ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1217/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată, la 21 decembrie 2001,la Tribunalul Mureș, sub nr. 221 din 21 decembrie 2001, reclamantul A.Gh. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria comunei Cristești, anularea dispoziției nr. 146 din 30 noiembrie 2001, emisă de Primarul comunei Cristești, susținând că în mod nejustificat i s-a respins cererea, formulată în baza Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat despăgubiri pentru suprafața de 10.440 metri pătrați teren intravilan construit, situat în perimetrul comunei Cristești, care a fost trecut abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 115/1959.

Prin sentința civilă nr. 72 din 6 februarie 2002, Tribunalul Mureș a respins contestația, reținând, în esență, că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000 și nu beneficiază de măsuri reparatorii, prevăzute de Legea nr. 10/2001, foștii proprietari și moștenitorii acestora pentru terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000. Reclamantul A.Gh. a declarat apel, în termenul legal, împotriva acestei sentințe civile, motivând, în esență, că, în baza art. 48 din Legea nr. 10/2001, are dreptul la măsuri reparatorii, deoarece instanța nu a făcut distincție între categoria terenurilor agricole situate în afara perimetrului construibil și terenul intravilan situat în perimetrul construibil al comunei.

Prin decizia nr. 57/A din 25 iunie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sunt explicite, în sensul că nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000. În același sens sunt și prevederile art. 7 lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, conform cărora nu beneficiază de măsuri reparatorii foștii proprietari și moștenitorii acestora pentru terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, respectiv, Legea nr. 1/2000.

Se mai precizează de către instanța de apel că s-a dat curs cererii contestatorului depuse în temeiul dispozițiilor Legii nr. 169/1997 și s-au aprobat acordarea de despăgubiri în conformitate cu Legea nr. 1/2000 (anexa nr. 39, validată și de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului prin hotărârea nr. 21/L/2000). Împotriva deciziei civile nr. 57/A din 25 iunie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș a declarat recurs reclamantul A.Gh., solicitând casarea hotărârii atacate, rejudecarea pe fond și admiterea contestației. În drept și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în sensul că s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și s-a schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.

Deciziei civile nr. 57/A din 25 iunie 2002, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș i s-au adus două critici: - Primăria Cristești nu era competentă să soluționeze cererea de despăgubiri civile pentru terenul în litigiu, având obligația să trimită notificarea expediată, prin intermediul executorului judecătoresc de către contestatorul Prefecturii Mureș, spre rezolvare; - Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2003 nu reglementează și nu au în competență decât terenurile agricole, indiferent dacă sunt intravilane sau extravilan, dar nu și terenurile construite de sub imobile, care au fost reglementate prin Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 10/2001. Recurentul-contestator apreciază că, în cauză, instanțele de fond și apel au greșit atunci când nu au considerat că, în cauza dedusă judecății, nu își găsesc aplicarea dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente: Deși probatoriul administrat în cauză a fost incomplet, instanțele de fond și apel au reținut că, în cauză, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991, cu modificările ulterioare, inclusiv Legea nr. 1/2000, legi speciale ce reglementează dreptul de proprietate cu privire la terenurile și construcțiile de orice fel, aparținând exploatațiilor agricole. Cu toate că despre terenul în suprafață de 10.440 metri pătrați s-a afirmat de către pârâți că este intravilan, instanțele aveau obligația de a dispune, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ., administrarea de probe pentru lămurirea completă a tuturor aspectelor cauzei.

În consecință, se impune trimiterea cauzei la același tribunal, spre rejudecare, în vederea completării probatoriilor cu o expertiză tehnică, care să stabilească amplasamentul exact al terenului în litigiu, suprafața acestuia și în ce măsură este ocupat cu construcții. De asemenea, în speță trebuie depuse înscrisuri din care să rezulte cu certitudine care este regimul juridic al terenului, pentru a se putea aplica prevederile legale corespunzătoare situației concrete deduse judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamantul A.Gh. împotriva deciziei civile nr. 57 A din 25 iunie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2004.