ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 888/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 888/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursurilor de față:

Prin cererea înregistrată

la data de 24 martie 2003, reclamanta J.R. a solicitat instanței ca, în

contradictoriu cu Primăria comunei Cristești

prin Primar,

să dispună anularea

Dispoziției nr. 185 din 24 februarie 2003 emisă de pârâtă, și totodată,

obligarea pârâtei să-i restituie suprafața de 1.202 m.p. teren intravilan, situat în localitatea Cristești și înscris în C.F. nr. 124 Cristești.

Tribunalul Mureș,

prin sentința civilă nr. 319 din 10 septembrie 2003, a respins cererea reclamantei, reținând că terenul aflat în litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991,

fiind atribuit în proprietate numitei V.R. - mama reclamantei - prin Ordinul

Prefectului nr. 161 din 22 iulie 1996. Ca urmare, în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și terenul solicitat nu

poate face obiectul prezentei legi de reconstituire a dreptului de proprietate.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta.

La termenul de

judecată din data de 6 ianuarie 2004 cauza a fost suspendată până la

soluționarea dosarului nr. 7839/2003, având ca obiect cererea de anulare a

Ordinului Prefectului nr. 161 din 22 iulie 1996.

La termenul de

judecată din 8 noiembrie 2006, instanța a dispus menținerea măsurii suspendării

până la soluționarea acțiunii ce face obiectul dosarului nr. 5756/2005 al

Judecătoriei Târgu Mureș, măsura suspendării fiind menținută ulterior și prin

încheierea din 03 aprilie 2009, respectiv prin încheierea din 30 septembrie 2010.

Cauza a fost repusă

pe rol la data de 01 noiembrie 2011 și la termenul de judecată din 07 februarie

2012 s-a constatat soluționarea în mod irevocabil a cauzei ce face obiectul

dosarului nr. 1793/102/2007.

La termenul din data

de 29 septembrie 2010, B.S. și B.J.A. au formulat o cerere de intervenție

accesorie în interesul Primăriei Cristești, solicitând respingerea apelului

declarat de reclamantă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de

judecată.

În cererea de

intervenție s-a arătat că cei doi intervenienți au dobândit terenul în

suprafață de 1.202 m.p., ce face obiectul litigiului, înscris la momentul

intervenției în C.F. nr. 124/2 Cristești, nr. top 179/1/1/2 și 180/1/2, terenul

fiind dobândit prin moștenire de la numiții V.R. și V.I.

Prin decizia civilă nr.

24 A din 8 mai 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția civilă a admis apelul

formulat de reclamanta J.R., împotriva sentinței civile nr. 319 din 10

septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 2631/2003.

A schimbat hotărârea

atacată în sensul că a admis contestația formulată împotriva Dispoziției nr. 185

din 24 februarie 2003 emisă de Primăria Cristești și în consecință: a anulat

dispoziția atacată, a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei J.R.

a imobilului înscris inițial în C.F. nr. 124 Cristești, nr. top 179/1/1, 180/1,

transcris în prezent în C.F. nr. 50942 Cristești, nr. top 180/1/2, teren în

suprafață de 1.202 m.p., reprezentând cota actuală de 601/751 din suprafața

totală de 1.502 m.p.

S-a respins cererea

de intervenție formulată de B.S. și B.J.A.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

Reclamanta, în

calitate de moștenitoare testamentară a defunctei M.A., a solicitat Primăriei

comunei Cristești restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.202 m.p., înscris în CF 124 Cristești.

Unitatea deținătoare

a răspuns notificării reclamantei prin Dispoziția nr. 185 din 24 februarie 2003,

respingând cererea de restituire în natură pe motivul că terenul ce face

obiectul notificării a fost atribuit, în conformitate cu prevederile art. 35 și

37 din Legea nr. 18/1991, numitei V.R., moștenitoare testamentară a fostei

proprietare M.A.

Acesta a fost și

motivul pentru care instanța de fond a respins contestația depusă de reclamantă

împotriva dispoziției unității deținătoare a imobilului.

