ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3704/2003

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 9506 din 7

decembrie 2000 reclamanții M.G. și M.M. a chemat în judecată pe pârâții

Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca și S.C. T.C. S.A. Cluj  solicitând

să se constate  caducitatea decretului de expropriere nr.993/31 decembrie 1962

emis de fostul Consiliu de Stat al R.P.R. având ca obiect terenul în suprafață de

348 stînjeni situat în Cluj, înscris în C.F. nr.24163 Cluj, nr.top. 21592/2/3.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că

au fost proprietarii tabulari ai imobilului menționat care a fost expropriat în

vederea efectuării unor lucrări edilitare – construcții de locuințe – lucrări

care nu au fost realizate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 35

din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

La data de 2 noiembrie 2001 reclamanții M.G. și M.M.

și-au precizat acțiunea în sensul că solicită restituirea în natură a

suprafeței de 1033 mp. înscris deja cu numele lor în cartea funciară,

dezmembrarea din cartea funciară a suprafeței de 220 mp. teren pentru care nu

este posibilă restituirea în natură, cu acordarea de despăgubiri.

Ulterior, la 6 noiembrie 2001 reclamanții au

cerut să fie citată în cauză  Universitatea B.V. – Cluj, în calitate de pârâtă

arătând că o parte din terenul în litigiu a făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare nr. 3562 din 6 iulie 1999 și nr. 3109 din 23 octombrie 2000

încheiate de aceasta cu S.C. T.C. S.A.

Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 29 din

4 februarie 2002 a admis în parte acțiunea precizată, a constatat caducitatea

parțială a decretului de expropriere nr. 999/31 decembrie 1962 al fostului

Consiliu de Stat al R.P.R., a dispus înscrierea în cartea funciară a suprafeței

de 1032 mp. și restituirea acesteia în natură.

S-a reținut pe baza raportului de expertiză

efectuat în cauză, terenul expropriat de la reclamanți este liber de

construcții  în cea mai mare parte, respectiv suprafața de 1032 mp., că scopul

exproprierii a fost numai parțial realizat.

Curtea de Apel Târgu Mureș, învestită prin

strămutare prin decizia civilă nr. 87 din 30 octombrie 2002 a respins ca

nefondate apelurile declarate de Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca,

S.C. T. S.A. și Universitatea B.V. Cluj împotriva sentinței civile nr. 29 din 4

februarie 2002 a Tribunalului  Cluj, considerând că în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea  pentru cauză

de utilitate publică întrucât scopul de utilitate publică pentru care terenul a

fost expropriat a fost realizat numai parțial.

Împotriva deciziei civile nr. 87 din 30

octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș a  declarat recurs pârâta S.C. T.C.

S.A. solicitând casarea în temeiul art. 304 pct.7 și 9 C. proc. civ. și

susținând în esență că: 1. greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru

judecat față de sentința civilă nr. 11.540/17 decembrie 1992 a Judecătoriei

Cluj, definitivă prin decizia civilă nr. 264/13 februarie 1995 a Curții de Apel

Târgu Mureș;  2.  dobândirea  dreptului de proprietate de către Statul Român

prin expropriere nu este  condiționată de intabularea acestui drept în cartea

funciară; greșit au fost aplicate în speță dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994

întrucât scopul de utilitate publică al exproprierii a fost îndeplinit.

Aceeași decizie a fost recurată, în termen legal

și de către Consiliul local al Municipiului Cluj care a solicitat casarea și a

arătat că scopul exproprierii fiind realizat, greștit instanțele au constatat

caducitatea decretului prin care această măsură a fost dispusă.

Ambele recursuri urmează să fie admise ca

fondate pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, potrivit art. 35 din Legea nr.

33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică  dacă bunurile

imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de 1 an potrivit scopului

pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost

începute, foștii proprietari  pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut

o nouă declarare de  utilitate publică.

În speță însă, instanțele de fond și de apel au

considerat greșit că sunt aplicabile  dispozițiile legale menționate întrucât

scopul de utilitate publică a fost îndeplinit.

Prin decretul nr. 999 din 31 decembrie 1962 emis

de fostul Consiliu de Stat al R.P.R. a fost expropriată suprafața totală de

20.533 mp. teren situat  în Cluj – în care a fost inclusă și suprafața de teren

în litigiu – în scopul  construirii „Poligonului de prefabricate din panouri

mari de beton armat”,  obiectiv realizat, existent în prezent, amplasat într-o

zonă sistematizată, cum rezultă din schița la raportul de expertiză tehnică

efectuat în cauză.

Prin expropriere dreptul de proprietate asupra

terenului în litigiu a trecut din patrimoniul reclamanților, proprietarii

tabulari anteriori, în patrimoniul Statului Român; transferul dreptului de

proprietate nu este condiționat de intabularea dreptului real în cartea

funciară.

Excepția autorității de lucru judecat, ridicată

de S.C. T.C. S.A. în raport de sentința civilă nr. 11.540/17 decembrie 1992 a

Judecătoriei Cluj, definitivă prin decizia civilă nr. 264/13 februarie 1995 a

Curții de Apel Cluj. Cele două litigii au cauze juridice diferite: în primul

litigiu instanțele au fost învestite cu soluționarea unei acțiuni în

revendicare  întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. iar în prezenta cauză

având ca obiect retrocedarea bunului juridic acțiunea a fost  întemeiată pe

prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Împotriva deciziei civile nr. 87 din 30

octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, în termen legal, au declarat

recurs reclamanții M.G. și M.M. solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și susținând că deși prin expertiza tehnică s-a stabilit că imobilul

în litigiu este liber de construcții în întregul său însă s-a făcut precizarea

că 221 mp. teren sunt necesari pentru buna folosință a imobilului vecin de

către S.C. T.C. S.A. acțiunea a fost admisă numai în parte, pentru 1032 mp.

Recursul urmează să fie respins ca nefondat

pentru următoarele considerente:

Pentru retrocedarea unui bun imobil expropriat

către foștii proprietari art. 35 din Legea nr. 33/1994 a impus, printre altele

șți condiția ca bunul să nu fi fost utilizat potrivit scopului de utilitate

publică pentru care a fost preluat.

În

speță construirea poligonului de prefabricate din panouri mari de beton armat,

edificarea de construcții,  fac dovada că bunul a fost folosit potrivit

scopului exproprierii.

Împrejurarea că terenul în litigiu este parțial

liber de construcții nu poate duce la concluzia nerealizării scopului

exproprierii câtă vreme obiectul propus a fost realizat.

Față de

considerentele menționate, CURTEA va respinge recursul reclamanților ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâții S.C. T.C. S.A. și Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca. Casează

decizia civilă nr. 87/A din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș și

sentința civilă nr. 29 din 4 februarie 2002 a Tribunalului Cluj, secția civilă

și respinge acțiunea formulată de reclamanții M.G., decedat și continuată de

B.L. și de M.M.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul M.G., decedat și continuată de B.L., precum și de M.M., împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  30 septembrie  2003.