ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 805/2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 90/C/CC/CP din data de 12 august 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a respins cererea formulată de contestatorul-inculpat A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (6) din C. proc. pen.

Prin aceeași încheiere s-au respins, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii A. și B., împotriva încheierii din 5 august 2021 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2021.5.

Pentru a dispune astfel, analizând, în prealabil, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, formulată de contestatorul - inculpat A., judecătorii de cameră preliminară au reținut că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:

În conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate invocată trebuie, din perspectiva admisibilității, să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Din acest punct de vedere, în aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, instanțele au statuat în mod constant, că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza. Analiza îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal, întrucât verificarea admisibilității excepției de către instanța în fața căreia este ridicată are ca efect evitarea încărcării inutile a Curții și eliminarea încercărilor de tergiversare nejustificată a cauzelor aflate pe rolul instanțelor.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii acestui mijloc procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În raport cu cele de mai sus, pentru admiterea unei astfel de cereri, instanța nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional. Din interpretarea rațională a disp. art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 rezultă că legătura dintre textul a cărui neconstituționalitate se invocă și modul de soluționare a cauzei trebuie sa fie evidentă și de natură a produce consecințe directe asupra soluției ce urmează a fi dată în cauză, în eventualitatea admiterii excepției. Aceasta, deoarece instrumentul excepției de neconstituționalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părților pentru ca ele, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituționalitate a acelor dispoziții legale care au un rol hotărâtor asupra modului de soluționare a cauzei, iar nu a oricăror dispoziții ce pot fi incidente în desfășurarea unui proces, fără a influența însă modul de rezolvare a acestuia.

Din examinarea criticilor formulate prin cererea supusă prezentei analize, în raport cu aspectele mai sus-prezentate, judecătorii de cameră preliminară au reținut că acestea se referă la maniera de interpretare și aplicare a reglementării cuprinse în art. 207 alin. (6) din C. proc. pen., care nu au legătură cu soluția ce urmează să fie adoptată în dosar, referindu-se la lipsa de previzibilitate și claritate a textului de lege invocat, prin raportare la măsura preventivă aplicată inculpatului A..

Dintr-o altă perspectivă, s-a apreciat că este relevantă sublinierea că asupra constituționalității textului art. 207 alin. (6) din C. proc. pen., Curtea Constituțională a statuat că împrejurarea că judecătorul de cameră preliminară hotărăște menținerea arestării preventive, fără a stabili durata acesteia, nu înseamnă că în această etapă a camerei preliminare arestarea se menține pe o durată nedeterminată sau neprevizibilă, deoarece normele criticate îl obligă pe acesta să verifice din oficiu periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile arestării sau au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acesteia.

În cazul în care acest termen maxim de 30 de zile se împlinește fără ca judecătorul de cameră preliminară să se pronunțe asupra menținerii stării de arest, aceasta va înceta în temeiul art. 241 alin. (1) din C. proc. pen. (Decizia nr. 739 din 21 noiembrie 2019 a Curții Constituționale a României, paragraful 19).

Așadar, apreciind că nu este admisibil de a fi sesizată Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate care prin incidența ei, nu are legătură cu soluția ce urmează a fi adoptată în cauză, judecătorii de cameră preliminară au respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de contestatorul-inculpat A..

****

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate dispozițiilor art. 207 alin. (6) din C. proc. pen., cuprinsă în dispozitivul încheierii penale nr. 90/C/CC/CP din data de 12 august 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs inculpatul A..

În argumentarea căii de atac formulate, recurentul a susținut, motivele scrise de recurs depuse la dosar, arătând în esență că în mod eronat instanța Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a reținut că excepțiile invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei.

Examinând actele dosarului și încheierea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată nefondat recursul formulat, pentru următoarele considerente:

Din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992 rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor exigențe de admisibilitate cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege:

- calitatea de parte în proces a autorului excepției;

- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

Sub acest aspect, se impune observația că indicarea explicită a textului normativ criticat este o condiție absolut necesară în etapa evaluării admisibilității cererii, numai astfel putându-se determina obiectul excepției de neconstituționalitate, dar și existența legăturii dintre norma criticată și soluția ce ar putea fi dată cauzei în care partea a înțeles să uzeze de acest mijloc procedural.

- existența unei legături între norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea, atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia nr. 591 din 21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 916 din 16.12.2014).

- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine, însă dispozițiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea Constituțională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituționalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.

Încheierea de sesizare a Curții Constituționale are însă valențele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autorității de jurisdicție constituțională. În întocmirea unui astfel de act procedural, instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția are, potrivit legii, nu doar competența, ci și responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorității de jurisdicție constituțională, în strictă conformitate cu dispozițiile legii pertinente, dar și cu specificul cauzei.

În coordonatele prezentate, raportându-se la particularitățile cauzei, Înalta Curte, similar Curții de Apel Pitești, constată că excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul A. nu are legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată.

În acest sens, Înalta Curte reține că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (6) din C. proc. pen., cuprinsă în dispozitivul Încheierii penale nr. 90/C/CC/CP din data de 12 august 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost invocată de către de contestatorul-inculpat A. în cursul judecării contestației formulate împotriva încheierii din 5 august 2021 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2021.5.

Altfel spus, inculpat A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (6) din C. proc. pen., cuprinsă în dispozitivul Încheierii penale nr. 90/C/CC/CP din data de 12 august 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,într-o procedură judiciară în care instanța (Curtea de Apel Pitești) este chemată a evalua exclusiv în contestație dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive se mențin, urmând ca, în funcție de concluzii, să dispună sau nu, revocarea măsurilor preventive.

Or, obiectul și finalitatea procedurii prev. de art. 207 alin. (6) din C. proc. pen. exclude o legătură, chiar și formală, între norma legală invocată ca neconstituțională de către inculpatul A. și soluția care ar putea fi dată în această procedură cu caracter incidental, sub ambele componente ale exigenței analizate: aplicabilitatea dispoziției în speță și necesitatea invocării excepției în vederea restabilirii stării de legalitate.

În consecință, Înalta Curte notează că, deși cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul A. respectă cerințele de admisibilitate privind calitatea autorului excepției de a fi parte într-un proces în curs, aflarea în vigoare a dispoziției legale criticate și inexistența unei decizii prin care Curtea Constituțională să fi sancționat anterior acel text de lege, nu îndeplinește și condiția vizând "legătura" normei contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză.

Pentru argumentele prezentate, notând și că scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicției constituționale orice dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități procesuale, ci de a împiedica o judecată și pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională, Înalta Curte constată că remediul procesual al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de contestatorul-inculpat A. în concordanță cu finalitatea sa, respectiv armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală, motiv pentru care cererea sa de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (6) din C. proc. pen. este inadmisibilă, soluția dispusă prin hotărârea recurată fiind legală.

Notând că celelalte aspecte subscrise de recurent, reiterate și dezvoltate, și în concluziile scrise depuse la dosar, se circumscriu unor veritabile critici aduse soluției dispusă de Curtea de Apel Pitești cu privire la cererea (principală) de menținere a stării de arest, Înalta Curte, constatând că acestea excedează limitelor în care a fost învestită în prezenta procedură, nu a procedat la evaluarea lor.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată neîntemeiate criticile subscrise de petent, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (6) din C. proc. pen., cuprinsă în dispozitivul Încheierii penale nr. 90/C/CC/CP din data de 12 august 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (6) din C. proc. pen., cuprinsă în dispozitivul Încheierii penale nr. 90/C/CC/CP din data de 12 august 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 septembrie 2021.

GGC - MM