ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4924/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 67 CC din 28 noiembrie

2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a stabilit în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția

de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei prin

care reclamanții unitatea administrativ-teritorială Orașul Pucioasa și Primarul

Orașului Pucioasa au chemat în judecată pe pârâta A.D.I., solicitând anularea

Hotărârii nr. 6/2010, emisă de pârâtă, obligarea acesteia la comunicarea actului

contestat și a documentelor de fundamentare, precum și a Procesului-verbal al

A.G. al A.D.I din 24 martie 2011.

Pentru a pronunța

această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că, în speță, sunt

aplicabile dispozițiile art. 51 alin. (3

1

) din Legea nr. 51/2006 și

ale Legii nr. 554/2004, pe care este întemeiată acțiunea, iar pârâta este

autoritate publică administrativă, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit.

b) din acest din urmă act normativ, coroborat cu art. 11 alin. (1) din Legea

nr. 215/2001.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și

arătând, în esență, că litigiul nu este de natură administrativă, iar

soluționarea acestuia este de competența judecătoriei, în conformitate cu

prevederile art. 23 din O.G. nr. 26/2000.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, prin acțiunea

formulată în cauză, reclamanții unitatea administrativ-teritorială Orașul

Pucioasa și Primarul Orașului Pucioasa au chemat în judecată pe pârâta A.D.I.,

solicitând anularea Hotărârii nr. 6 din 24 martie 2010, emisă de pârâtă,

obligarea acesteia la comunicarea actului contestat, a proiectului acestuia și

a documentelor de fundamentare, precum și a Procesului-verbal al A.G. al A.D.I

din 24 martie 2010.

Așa cum rezultă în

mod explicit din conținutul cererii de chemare în judecată, acțiunea este una

în contencios administrativ, de anulare a unui act administrativ, întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Față de temeiul și

obiectul acțiunii, se va reține că în mod corect, prin sentința atacată, a fost

stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Dâmbovița, în raport cu dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea administrației

publice locale nr. 215/2001, care, prin derogare de la prevederile O.G. nr.

26/2000 cu privire la asociații și fundații, atribuie asociației pârâte

personalitate juridică, de drept privat și de utilitate publică, asimilând-o,

deci, cu o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală

din Legea nr. 554/2004.

Așa fiind, acțiunea

formulată de reclamanți se circumscrie sferei de aplicare a dispozițiilor Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită,

din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din actul normativ

în discuție.

Or, conform art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel".

În interpretarea și

aplicarea normelor de competență prevăzute de dispozițiile legale citate, în

jurisprudența instanței supreme s-a reținut, cu caracter unitar, că ele

instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de

fond, după cum urmează:

- criteriul

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, respectiv

căreia îi revine obligația corelativă dreptului legitim invocat de reclamant,

în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric,

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor

administrativ-fiscale.

În speță actul

administrativ contestat privește "împuternicirea președintelui Consiliului

Județean Dâmbovița pentru încheierea și semnarea" unor contracte.

Așadar, actul

administrativ contestat nu privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale

sau accesorii ale acestora, în sensul dispozițiilor legale citate.

Pe cale de

consecință, cum emitentul actului este o autoritate publică de nivel local,

conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2

C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține

tribunalului ca instanță de contencios administrativ, cum corect s-a stabilit

prin sentința recurată.

Pentru considerentele

arătate, în raport cu temeiul și obiectul acțiunii, care atrag incidența

prevederilor Legii nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.D.I. în Județul Dâmbovița împotriva Sentinței nr. 67 CC din 28

noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