Prezenta cauză a fost

suspendată pentru că, paralel cu acest demers judiciar, reclamanta a solicitat

anularea actului prin care Prefectul județului Mureș a atribuit, în temeiul

Legii nr. 18/1991, terenul aflat în litigiu altei persoane.

Prin sentința civilă nr.

4670 din 15 noiembrie 2006 a Judecătoriei Târgu Mureș, cererea reclamantei J.R.

a fost respinsă, însă Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr. 94 din 20

martie 2008, a admis apelul reclamantei, a desființat hotărârea atacată și a

trimis cauza spre rejudecare.

Judecătoria Târgu

Mureș, prin sentința civilă nr. 6385 din 02 decembrie 2008, a constatat că

reclamanta din prezenta cauză are calitate de moștenitoare testamentară după

defuncta M.A., decedată în anul 1986 și a constatat nulitatea absolută parțială

a Ordinului prefectului nr. 161 din 22 iulie 1996 în ceea ce privește terenul

în suprafață de 1.202 m.p. situat în comuna Cristești și înscris în CF 124

Cristești, nr. top 179/1/1 și 180/1, eliberat în favoarea numitei V.R.

Totodată, s-a

constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 4313/1996

la BNP „H.S.”, prin care B.S. și B.J.A. au dobândit terenul în litigiu.

Hotărârea

Judecătoriei Târgu Mureș a rămas definitivă prin respingerea apelului

intervenienților și a Prefectului județului Mureș, prin decizia civilă nr. 164

din 17 iunie 2009 a Tribunalului Mureș, și irevocabilă prin respingerea

recursului acelorași părți prin decizia civilă nr. 94/R din 11 februarie 2010 a

Curții de Apel Târgu Mureș.

Hotărârea irevocabilă

a Curții de Apel Târgu Mureș a fost atacată cu contestație în anulare,

respinsă, la rândul său, prin decizia nr. 713/R din 10 iunie 2010 a Curții de

Apel Târgu Mureș.

Recapitulând,

acțiunea reclamantei prin care s-a solicitat, pe de o parte, constatarea

calității sale de moștenitoare după defuncta M.A., iar, pe de altă parte,

anularea Ordinului prefectului nr. 161/1996, a fost admisă și în aceste

condiții, temeiul care a stat la baza respingerii notificării, respectiv

respingerii pe fond a acțiunii reclamantei nu mai subzistă.

Printr-o hotărâre

irevocabilă, instanțele au constatat că reclamanta J.R. are calitate de

moștenitoare după fostul proprietar tabular M.A., iar terenul nu face obiectul

Legii nr. 18/1991 fiind în proprietatea Statului Român după anularea Ordinului

prefectului nr. 161/1996.

Apărările făcute de

intervenienți în favoarea pârâtei Primăria comunei Cristești nu sunt întemeiate

pentru că intervenienții nu mai sunt proprietari ai imobilului în urma anulării

Ordinului prefectului nr. 161/1996, iar în CF nr. 50942 Cristești, unde s-a

transcris imobilul din CF 124/II, respectiv 124 Cristești, proprietatea a fost

reînscrisă în favoarea Statului Român. Așadar, intervenienții nu sunt nici

proprietari tabulari, în ciuda celor susținute de ei în cererea de intervenție.

Chiar dacă

intervenienții au susținut că ar fi dobândit dreptul de proprietate în urma

unei vânzări-cumpărări, acest lucru nu este real pentru că în evidențele de

carte funciară proprietatea a aparținut autoarei reclamantei înainte de a fi

trecută în proprietatea statului în anul 1979, conform înscrierilor de sub

B+24.

Oricum, printr-o

hotărâre irevocabilă, instanța de judecată a stabilit nu doar nelegalitatea

actului de transmitere a proprietății în favoarea autoarei intervenienților, ci

și calitatea de moștenitoare legală a reclamantei după defuncta M.A.

