ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5683/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 4540/120/2011, reclamanții U.A.T. Pucioasa, reprezentată legal prin primar și Primarul orașului Pucioasa - D.B., au chemat în judecată pârâta A.D.I. R.C.T.D.P.D.S. în Jud. Dâmbovița, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună comunicarea Hotărârii A.D.I. nr. 37/2011, Proiectului hotărârii în cauză, documentelor de fundamentare, procesului verbal al Adunării Generale a A.D.I. din data de 22 februarie 2011 și anularea în totalitate a Hotărârii nr. 37/2011. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că temeiul legal al Hotărârii A.D.I.

nr. 37/2011 este unul nelegal, fiind prevederi neconforme cu H.G. nr. 855/2008 și Legea nr. 51/2006. Au mai susținut reclamanții, că au fost încălcate prevederile art. 81 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 24/2000, deoarece A.D.I. (autoritate publică) a adoptat Hotărârea A.D.I. nr. 37/2011 cu nerespectarea dispozițiilor legale superioare în vigoare. S-a susținut că în cuprinsul Hotărârii nr. 37/2011 nu sunt prevăzute: procedura de comunicare, termenele, căile de atac, instanța competentă, temeiul juridic al posibilei contestări. Hotărârea A.D.I. nr. 37/2011, nu este numerotată conform Legii nr. 24/2000, art. 46 alin. (4), au fost încălcate prevederile H.G. nr. 855/2008 privitoare la cvorum și vot favorabil, hotărârea nefiind votată de Primarul orașului Pucioasa, care de altfel, nu a fost prezent la Adunarea Generală a A.D.I.

din 22 februarie 2011. Mai precizează reclamanții că pârâta nu a comunicat Hotărârea A.D.I. nr. 37/2011 și Procesul - verbal al ședinței A.D.I. din 22 februarie 2011, C.L. Pucioasa, conform art. 19 alin. (6) din anexa 2 la HG nr. 855/2008. Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, hotărârea fiind adoptată în temeiul actelor normative aplicabile în domeniu, într-un cadru legal, cu cvorum necesar pentru adoptarea unor asemenea acte normative, astfel cum este reglementat prin Actul constitutiv și Statutul Asociației. Prin Sentința nr. 2552 din 18 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă este întemeiată, având in vedere natura raportului juridic care a generat litigiul dintre părțile în proces. Astfel, tribunalul, analizând prevederile H.G. nr. 855 din 13 august 2008, pentru aprobarea actului constitutiv-cadru și a statutului-cadru ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, a apreciat că A.D.I. sunt constituite și funcționează pe baza O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, reclamanta fiind membru asociat al A.D.I. R.C.T.D.P.D.S. în Jud. Dâmbovița, conform înscrisurilor aflate la dosar.

În atare situație și cum legea specială a asociațiilor și fundațiilor, respectiv O.G. nr. 26 din 30 ianuarie 2000 prevede în mod expres la art. 23 alin. (3) că "cererea de anulare a hotărârii A.G.A. a asociației se soluționează în Camera de Consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul", tribunalul a apreciat că excepția ridicată este fondată. Judecătoria Târgoviște prin sentința civilă nr. 4319 din 26 septembrie 2012, pronunțată in Dosarul nr. 4540/120/2011 a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița și constatând că în cauză a intervenit un conflict negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel Ploiești, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizat de către reclamanți, este constituit dintr-o obligație de a face vizând solicitarea de a obliga pârâta la comunicarea către reclamanții a Hotărârii A.D.I. nr. 37/2011, a proiectului hotărârii, a documentelor de fundamentare și a procesului verbal al Adunării Generale a A.D.I. din data de 22 februarie 2011, și o acțiune în anularea Hotărârii A.D.I. nr. 37/2011. Instanța a reținut că Hotărârea A.D.I. nr. 37/2011 are ca obiect aprobarea modificării organigramei asociației și a statului de funcții, iar pârâta a fost înființată și funcționează nu doar potrivit O.G.

nr. 26/2000, act normativ ce constituie reglementarea cu caracter general în ceea ce privește asociațiile și fundațiile, ci mai ales potrivit dispozițiilor speciale incluse în prevederile art. 1, alin. (2) lit. c) și art. 11 și 13 din Legea nr. 215/2001, a administrației publice locale, în art. 10 din Legea nr. 51/2006, vizând serviciile comunitare de utilități publice, în art. 6 alin. (3) din Legea nr. 101/2006, vizând serviciul de salubrizare al localităților și în H.G. nr. 855/2008, vizând stabilirea formei actului constitutiv - cadru cât și statutului-cadru al unei astfel de asociații. Prin urmare instanța a constatat incidența în cauză a unor dispoziții exprese imperative în ceea ce privește înființarea și funcționarea unei astfel de asociații de dezvoltare intercomunitară, dispoziții care, prin derogare de la dispozițiile de drept comun reprezentate de prevederile O.G.

nr. 26/2000, atribuie instanței de contencios administrativ competența de a soluționa litigiul promovat de reclamanții în cauză pentru anularea Hotărârii nr. 37/2011 adoptată de pârâtă. S-au reținut in acest sens, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (1) din aceeași lege, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 10 alin. (2) și (5) din Legea nr. 51/2006.

