ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 968/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 16 ianuarie 2003, A.M. și

B.A.R. au chemat în judecată Municipiul Cluj-Napoca și pe B.A.C., cerând să se

constate că autorul lor A.G. (tată) a dobândit, în anul 1948, prin

vânzare-cumpărare de la autorul pârâtei B.A.C., proprietatea unui teren în

suprafață de 6740 mp, identic cu p.t. nr.12845/2/3 din C.F. (reînscris în C.F. Cluj-Napoca),

că ulterior, prin Decretul nr. 163/1983 bunul a fost expropriat și că o

suprafață de 3102 mp a rămas neutilizată (liberă). Totodată, a solicitat

retrocedarea terenului neutilizat și, prin partaj judiciar, atribuirea acestei

câtimi din imobil, precum și intabularea, în favoarea sa, a dreptului de

proprietate asupra terenului retrocedat.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin

sentința nr. 411 din 22 aprilie 2003, a respins, ca inadmisibilă acțiunea.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

prin decizia nr. 176 din 30 octombrie 2003, a respins, ca nefondat apelul

reclamantei A.M., cu motivarea că terenul din litigiu a fost utilizat potrivit

scopului exproprierii și că eventualele măsuri reparatorii pot fi solicitate

conform Legii nr. 10/2001 și nu potrivit dreptului comun.

Împotriva acestei decizii reclamanta

A.M. a declarat recurs prin care stăruie în admiterea acțiunii așa cum a fost

formulată.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, acțiunea în prestație

tabulară este o acțiune reală și imprescriptibilă, iar admisibilitatea ei

rămâne subsumată cerinței ca dreptul de proprietate privată asupra bunului să

nu fie stins juridic. Or, prin excepție de la ideea perpetuității, exproprierea

stinge dreptul de proprietate privată asupra bunului expropriat, moment în care

acesta din urmă trece în proprietatea publică, dobândind, constituțional [art. 136

alin. (4), teza I], atributul de a fi inalienabil, imprescriptibil și

insesizabil. Nu mai puțin, în regim de carte funciară, exproprierea fiind o

îngrădire legală, determină opozabilitatea față de terți, fără a fi necesară

intabularea.

Cum, în speță, recurenta tinde la

anihilarea acestor efecte juridice, specifice exproprierii, iar retrocedarea

solicitată în baza art. 34 din Legea nr. 33/1994, are în vedere un bun care,

constitutiv, potrivit Decretului-lege nr. 115/1938 nu a făcut parte vreodată

din patrimoniul transmis de autorul său, cu temei, instanțele de fond au

respins acțiunea.

Așa fiind, se impune respingerea

recursului cu substituirea motivării în sensul considerentelor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta A.M. împotriva deciziei nr. 176 din 30 octombrie 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.