ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 977/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 977/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-au luat în examinare
recursurile declarate de reclamanții P.F.și N.Ș.I.și de pârâtul Consiliul local
al municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr.70 din 24 mai 2002 a Curții
de Apel Cluj – Secția civilă.
La apelul nominal au lipsit
recurenții-reclamanți P.F.și N.Ș.I., precum și recurentul-pârât Consiliul local
al municipiului Cluj-Napoca.
Procedura completă.
Se referă de către
magistratul asistent faptul că, atât recurenții-reclamanți, cât și
recurentul-pârât au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor
art.242 alin.1 C.proc.civ..
C U R T E A
Asupra recursurilor de
față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la Tribunalul Cluj sub nr.5245 din 22 mai 2001, reclamanții P.F.din
Cluj-Napoca, str.Harletului nr.10 și N.Ș.domiciliat în Suceava, str.Oituz
nr.19, au cerut ca în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului
Cluj-Napoca să se constate că exproprierea terenului CF 4683 Cluj nu a fost
reală din lipsa unor acte normative de expropriere și ca urmare să se dispună
restabilirea situației în C.F.
În motivarea acțiunii s-a
pretins că mențiunea privind exproprierea proprietății lor a fost făcută din
eroare sub nr.529/1988, întrucât Decretele la care s-a făcut trimitere,
nr.44/1985 și 78/1986 nu au avut ca obiect acest teren.
În dovedirea susținerilor
au fost înfățișate extrasul de carte funciară, decretele prezidențiale de
expropriere nr.44/1985 și 78/1986, înscrisuri emise de la Consiliul local
Cluj-Napoca, expertiza tehnico-judiciară efectuată în altă cauză de pe rolul
Judecătoriei Cluj-Napoca având ca obiect identificarea terenului în raport de
anexele la cele două acte normative.
Prin sentința civilă nr.389
din 19 octombrie 2001, Tribunalul Cluj – Secția civilă a respins acțiunea ca
nefondată.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut că cele două acte normative de expropriere deși au
avut un caracter secret nefiind publicate, au fost aplicate, iar zona în care
se află amplasat terenul în litigiu este afectată de sistematizare, ceea ce ar
confirma preluarea bunului.
Totodată s-a socotit că în
condițiile trecerii imobilului în altă carte funciară, operațiune efectuată
odată cu aplicarea exproprierii și în lipsa unei expertize tehnico-judiciare
privind posibilitatea dezmembrării terenului susceptibil de restituire în
măsura în care nu este ocupat de construcții, acțiunea nu ar putea fi admisă.
În fine, prima instanță a
considerat că reclamanții nu ar fi dovedit nici împrejurarea că nu au primit
despăgubiri după expropriere.
Sentința menționată a fost
însă schimbată ca urmare a admiterii apelului declarat de reclamanți prin decizia
civilă nr.70 din 24 mai 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția civilă, în sensul
că acțiunea a fost admisă în parte și s-a constatat că terenul înscris în C.F.
nr.4683 Cluj nr.top 2560/1/2 nu a făcut obiectul decretelor de expropriere
nr.44/1985 și nr.78/1986.
Totodată, instanța de apel
a respins capătul de cerere privind restabilirea situației anterioare în C.F.
Pentru a decide așa Curtea
de Apel a reținut din examinarea nemijlocită a anexelor la actele normative
menționate, că în privința terenului în litigiu nu s-a dispus măsura
exproprierii, încât mențiunile în acest sens din C.F., nu au suport legal.
Cu privire la restabilirea
situației anterioare în C.F., s-a socotit însă aplicabilă procedura
reglementată de Legea 10/2001, întrucât s-ar tinde la realizarea dreptului prin
restituirea în natură a terenului ocupat fără titlu.
Împotriva deciziei
pronunțate în apel au declarat recurs în termenul prevăzut de art.301
C.proc.civ. atât reclamanții P.F.și N.Ș.I.cât și Consiliul Local al
Municipiului Cluj-Napoca.
Recurenții-reclamanți au
susținut în esență că respingerea capătului de cerere privind restabilirea
dreptului în C.F. ar fi greșită pe de o parte pentru că nu corespunde scopului
și caracterului acțiunii care vizează tocmai realizarea dreptului, pe de altă
parte pentru că procedura prevăzută de Legea 10/2001 nu ar fi obligatorie câtă
vreme se află în curs de soluționare acțiunea de drept comun, iar alegerea căii
legale de restituire a bunului s-ar afla la dispoziția lor.
Recursul nu este fondat.
Potrivit probelor
administrate în cauză, o parte din terenul proprietatea reclamanților cu
privire la care mențiunea exproprierii s-a operat în mod nejustificat în C.F. a
fost efectiv preluată în proprietatea statului până la data intrării în vigoare
a Legii 10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În conformitate cu
art.47(1) din Lege, prevederile sale sunt aplicabile și acțiunilor în curs de
judecată la data intrării în vigoare, persoana îndreptățită având dreptul de a
alege între această procedură sau cea inițiată anterior pe calea dreptului
comun.
În cauză însă, dispoziția
nu este aplicabilă în raport de data introducerii acțiunii de drept comun și
anume 22 mai 2001, mult ulterioară intrării în vigoare a legii speciale.
Așa fiind, restituirea
imobilului trecut fără titlu legal în proprietatea statului (ulterior al
pârâtului Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca) este supusă procedurii
reglementate de această lege.
Recurenta-pârâtă a invocat
la rândul său lipsa de temei legal a hotărârii atacate, susținând ca finalitate
că nici acțiunea în constatare nu ar fi trebuit să fie admisă, câtă vreme
reclamanții nu au atacat însuși actul exproprierii în condițiile Legii 1/1967.
Susținerile sunt vădit
nefondate în raport de nepublicarea actelor normative de expropriere și de
neîncunoștiințarea reclamanților cu privire la acestea și la măsura dispusă
prin mențiunile de carte funciară, așadar al împiedicării exercitării oricărei
acțiuni în justiție în apărarea dreptului de proprietate.
Ca urmare, în condițiile
art.312 C.proc.civ. recursurile se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate
recursurile declarate de reclamanții P.F.și N.Ș.I.și de pârâtul Consiliul local
al Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr.70 din 24 mai 2002 a Curții
de Apel Cluj – Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 martie 2003.