ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5818/2004

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Cluj la data de 14 martie 2000, reclamanții M.E. și M.P. au chemat

în judecată pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, solicitând:

- să se constate caducitatea Decretului

de expropriere nr. 32 din 1 februarie 1983, prin care mai multe terenuri,

locuri de casă, situate în Cluj-Napoca, au fost trecute în proprietatea

statului:

- să se dispună restabilirea situației de

C.F. prin radierea dreptului de proprietate al statului și reînscrierea sa în

favoarea reclamanților.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că terenurile au fost expropriate de la antecesorii lor, proprietari

tabulari, fără ca scopul acestei măsuri, construirea unui ansamblu de locuințe,

să fie realizat și fără să se facă o nouă declarație de utilitate publică.

Prin precizarea de acțiune din 5 martie

2001, reclamanții au arătat că actul prin care s-au expropriat terenurile a

fost Decretul nr. 585/1955 și nu cel indicat inițial din eroare.

Pârâta a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată, arătând că în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea prevederile

Legii nr. 33/1994 ci dispozițiile Legilor nr. 69/1997 și nr. 1/2000,

reglementări speciale în materie care se aplică prioritar.

Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr.

178 din 18 aprilie 2001 a respins acțiunea ca nefondată, reținând în esență că:

- terenurile expropriate fiind

neconstruite, transferul proprietății către stat s-a făcut din momentul

adoptării Decretului nr. 585/1955;

- înscrierea dreptului statului în C.F. s-a

făcut cu respectarea dispozițiilor legale.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs reclamanții, susținând că în mod greșit le-a fost respinsă acțiunea în condițiile

în care la data apariției Legii nr. 33/1994 terenurile erau libere de construcții,

parcelate și atribuite în favoarea veteranilor de război, ceea ce atestă că

scopul exproprierii nu a fost atins.

Terțul M.F., veteran de război, titularul

dreptului de proprietate asupra unei parcele nou formate, de 500 mp din terenurile

în litigiu, a intervenit în proces, în interesul pârâtului, potrivit

prevederilor art. 49 alin. (3) și art. 51 C. proc. civ., solicitând respingerea

apelului ca neîntemeiat.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă

nr. 172 din 18 decembrie 2002, a admis apelul reclamanților și a schimbat în

parte sentința în sensul admiterii parțiale a acțiunii.

S-a constatat că Decretul de expropriere

nr. 585 din 15 decembrie 1995 emis de Prezidiul Marii Adunări Naționale a

R.P.R. este în parte caduc.

A fost obligat pârâtul la retrocedarea

către reclamanți a imobilului, teren în suprafață de 1190 mp, situat în

Cluj-Napoca, aferent parcelelor cu nr. top 14966, 14968, 14969, 14967,

evidențiate în prezent în C.F. 128228 colectivă Cluj Napoca, identificat prin

raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. C.G., ce face parte integrantă

din hotărâre.

S-a dispus obligarea reclamanților la

restituirea despăgubirilor actualizate, aferente terenului retrocedat.

Au fost menținute dispozițiile sentinței

cu privire la respingerea cererii în rectificarea cărților funciare.

Cererea de intervenție formulată de M.F. în

interesul pârâtului a fost respinsă.

Instanța de apel a reținut, pe baza

probatoriilor cu înscrisuri și expertiză tehnică, împrejurarea că terenul ce a

făcut obiectul dreptului de proprietate tabulară al antecesorilor

reclamanților, situat administrativ în Cluj-Napoca, în suprafață cadastrală de

4610 mp, expropriat în baza Decretului nr. 585/1955, a fost parțial afectat

utilității publice însă suprafața de 1190 mp, care este liberă, poate fi

restituită în temeiul prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul, susținând în esență că în mod greșit a fost admisă (chiar și

parțial), acțiunea, în condițiile în care scopul exproprierii a fost atins iar

dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile.

Pe parcursul soluționării recursului la

dosarul cauzei s-a depus un memoriu din partea numitei M.V.D., care a susținut

că este, ca și reclamanții, moștenitoare a proprietarilor tabulari inițiali.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte reține că recursul este întemeiat, soluția de respingere a

acțiunii, adoptată de către tribunal, fiind cea corectă.

Este cert stabilit că terenul ce a făcut

obiectul dreptului de proprietate tabulară al antecesorilor reclamanților a fost

expropriat prin Decretul nr. 585/1955 în favoarea Ministerului Forțelor Armate

(actualmente Ministerul Apărării Naționale). În acest context două loturi de

teren, de câte 500 mp, au fost atribuite în proprietate unor veterani de război

( M.F. și D.R.). Ulterior terenul a fost transmis în administrarea Consiliului

popular local iar pe cea mai mare parte a sa a fost edificat un bloc de

locuințe.

Din raportul de expertiză tehnică

(inclusiv schița acestuia aflată la dosar apel), coroborată cu celelalte

înscrisuri, rezultă că soluția adoptată în apel, retrocedarea a 1190 mp, ar

însemna ca reclamanților să li se restituie practic tot terenul din jurul

blocului, inclusiv trotuar, garaje și căi de acces. Este evident că o astfel de

rezolvare a litigiului ar fi nu numai generatoare de mari dificultăți practice

ci ar contraveni în mod esențial prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994. Nu

se poate susține că scopul exproprierii nu a fost atins în condițiile în care

este de principiu că un ansamblu de locuințe cuprinde nu numai clădirile

propriu-zise ci și căile de acces, spațiile tehnice și gospodărești, parcări,

garaje, spații verzi și alte asemenea zone aferente indisponibile.

Așa fiind, constatând temeinicia

recursului, Înalta Curte îl va admite și va modifica decizia atacată în sensul

respingerii apelului reclamanților și menținerea sentinței pronunțate în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca prin Primar împotriva deciziei

civile nr. 172 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj.

Modifică decizia în sensul că respinge

apelul declarat de reclamanții M.E. și M.P. împotriva sentinței civile nr. 2268

din 18 aprilie 2001 a Tribunalului Cluj pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2004.