ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 191/2022

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 18 februarie 2022, a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza disp. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ridicate de petentul A.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Galați a reținut că petentul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 și art. 47 din C. proc. pen., deoarece nu identifică condițiile de claritate, de principiu, de previzibilitate și de predictibilitate. A mai precizat că este neconstituțional ca o instanță inferioară în grad să controleze soluția dată de un parchet de grad superior, întrucât instanțele care controlează soluția trebuie să fie de un grad superior sau egal. S-a mai arătat că petentul a mai ridicat excepțiile de neconstituționalitate a art. 341 alin. (8), art. 395 și art. 475 din C. proc. pen., apreciind că sunt încălcate art. 1, 3, 11, 15, 16, 20, 21, 24 și 148 din Constituția României.

În continuare, Curtea de Apel Galați a mai arătat că pe rolul instanței se află înregistrat Dosarul nr. x/2021, având ca obiect plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței din data de 26.04.2021 emisă în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 297 din C. pen. și neglijență în serviciu, prev. de art. 298 din C. pen. (plângerea vizând judecători de la Tribunalul Galați și prim-procurorul de la Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor), cauza fiind înregistrată inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secția penală care, prin încheierea nr. 574 din data de 02.11.2021, a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel Galați.

Curtea a mai reținut că pentru sesizarea Curții Constituționale este necesară verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv dacă excepția este ridicată de părți, instanță sau procuror, în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, dacă vizează o lege sau o ordonanță ori dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, și dacă instanța de contencios constituțional nu s-a pronunțat printr-o decizie anterioară prin care să constate neconstituționalitatea prevederilor respective.

Curtea de apel a constatat că excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 38, art. 47, art. 341 alin. (8), art. 395, art. 475 din C. proc. pen. au fost invocate de petentul A., care este parte în dosar, excepțiile privesc dispoziții legale dintr-o lege în vigoare dar de care nu depinde soluționarea în fond a cauzei.

Astfel, instanța de fond a reținut că art. 38 din C. proc. pen. se referă la competența funcțională, după materie și după calitatea persoanei a curții de apel, art. 47 din C. proc. pen. vizează modul de invocare a excepțiilor de necompetență, art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. prevede că încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (71) este definitivă, art. 395 din C. proc. pen. se referă la cazurile în care se poate relua cercetarea judecătorească sau a dezbaterilor, iar art. 475 din C. proc. pen. stabilește obiectul și condițiile în care poate fi sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție cu o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei.

Prin urmare, nefiind îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune sesizarea Curții Constituționale, respectiv cea ca dispozițiile legale a căror constituționalitate este contestată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Galați a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de petent.

Împotriva încheierii din data de 18 februarie 2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat recurs petentul A. la data de 19 februarie 2022.

Prin cererea formulată, petentul A. a susținut, în esență, că declară recurs împotriva încheierii din data de 18 februarie 2022 a Curții de Apel Galați, întrucât instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legii, încălcând norme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității. A mai susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind netemeinică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 martie 2022, în cauză fiind stabilit prim termen la data de 24 martie 2022.

Examinând recursul declarat de recurentul petent A. împotriva încheierii din data de 18 februarie 2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de către petentul A., într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Galați, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 38, art. 47, art. 341 alin. (8), art. 395, art. 475 din C. proc. pen., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Excepția de neconstituționalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, înseamnă că invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării acestui litigiu. Irelevanța este situația în care o excepție de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza în care a fost invocată, așadar nu este pertinentă pentru soluționarea litigiului.

În ceea ce privește admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța, în virtutea atributului de verificare a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, mai înainte de trimiterea spre judecare la Curtea Constituțională a excepției, trebuie să examineze pertinența acesteia. Analiza pertinenței excepției nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional.

Totodată, condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în rezolvarea cauzei, nu trebuie analizată în abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci impune o analiză riguroasă.

Din interpretarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă că legătura dintre prevederile legale a căror neconstituționalitate se invocă și modul de soluționare a cauzei trebuie să fie evidentă și de natură a produce consecințe directe asupra soluției ce urmează a fi dată în cauză, în eventualitatea admiterii excepției de neconstituționalitate. Aceasta deoarece instrumentul excepției a fost pus de legiuitor la îndemâna părților pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituționalitate a acelor prevederi legale care au un rol hotărâtor asupra modului de soluționare a cauzei, iar nu a oricărei dispoziții legale ce poate fi incidentă în desfășurarea unui proces penal.

Totodată, examinarea acestor aspecte presupune stabilirea existenței unui interes procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, incidența acestuia apreciindu-se din perspectiva relevanței și pertinenței asupra soluționării cauzei. Instanța de judecată în fața căreia s-a invocat o excepție de neconstituționalitate nu are competența examinării acesteia, ci se limitează exclusiv la analizarea pertinenței excepției, în sensul unei legături cu soluționarea cauzei, în orice fază a procesului și oricare ar fi obiectul acestuia, precum și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale.

Înalta Curte constată că recurentul petent A. a criticat dispozițiile art. 38 din C. proc. pen. care se referă la competența funcțională, după materie și după calitatea persoanei a curții de apel, art. 47 din C. proc. pen., care vizează modul de invocare a excepțiilor de necompetență, dispozițiile art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., potrivit cărora încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (71) este definitivă, și ale art. 395 din C. proc. pen., care se referă la cazurile în care se poate dispune reluarea cercetării judecătorești sau a dezbaterilor, precum și dispozițiile art. 475 din C. proc. pen. care stabilesc obiectul și condițiile în care poate fi sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție cu o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, iar nemulțumirea petentului vizează lipsa de claritate și predictibilitate a dispozițiilor legale antemenționate.

Totodată, instanța supremă constată că excepția a fost invocată în cursul judecării, în fața judecătorului de cameră preliminară, a plângerii formulate de petentul A., împotriva ordonanței din data de 26.04.2021 emisă în dosarul cu nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.

Instanța supremă arată că scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiată pe o dispoziție neconstituțională.

Raportându-se la cele anterior expuse, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte, apreciază că textele prevăzute la art. 38, art. 47, art. 341 alin. (8), art. 395, art. 475 din C. proc. pen. nu au, în mod real, legătură cu soluționarea plângerii formulate în temeiul dispozițiilor art. 341 din C. proc. pen., deoarece criticile aduse dispozițiilor legale antemenționate privesc competența materială și funcțională a Curții de Apel Galați în soluționarea plângerilor formulate împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, competență ce a fost stabilită, în mod definitiv, prin încheierea nr. 574 din data de 02.11.2021 a Înaltei Curți, care a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel Galați.

Or, în condițiile în care remediul procesual al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de petentul A. în concordanță cu finalitatea sa, respectiv armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală, cu aplicabilitate directă asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în cauză, instanța supremă apreciază că, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, soluția dispusă prin încheierea recurată fiind, în aceste limite, legală.

Pentru argumentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petent A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ale art. 38 și art. 47 din C. proc. pen. cuprinse în încheierea penală din data de 18 februarie 2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petent A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ale art. 38 și art. 47 din C. proc. pen. cuprinse în încheierea penală din data de 18 februarie 2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 martie 2022.

GGC - ED