În consecință,

constatând că imobilul se află în proprietatea statului, conform copiei cărții

funciare aflată la filele 75 și 76 din dosarul de apel și că reclamanta are

calitatea de persoană îndreptățită în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, Curtea a admis apelul și a dispus schimbarea

hotărârii atacate, în sensul admiterii restituirii în natură a imobilului

solicitat.

Pentru aceleași

motive, Curtea a respins cererea de intervenție formulată în interesul

Primăriei comunei Cristești de către numiții B.S. și B.J.A.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs, în termenul legal, pârâta Primăria

comunei Cristești

prin Primar și

întervenienții în numele altei persoane B.S. și B.J.A.

Primăria

comunei Cristești

prin Primar vizează, în esență, următoarele aspecte:

În ședința publică

din 08 mai 2012, prin practicaua hotărârii pronunțate la acest termen s-a

respins excepția perimării apelului, invocată de către intimata pârâtă Primăria

comunei Cristești prin Primar.

Soluția dată prin

decizia civilă nr. 24/A din 08 mai 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș este

nelegală, atât în ceea ce privește modul de rezolvare a excepției perimării

apelului, cât și (dacă și Î.C.C.J ar trece peste excepția perimării apelului)

în privința soluției de fond date asupra contestației formulate de reclamanta J.R.

în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.

304 pct. 9 și 7 C. proc. civ.

a). În ceea ce privește

problema excepției perimării apelului, formulat împotriva sentinței civile nr. 319/2003

a Tribunalului Mureș de către reclamanta J.R., se arată că judecarea apelului

s-a suspendat pe data de 08 noiembrie 2006, în baza dispozițiilor art. 244 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

dosarului nr. 1793/102/2007 al Tribunalului Mureș. Acest dosar s-a soluționat

în mod definitiv și irevocabil pe data de 11 februarie 2010, când prin decizia

civilă nr. 94/R din 11 februarie 2010, Curtea le Apel Târgu Mureș a respins

recursul declarat de către numiții B.S. și B.J.A. împotriva deciziei civile nr.

164 din 17 iunie 2009 a Tribunalului Mureș.

În atare situație,

motivul care a stat la baza suspendării dispuse pe data de 08 noiembrie 2006,

în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a încetat pe data de 11

februarie 2010.

Reclamanta J.R. nu a

solicitat repunerea pe rol a cauzei ce face obiectul judecății în dosarul nr. 769/43/2006

al Curții de Apel Târgu Mureș, decât după ce a trecut mai mult de un an de la

data încetării motivului de suspendare ce a determinat suspendarea dispusă pe

data de 08 noiembrie 2006, neformulându-se astfel cererea de repunere pe rol în

termenul legal de un an socotit de la data de 11 februarie 2010.

Având în vedere

dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și faptul că apelul reclamantei J.R.

ce a făcut obiectul judecății în dosarul nr. 769/43/2006 al Curții de Apel

Târgu Mureș a rămas în nelucrare timp de mai mult de un an din vina acesteia se

impunea și se impune a se constata că a survenit perimarea apelului ce face

obiectul judecății în dosarul nr. 769/43/2006 al Curții de Apel Târgu Mureș.

b). În ceea ce

privește problema caracterului nefondat al apelului declarat de către

reclamanta J.R. (această analiză impunându-se a se avea în vedere doar dacă și

I.C.C.J. ar trece peste faptul că, în mod evident, apelul declarat de către J.R.

împotriva sentinței civile nr. 319/2003 a Tribunalului Mureș este perimat), se

susține printr-o serie de argumente, că reclamanta nu poate fi considerată ca

fiind persoană îndreptățită la restituirea în natură a terenului în litigiu, în

baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

2.

Intervenienții B.S.

