ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 58/2015

Decizia nr. 58/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalul Dâmbovița, reclamanta A. Orașul Pucioasa - prin primarul Orașului Pucioasa a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. în Județul Dâmbovița, anularea Hotărârii nr. 42/2011, obligarea pârâtei la comunicarea Hotărârii Asociației nr. 42/2011, a Proiectului hotărârii și a documentelor de fundamentare, precum și a procesului verbal al B. din 19 mai 2011.

Prin sentința nr. 2272 din 29 septembrie 2011, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta B. în Județul Dâmbovița și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că în baza prevederilor H.G. nr. 855 din 13 august 2008 pentru aprobarea actului constitutiv cadru și a statutului cadru ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, Asociațiile de Dezvoltare Intercomunitare sunt constituite și funcționează în baza O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005.

Așa fiind, a reținut că legea specială a asociațiilor și fundațiilor, respectiv O.G. nr. 26 din 30 ianuarie 2000 prevede în mod expres la art. 23 (alin. 3) că „cererea de anulare a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor se soluționează în Camera de Consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul”.

Prin Încheierea din data de 27 mai 2013, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței materiale Târgoviște invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Dâmbovița și Judecătoria Târgoviște, a suspendat cauza și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit.

Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că cererea dedusă judecății se încadrează în dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, în raport cu obiectul acesteia, și nu în art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, ca urmare reglementărilor legale speciale derogatorie de la dreptul comun, reglementări care vizează modul de înființare și funcționare al pârâtei în cauză, astfel că, în raport de dispozițiile imperative ale art. 10 din Legea nr. 554/2004.

În cauză se constată existența unor dispoziții exprese imperative în legile speciale care atribuie instanței de contencios administrativ competența de a soluționa litigiul promovat de A. Orașul Pucioasa și primarul Orașului Pucioasa pentru anularea Hotărârii nr. 42/2011 dată de B. în Județul Dâmbovița” litigiul promovat de aceștia fiind supus, de drept, regulilor instituite de Legea nr. 554/2004.

Curtea de apel a reținut, în raport cu obiectul litigiului și având în vedere art. 2 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004 și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, că în cauză sunt incidente prevederile art. 51 alin. (3

1

) din Legea nr. 51/2006, conform cărora: ”Soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Cererea se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competență teritorială se află sediul operatorului”.

Așa fiind, Curtea de apel a reținut că hotărârea contestată este un act administrativ în sensul legii și, pe cale de consecință este atrasă competența Tribunalului și nu a judecătoriei, raționamentul Tribunalului Dâmbovița potrivit căruia în cauză sunt incidente dispozițiile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificările și completări prin Legea nr. 246/2005 neputând fi primit, întrucât cererea cu care a fost investită a fost întemeiată pe prevederile art. 51 alin. (3

1

) din Legea nr. 51/2006.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B. în Județul Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă

a susținut că în mod greșit Curtea de apel a apreciat că instanța de contencios este cea competentă să soluționeze litigiul, având în vedere Încheierea nr. 1/A din 17 ianuarie 2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în Dosarul nr. x/2001, potrivit cu care Asociația a fost înființată în baza O.G. nr. 26/2000, Statutul și Actul constitutive fiind conform cu prevederile acestui act normativ, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă A. Orașul Pucioasa - prin primarul Orașului Pucioasa a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere ce vizează anularea Hotărârii nr. 42/2011, obligarea pârâtei la comunicarea Hotărârii Asociației nr. 42/2011, a Proiectului hotărârii și a documentelor de fundamentare, precum și a procesului verbal al B. din 19 mai 2011.

În raport cu obiectul cauzei, se reține că este corectă concluzia la care a ajuns Curtea de apel în motivarea detaliată expusă la pct. 1.4 din prezenta decizie.

Înalta Curte constată astfel că instanța învestită cu soluționarea conflictului de competență a făcut o interpretare temeinică a situației de fapt expuse de reclamantă, ceea ce a condus la o calificare corectă a obiectului cererii de chemare în judecată atunci când a considerat că demersul procesual inițiat de parte este de competența Tribunalului Dâmbovița.

În speță, se constată că limitele învestirii tribunalului au fost date de incidența prevederilor art. 51 alin. (3

1

) din Legea nr. 51/2006 raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită Curtea de apel, reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de împotriva sentinței nr. 38 CC din 17 iulie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2015.