ÎCCJ, decizie (scj.ro #81639)

Suspendarea facultativă a judecății cauzei în temeiul art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Perimare. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Perimarea Index alfabetic : perimare - suspendare facultativă C.proc.civ., art. 244 alin. 1, art. 248 Suspendarea facultativă întemeiată pe prevederile alin. (1) al art. 244 C.proc.civ., dăinuie până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă, ca act final prin care instanța soluționează litigiul. Perimarea nu curge cât timp durează suspendarea judecății pronunțată în baza acestor dispoziții legale, însă după acest moment începe să curgă termenul de un an înlăuntrul căruia părțile ar fi trebuit să stăruie în judecată prin efectuarea unui act de procedură.

Formularea unei cereri de lămurire a hotărârii după rămânerea irevocabilă, nu înseamnă că aceasta nu este irevocabilă, deoarece pe această cale a lămuririi dispozitivului, nu se modifică dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește, iar, faptul că ulterior suspendării judecății apelului și rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în dosarul care a pricinuit suspendarea, părțile au declanșat procedura de lămurire a dispozitivului sentinței primei instanțe, acest proces nu prilejuiește de drept suspendarea judecății, ci ar fi putut constitui, cel mult, temei pentru o nouă suspendare, după repunerea cauzei pe rol înlăuntrul termenului legal de perimare, deoarece, suspendarea fiind facultativă, numai instanța la care procesul este în curs de desfășurare poate aprecia dacă se impune o nouă suspendare a judecății.

Secția I civilă, decizia nr. 888 din 21 februarie 2013 Prin cererea înregistrată la data de 24.03.2003, reclamanta J.R. a solicitat în contradictoriu cu Primăria comunei Cristești prin Primar, să dispună anularea dispoziției din 24.02.2003 emisă de pârâtă, și totodată, obligarea pârâtei să-i restituie suprafața de 1.202 m.p. teren intravilan, situat în localitatea Cristești. Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 319 din 10 septembrie 2003, a respins cererea reclamantei, reținând că terenul aflat în litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, fiind atribuit în proprietate numitei V.R. - mama reclamantei - prin Ordinul Prefectului din 22.07.1996. Ca urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și terenul solicitat nu poate face obiectul prezentei legi de reconstituire a dreptului de proprietate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta. La termenul de judecată din data de 6 ianuarie 2004, cauza a fost suspendată până la soluționarea dosarului nr. 7xxx/2003, având ca obiect cererea de anulare a Ordinului Prefectului nr. 1xx/1996. La termenul de judecată din 8 noiembrie 2006, instanța a dispus menținerea măsurii suspendării până la soluționarea acțiunii ce face obiectul dosarului nr. 57xx/2005 al Judecătoriei Târgu Mureș, măsura suspendării fiind menținută ulterior și prin încheierea din 03.04.2009, respectiv prin încheierea din 30.09.2010. Cauza a fost repusă pe rol la data de 01.11.2011 și la termenul de judecată din 07.02.2012 s-a constatat soluționarea în mod irevocabil a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 17xx/102/2007.

La termenul din data de 29.09.2010, B.S. și B.J.A. au formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul Primăriei Cristești, solicitând respingerea apelului declarat de reclamantă. În cererea de intervenție s-a arătat că cei doi intervenienți au dobândit terenul în suprafață de 1.202 m.p., ce face obiectul litigiului, înscris la momentul intervenției în C.F. nr. 124/2 Cristești, terenul fiind dobândit prin moștenire de la numiții V.R. și V.I. Prin decizia civilă nr. 24 A din 8 mai 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția civilă a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 319/2003, pronunțată de Tribunalul Mureș. A schimbat hotărârea atacată în sensul că a admis contestația formulată împotriva dispoziției din 24.02.2003 emisă de Primăria Cristești și în consecință: a anulat dispoziția atacată, a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilului înscris inițial în C.F.

nr. 124 Cristești, transcris în prezent în C.F. nr. 50942 Cristești, teren în suprafață de 1.202 m.p., reprezentând cota actuală de 601/751 din suprafața totală de 1.502 m.p. S-a respins cererea de intervenție formulată de B.S. și B.J.A. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele: Reclamanta, în calitate de moștenitoare testamentară a defunctei M.A., a solicitat Primăriei comunei Cristești restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.202 m.p., înscris în CF 124 Cristești. Unitatea deținătoare a răspuns notificării reclamantei prin dispoziția din 24.02.2003, respingând cererea de restituire în natură pe motivul că terenul ce face obiectul notificării a fost atribuit, în conformitate cu prevederile art. 35 și 37 din Legea nr. 18/1991, numitei V.R., moștenitoare testamentară a fostei proprietare M.A.