și B.J.A. critică hotărârea instanței de apel sub următoarele aspecte:

Soluția dată prin

decizia civilă nr. 24/A/2012 a Curții de Apel Târgu Mureș este nelegală în ceea

ce privește modul de rezolvare a excepției perimării apelului, în privința

soluției pe fond date asupra contestației de Lege nr. 10/2001 formulată de

reclamanta J.R., dar și în privința modului de soluționare a cererii de

intervenție accesorie formulată de către intervenienți, fiind incidente

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ., precum și

cele prevăzute de art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

Susținând întocmai ca

și partea în interesul căreia au intervenit în proces motivele de recurs

referitoare la greșita soluționare a excepției perimării apelului invocată de

intimata pârâtă și a contestației de Lege nr. 10/2001 formulată de reclamanta J.R.,

pe fondul său, recurenții intervenienți dezvoltă pe larg criticile aduse

hotărârii în ceea ce privește modul de rezolvare a cererii de intervenție

accesorie formulată de aceștia în interesul intimatei pârâte

Primăria

comunei Cristești

prin Primar.

În primul rând, se

susține că în privința acestei cereri de intervenție, Curtea de apel a omis a

hotărî asupra încuviințării în principiu a intervenției, încălcând prevederile art.

52 C. proc. civ.

Raportat la

conținutul dispozitivului deciziei nr. 24/A/2012, este evident faptul că

instanța de apel a soluționat pe fond cererea de intervenție accesorie, fără ca

în prealabil să fi încuviințat în principiu această intervenție, și fără ca

procedura de citare cu intervenienții să fi fost legal îndeplinită vreodată.

Că dispozitivul

deciziei civile nr. 24/A/2012 vizează o soluționare pe fond, și nu o

încuviințare în principiu a intervenției, rezultă și din faptul că această

decizie s-a comunicat intervenienților ca și unor părți litigante, ori

calitatea de părți litigante nu o aveau pentru că nu au fost citați în cauză.

Față de cele mai sus

arătate, în contra intervenienților accesorii, Curtea de Apel Târgu Mureș s-a

pronunțat prin decizia civilă nr. 24/A/2012 fără ca să îi citeze vreodată în

cauză și fără ca procedura de citare să fi fost legal îndeplinită cu aceștia

(cum de altfel nici pentru termenul de judecată din 8 mai 2012).

În consecință, se

impune ca decizia atacată să fie casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Târgu Mureș, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., coroborat cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând recursurile

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat următoarele:

Analizând, cu prioritate,

critica comună ambelor recursuri, care vizează greșita soluționare a excepției

perimării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 319 din 10

septembrie 2003 a Tribunalului Mureș, de către apelanta reclamantă J.R., Înalta

Curte constată că este fondată pentru considerentele ce succed:

La data de 02 aprilie

2012, intimata pârâtă Primăria

comunei

Cristești prin Primarul comunei Cristești a depus la dosarul de apel o cerere,

intitulată NOTĂ, prin care a ridicat excepția perimării apelului declarat de

către apelanta J.R., pentru argumentele expuse pe larg în conținutul acelei

cereri.

La termenul de

judecată din 8 mai 2012, instanța de apel s-a pronunțat în sensul respingerii

excepției perimării apelului, ca neîntemeiată, „apreciind că suspendarea judecății

a fost dispusă de instanța de apel până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a dosarului nr. 5756/2005 și menținută în continuare, și după

înregistrarea dosarului în programul Ecris sub un alt număr, iar în ultima

încheiere din 30 septembrie 2010 s-a dispus suspendarea apelului până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 1793.1/102/2007, și că

această cauză nu a putut fi soluționată până nu s-au soluționat toate cererile

care țineau de recursul respectiv.”

Apreciind în acest sens,

instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., invocate ca temei al perimării apelului de către intimată pârâtă.

Astfel, în apel, la

termenul de judecată din data de 08 noiembrie 2006, s-a dispus suspendarea

judecății apelului, conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la

soluționarea acțiunii ce face obiectul dosarului nr. 5756/2005 aflat pe rolul

Judecătoriei Târgu-Mureș.

La termenul din 03

aprilie 2009, instanța de apel având în vedere faptul că motivele de suspendare

a cauzei subzistă, a menținut suspendată pricina în baza art. 244 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr.

1793/102/2007 al Tribunalului Mureș.

La termenul din 30

septembrie 2010, instanța de apel pentru aceleași motive ca și în precedent, a

menținut măsura suspendării cauzei în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ.

