie 2001 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta T.V. împotriva pârâtului Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca, a fost dispusă retrocedarea către reclamantă a suprafeței de 265 mp din terenul de 295 mp, parcela cu nr.top 21909 din CF 39107 Cluj-Napoca și a construcției edificată pe acest teren, a fost partajată parcela menționată, a fost atribuit lotul I teren în suprafață de 30 mp Statului Român și în administrarea pârâtului, iar lotul II, teren în suprafață de 265 mp și construcția reclamantei și a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de N.R.M.

Apelul declarat de pârât, împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 78 din 31 mai 2002, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă. Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, întemeindu-l pe prevederile art. 304 pct. 9 și susținând, în esență, că imobilul a cărui retrocedare a fost dispusă a fost expropriat prin Decretul nr. 250/1974, statul intabulându-și în aceste condiții dreptul de proprietate, iar în 1994 a fost închiriat intervenientei N.R.M., care îl ocupă și în prezent și că, în mod nelegal s-a stabilit că decretul de expropriere este caduc. În faza de recurs a decedat reclamanta T.V., la data de 13 februarie 2003, iar în cauză a fost introdusă succesoarea acesteia T.D.V., calitate constatată prin certificatul nr.47 din 6 mai 2003, emis de notarul public V.M.

Recursul este nefondat. Imobilul ce formează obiectul litigiului, situat în municipiul Cluj-Napoca, a fost expropriat prin Decretul nr. 250/12 decembrie 1974, în scopul construirii unor blocuri de locuințe. Scopul exproprierii nu a fost însă atins, construcția nefiind demolată, ci închiriată intervenientei. În conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică.

Or, din anul 1974 când a fost expropriat imobilul compus din teren și construcție, scopul exproprierii nu a fost realizat ci, dimpotrivă a fost dată imobilului o altă destinație, fiind închiriat intervenientei și nici nu a fost făcută o nouă declarație de utilitate publică. Așa fiind se constată că instanțele au făcut o corectă aplicare a legii și că sunt nefondate criticile formulate de recurent. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. La cererea intimatei T.D., conform art. 274 din C. proc. civ., recurentul urmează a fi obligat la plata sumei de 11.090.000 lei, cheltuieli de judecată, reprezntând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 78 din 31 mai 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Obligă pe recurent la 11.090.000 lei cheltuieli de judecată către intimata T.D.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.