S-a reținut că potrivit acestor prevederi legale speciale, hotărârile adoptate de o astfel de asociație cu statut special au un evident caracter de act administrativ, acestea fiind luate în cadrul asociației, fie în temeiul mandatului direct primit de la membrii asociații, respectiv de la unitățile administrative-teritoriale prin autoritățile deliberative ale acestora, fie ca urmare a votului exprimat în limitele mandatului primit de la aceleași autorități deliberative, de către fiecare reprezentant al unităților administrativ - teritoriale astfel asociate, prin exercitarea în acest mod în comun a autorității publice a fiecăreia dintre autoritățile publice asociate, iar obiectul acțiunii se circumscrie prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea recurată. Prin Sentința nr. 65 C.C. din 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată din Dosarul nr. 894/42/2012, s-a stabilit competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții U.A.T. Orașul Pucioasa reprezentată legal prin primar și Primarul orașului Pucioasa – D.B., în contradictoriu cu pârâta A.D.I. R.C.T.D.P.D.S. în Jud. Dâmbovița, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a constatat incidența unor dispoziții exprese imperative în legile speciale care atribuie instanței de contencios administrativ competența de a soluționa litigiul promovat pentru anularea Hotărârii nr. 37 din 22 februarie 2011, litigiul fiind supus, de drept, regulilor instituite de Legea nr. 554/2004.

Instanța, coroborând dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (1) din aceeași lege, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 8 al Legii nr. 554/2004, art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006 a constatat că Hotărârea A.D.I. este un act administrativ în sensul legii și, pe cale de consecință este atrasă competența tribunalului și nu a judecătoriei, raționamentul Tribunalului Dâmbovița potrivit căruia în cauză sunt incidente dispozițiile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, fiind eronat, întrucât Hotărârea nr. 37 din 22 februarie 2011, privind aprobarea modificării organigramei și statului de funcții ale asociației, a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 51/2006, privind serviciile comunitare de utilități publice, precum și a prevederilor H.G.

nr. 855/2008, pentru aprobarea actului constitutiv - cadru și a statutului cadru al asociaților de dezvoltare intracomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice. Concluzionând, Curtea de Apel a constatat că in speță competența de soluționare revine Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A.D.I. R.C.T.D.P.D.S. în Jud. Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9, raportat la art. 304 1 C. proc. civ., s-a arătat că instanța a aplicat in mod greșit legea, considerând că obiectul acțiunii este definit de art. 8 din Legea nr. 554/2004, întrucât Hotărârea nr. 37/2011 adoptată de A.G.A.

privește modificarea organigramei și a statului de funcții. În raport de această împrejurare s-a arătat că textul de lege prevăzut in art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006 nu-și găsește aplicabilitatea întrucât în speță nu este vorba de un litigiu între asociație și operatori în legătură cu un contract administrativ Astfel, a apreciat că este competentă a soluționa litigiul judecătoria Târgoviște. Procedura în fața instanței de recurs. Intimații – reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că A.D.I. este asimilată unei autorități publice, iar actele emise de către aceasta sunt acte administrative, competența de soluționare a litigiului aparținând tribunalului.

Considerentele și soluția instanței de recurs. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În fapt, Reclamanții U.A.T. Orașul Pucioasa – prin primar și Primarul Orașului Pucioasa – D.B. au chemat în judecată pe pârâta A.D.I. R.C.T.D.P.D.S. în Jud. Dâmbovița, solicitând anularea Hotărârii nr. A.D.I. nr. 37 din 22 februarie 2011, obligarea pârâtei la comunicarea hotărârii A.D.I nr. 37 din 22 februarie 2011, a proiectului hotărârii în cauză și a documentelor de fundamentare și a procesului verbal al ședinței A.D.I. din 22 februarie 2011, a C.L. Pucioasa și anularea Hotărârii nr. 37/2011.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 și următoarele din Legea nr. 554/2004. Recurenta – pârâtă A.D.I. R.C.T.D.P.D.S. în Jud. Dâmbovița, este potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 215/2001 „personalitate juridică, de drept privat și de utilitate publică”. Totodată, același articol prevede că „Asociațiile de dezvoltare intercomunitară sunt de utilitate publică, prin efectul prezentei legi, prin derogare de la prevederile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații”. În lumina acestor reglementări, aprecierea Tribunalului Dâmbovița cu privire la incidența dispozițiilor art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26 din 30 ianuarie 2000 apare ca nefondată. Cererea dedusă judecății de către reclamanți reprezintă o acțiune în materie de contencios administrativ, obiectul acesteia încadrându-se în dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 și nu în dispozițiile art. 23 alin. (3) din O.G.

nr. 26/2000, ca urmare reglementărilor legale speciale derogatoare de la dreptul comun, reglementări care vizează modul de înființare și funcționare al pârâtei în cauză. Actul dedus judecății, respectiv Hotărârea nr. 37 din 22 februarie 2011 privind aprobarea modificării organigramei și statului de funții ale A.D.I., este emis, astfel cum rezultă din chiar preambulul său, in temeiul Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice și a H.G. nr. 855/2008, fiind un „act administrativ” in accepțiunea legii.

De asemenea, se reține că art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006 potrivit căruia „Soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Cererea se introduce la secția de contencios administrativ, a tribunalului în a cărui competență teritorială se află sediul operatorului”, instituie expres printr-o normă specială competența instanței de contencios administrativ in soluționarea acțiunii.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel Ploiești in regulatorul de competență este legală și temeinică, astfel că în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.D.I. R.C.T.D.P.D.S. în Jud. Dâmbovița împotriva Sentinței nr. 65/ CC din 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2013.