Conform rezoluției

din 21 octombrie 2011, puse pe verso-ul încheierii întocmite la cel din urmă

termen, instanța, din oficiu, a dispus citarea părților pentru verificarea

măsurii suspendării, fixând termen de judecată la 01 noiembrie 2011.

La termenul din 01

noiembrie 2011, instanța de apel a acordat un nou termen pentru a se depune la

dosar hotărârea pronunțată în dosarul nr. 1793/102/2007, cu mențiunea rămânerii

irevocabile.

La termenul din 07

februarie 2012, instanța a acordat un nou termen pentru atașarea dosarului nr. 1793/102/2007,

aflat la dosarul nr. 1793/102/2007* al Curții de Apel Târgu Mureș.

La filele 90 – 93 din

dosarul curții de apel s-a depus decizia nr. 94/R din 11 februarie 2010 a

Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. 1793.1/102/2007, care a

pricinuit suspendarea judecății apelului reclamantei.

Față de datele

relevate este de menționat că, perimarea nu curge cât timp durează suspendarea

judecății pronunțată în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deci până

la rămânerea irevocabilă a hotărârii care a motivat suspendarea judecății.

Însă, după acest moment, perimarea începe să curgă.

Conform art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an.”

În speță, de la data

de 11 februarie 2010, când a fost pronunțată decizia irevocabilă nr. 94/R a

Curții de Apel Târgu Mureș, a început să curgă termenul de un an înlăuntrul

căruia părțile ar fi trebuit să stăruie în judecată prin efectuarea unui act de

procedură.

Așa cum rezultă din

datele dosarului, înlăuntrul acestui termen, care s-a împlinit la data de 11

februarie 2011, nu s-a efectuat nici un act de procedură, cauza rămânând

suspendată în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., chiar și după

această dată.

Abia la data de 21

octombrie 2011, conform rezoluției puse pe verso-ul încheierii întocmite la

termenul din 30 septembrie 2010 (când s-a menținut măsura suspendării),

instanța, din oficiu, a dispus citarea părților pentru verificarea măsurii

suspendării, fixând termen de judecată la 01 noiembrie 2011.

În consecință, cum de

la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești care a motivat

suspendarea judecății apelului reclamantei, părțile au lăsat să treacă un

interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură

în vederea reluării judecății, până la data de 11 februarie 2011, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., în mod corect intimata pârâtă a invocat în cauză excepția perimării

apelului.

Perimarea este o

sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa

judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are

o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru

nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în

faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare a părților, dedusă din

faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.

În speță, nu poate fi

primită motivarea sumară, lapidară, dată de curtea de apel soluției de

respingere a excepției perimării apelului, în sensul că suspendarea judecății a

fost dispusă de instanța de apel până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a dosarului nr. 1793.1/102/2007, „și că această cauză nu a putut fi soluționată

până nu s-au soluționat toate cererile care țineau de recursul respectiv”.

S-a avut în vedere de

către instanța de apel faptul că împotriva deciziei nr. 94/R din 11 februarie 2010

a Curții de Apel Târgu Mureș, irevocabilă, s-a formulat contestație în anulare

care a fost soluționată în sensul respingerii, prin decizia nr. 713/R din 10

iunie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș.

De asemenea,

împotriva sentinței civile nr. 6385 din 02 decembrie 2008, pronunțată în al

doilea ciclu procesual de Judecătoria Târgu Mureș, rămasă definitivă prin

decizia nr. 164 din 17 iunie 2009 a Tribunalului Mureș și irevocabilă prin decizia

nr. 94/R din 11 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a formulat la

data de 23 februarie 2010, cerere pentru lămurirea dispozitivului, soluționată

prin încheierea pronunțată la data de 28 martie 2011, rămasă definitivă prin

decizia nr. 217 din 16 iunie 2011 a Tribunalului Mureș și irevocabilă prin decizia

nr. 46/R din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Înalta Curte

reamintește că suspendarea facultativă întemeiată pe prevederile alin. (1) al art.

