ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 741/2021

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 23 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A., de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen.

Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.

S-a arătat că potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

De asemenea, s-a menționat că din economia textelor legale menționate, reiese în mod cert că, excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată de părți în cadrul unei faze procesuale derulată în fața unei instanțe judecătorești - în materie penală în cazul de față, având la bază un cadru legal de reglementare.

Curtea de Apel Galați a reținut că respectiva cale de atac nu este reglementată de dispozițiile procedural-penale, nefiind admisibilă ca și fază a procesului penal ("în orice fază a litigiului’’- presupune o etapă procesuală reglementată legal).

În aceste condiții, s-a reținut că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., invocată de petentul A. este contrară dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, fiind inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În consecință, s-a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale este, de asemenea, inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a formulat recurs petentul A. apreciind că sunt întrunite condițiile de admisibilitate pentru sesizarea instanței de control constituțional întrucât dispozițiile criticate încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituția României, art. 13 -dreptul la un recurs efectiv din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 2 -dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând recursul formulat de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de către petentul A. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normelor ce fac obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să poată produce un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Legătură dintre norma ce face obiectul excepției și soluționarea cauzei este, de asemenea, o condiție de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale. Această condiție presupune că norma invocată orientează soluția.

Curtea de Apel Galați a reținut că sesizarea instanței de contencios constituțional nu îndeplinește condițiile de admisibilitate întrucât nu este creat cadrul procesual legal pentru invocarea excepției de neconstituționalitate, calea de atac formulată de petent fiind inadmisibilă.

În acest context, Înalta Curte amintește că inadmisibilitatea căii de atac conduce de plano la inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, sesizarea instanței de contencios constituțional neputând avea un efect real asupra soluției din cauză, cu excepția situației în care se critică dispoziția legală ce atrage inadmisibilitatea căii de atac.

Astfel, instanța de control constituțional a reținut că o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă dacă acțiunea principală care face obiectul cauzei în care a fost invocată este inadmisibilă (CCR, Decizia nr. 364 din 16 iunie 2020, publicată în M.O. nr. 278 din 12 august 2020), mai puțin în ipoteza în care se critică însăși neconstituționalitatea normei care constituie temeiul inadmisibilității acțiunii principale (CCR, Decizia nr. 243din 16 aprilie 2019, publicată în M.O. nr. 429 din 30 mai 2019).

Față de aceste considerente, Înalta Curte urmează a analiza critica petentului referitoare la dispozițiile pretins neconstituționale.

Astfel, instanța de recurs reține că petentul A. a criticat dispozițiile art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., conform cărora încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (71) este definitivă, apreciind că această dispoziție contravine art. 20 și 21 din Constituția României.

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, instanța de contencios constituțional pronunțând, în acest sens, mai multe decizii, dintre care, Decizia nr. 58 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015, Decizia nr. 139 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2015, și Decizia nr. 446 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 13 august 2015, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

În egală măsură, se reține că prin Decizia nr. 200 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 03 iulie 2017, Curtea a conchis că dispozițiile art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea părților interesate de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. S-a precizat că nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative europene invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză și că, astfel, așa cum a fost arătat mai sus, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 340 și 341 din C. proc. pen., în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, Curtea a constatat că prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile în cauză. De asemenea, s-a reținut că prevederile art. 13 din Convenție nu au aplicabilitate în cauză, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. Totodată, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 și 341 din C. proc. pen., legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului. (par. 18, 19).

Astfel, având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziei anterior arătate sunt aplicabile și în prezenta cauză, sens în care nu se impune sesizarea instanței de contencios constituțional, sesizarea fiind formal formulată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 23 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, va desființa hotărârea atacată și rejudecând, va respinge, ca nefondată, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 348 alin. (8) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 23 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează hotărârea atacată și rejudecând:

Respinge, ca nefondată, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 348 alin. (8) din C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului formulat de petentul A. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 septembrie 2021.

GGC-GR