244 C. proc. civ. dăinuie până când hotărârea pronunțată în pricina care a

motivat suspendarea a devenit irevocabilă, ca act final prin care instanța

soluționează litigiul. Formularea unei cereri de lămurire a hotărârii după

rămânerea irevocabilă, nu înseamnă că aceasta nu este irevocabilă, deoarece pe

această cale a lămuririi dispozitivului, nu se modifică dispozitivul, ci se

clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a

cărei lămurire se dorește. Această procedură a fost pusă la dispoziția părții

interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este

suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare.

În speță, faptul că

ulterior suspendării judecății apelului și rămânerii irevocabile a hotărârii

pronunțate în dosarul care a pricinuit suspendarea, părțile au declanșat

procedura de lămurire a dispozitivului sentinței primei instanțe, acest proces

nu prilejuiește de drept suspendarea judecății, ci ar fi putut constitui, cel

mult, temei pentru o nouă suspendare, după repunerea cauzei pe rol înlăuntrul

termenului legal de perimare, deoarece, suspendarea fiind facultativă, numai

instanța la care procesul este în curs de desfășurare poate aprecia dacă se

impune o nouă suspendare a judecății.

De altfel, demersul

efectuat de instanță din oficiu, prin rezoluția administrativă din 21 octombrie

2011, prin care a dispus citarea părților pentru verificarea măsurii

suspendării apelului, a fost efectuat cu mult peste termenul legal de perimare,

de un an, care s-a împlinit la data de 11 februarie 2011.

În condițiile date,

instanța de apel legal învestită cu soluționarea excepției perimării apelului

declarat de reclamantă ar fi trebuit să rețină întrunirea în cauză a

condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și să

constate perimată cererea de apel.

Drept consecință,

admițând acest motiv de recurs, Înalta Curte nu va mai analiza critica comună

ambelor recursuri referitoare soluția pronunțată de instanța de apel pe fondul

cauzei și anume, în privința modului de soluționare a contestației formulată în

temeiul Legii nr. 10/2001, apelul declarat de reclamanta J.R. fiind perimat.

În ceea ce privește

recursul declarat de intervenienții B.S. și B.J.A., acesta va fi admis pentru

aceleași considerente pentru care a fost admis recursul părții în interesul

căreia au intervenit în proces, respectiv pârâta Primăria comunei Cristești

prin Primarul comunei Cristești.

Înalta Curte constată

că intervenienții B.S. și B.J.A. au intervenit în proces pentru apărarea

drepturilor intimatei pârâte, în temeiul art. 52 alin. (1) C. proc. civ.

Având o poziție

procesuală subsidiară, intervenția accesorie având natura juridică a unei

simple apărări, recurenții intervenienți nu pot critica hotărârea atacată

pentru alte motive decât partea în favoarea căreia s-a intervenit.

Prin urmare, în

condițiile în care recursul declarat de pârâtă, în sprijinul căreia s-a

intervenit în proces, va fi admis cu consecința constatării perimării apelului

declarat de reclamantă, și recursul intervenienților accesorii urmează a fi

admis în cauză.

În concluzie, față de

considerentele ce preced, constatând că instanța de apel a apreciat, în mod

greșit, ca fiind neîntemeiată excepția de perimare a apelului, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., urmează să admită

recursurile, să caseze, în parte, decizia atacată și să constate perimat apelul

declarat de reclamanta J.R. împotriva sentinței civile nr. 319 din 10

septembrie 2003 a Tribunalului Mureș - Secția civilă.

Totodată, instanța de

recurs va menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâta Primăria comunei Cristești prin Primar, precum și de

intervenienții B.S. și B.J.A. împotriva deciziei civile nr. 24/A din 08 mai

2012 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția I civilă.

Casează, în parte,

decizia recurată.

Constată perimat

apelul declarat de reclamanta J.R. împotriva sentinței civile nr. 319 din 10

septembrie 2003 a Tribunalului Mureș - Secția civilă.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2013.