Acesta a fost și motivul pentru care instanța de fond a respins contestația depusă de reclamantă împotriva dispoziției unității deținătoare a imobilului. Prezenta cauză a fost suspendată pentru că, paralel cu acest demers judiciar, reclamanta a solicitat anularea actului prin care Prefectul județului Mureș a atribuit, în temeiul Legii nr. 18/1991, terenul aflat în litigiu altei persoane. Prin sentința civilă nr. 4670/2006 a Judecătoriei Târgu Mureș, cererea reclamantei J.R. a fost respinsă, însă Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr. 94/2008, a admis apelul reclamantei, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare. Judecătoria Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 6385/2008, a constatat că reclamanta din prezenta cauză are calitate de moștenitoare testamentară după defuncta M.A., decedată în anul 1986 și a constatat nulitatea absolută parțială a Ordinului Prefectului din 22.07.1996 în ceea ce privește terenul în suprafață de 1.202 m.p.

situat în comuna Cristești și înscris în CF 124 Cristești, eliberat în favoarea numitei V.R. Totodată, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 4xxx/1996 la BNP H.S., prin care B.S. și B.J.A. au dobândit terenul în litigiu. Hotărârea Judecătoriei Târgu Mureș a rămas definitivă prin respingerea apelului intervenienților și a Prefectului județului Mureș, prin decizia civilă nr. 164/2009 a Tribunalului Mureș, și irevocabilă prin respingerea recursului acelorași părți prin decizia civilă nr. 94/R/2010 a Curții de Apel Târgu Mureș. Hotărârea irevocabilă a Curții de Apel Târgu Mureș a fost atacată cu contestație în anulare, respinsă, la rândul său, prin decizia nr. 713/R/2010 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Recapitulând, acțiunea reclamantei prin care s-a solicitat, pe de o parte, constatarea calității sale de moștenitoare după defuncta M.A., iar, pe de altă parte, anularea Ordinului Prefectului nr. 1xx/1996, a fost admisă și în aceste condiții, temeiul care a stat la baza respingerii notificării, respectiv respingerii pe fond a acțiunii reclamantei nu mai subzistă. Printr-o hotărâre irevocabilă, instanțele au constatat că reclamanta J.R. are calitate de moștenitoare după fostul proprietar tabular M.A., iar terenul nu face obiectul Legii nr. 18/1991, fiind în proprietatea Statului Român după anularea Ordinului Prefectului nr. 1xx/1996.

Apărările făcute de intervenienți în favoarea pârâtei Primăria comunei Cristești nu sunt întemeiate pentru că intervenienții nu mai sunt proprietari ai imobilului în urma anulării Ordinului Prefectului nr. 1xx/1996, iar în CF nr. 50942 Cristești, unde s-a transcris imobilul din CF 124/II, respectiv 124 Cristești, proprietatea a fost reînscrisă în favoarea Statului Român. Așadar, intervenienții nu sunt nici proprietari tabulari. Chiar dacă intervenienții au susținut că ar fi dobândit dreptul de proprietate în urma unei vânzări-cumpărări, acest lucru nu este real, pentru că în evidențele de carte funciară proprietatea a aparținut autoarei reclamantei înainte de a fi trecută în proprietatea statului în anul 1979, conform înscrierilor de sub B+24.

Printr-o hotărâre irevocabilă, instanța de judecată a stabilit nu doar nelegalitatea actului de transmitere a proprietății în favoarea autoarei intervenienților, ci și calitatea de moștenitoare legală a reclamantei după defuncta M.A. În consecință, constatând că imobilul se află în proprietatea statului, conform copiei cărții funciare și că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, Curtea a admis apelul și a dispus schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii restituirii în natură a imobilului solicitat. Pentru aceleași motive, Curtea a respins cererea de intervenție formulată în interesul Primăriei comunei Cristești de către numiții B.S.

și B.J.A. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta Primăria comunei Cristești prin Primar și intervenienții B.S. și B.J.A. 1. Criticile formulate de recurenta pârâtă Primăria comunei Cristești prin Primar au vizat următoarele aspecte: În ședința publică din 08 mai 2012, prin practicaua hotărârii pronunțate la acest termen s-a respins excepția perimării apelului, invocată de către intimata pârâtă Primăria comunei Cristești prin Primar. Soluția dată prin decizia civilă nr. 24/A/08 mai 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș este nelegală, atât în ceea ce privește modul de rezolvare a excepției perimării apelului, cât și în privința soluției de fond date asupra contestației formulate de reclamanta J.R.

în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C.proc.civ. a). În ceea ce privește problema excepției perimării apelului, formulat împotriva sentinței civile nr. 319/2003 a Tribunalului Mureș de către reclamanta J.R., se arată că judecarea apelului s-a suspendat pe data de 08.11.2006, în baza dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 17xx/102/2007 al Tribunalului Mureș. Acest dosar s-a soluționat în mod definitiv și irevocabil pe data de 11 februarie 2010, când prin decizia civilă nr. 94/R/2010, Curtea le Apel Târgu Mureș a respins recursul declarat de către numiții B.S.

și B.J.A. împotriva deciziei civile nr. 164/2009 a Tribunalului Mureș. În atare situație, motivul care a stat la baza suspendării dispuse pe data de 08.11.2006, în baza art. 244 alin. (1) pct.1 C.proc.civ., a încetat pe data de 11 februarie 2010. Reclamanta J.R. nu a solicitat repunerea pe rol a cauzei ce face obiectul judecății în dosarul nr. 7xx/43/2006 al Curții de Apel Târgu Mureș, decât după ce a trecut mai mult de un an de la data încetării motivului de suspendare ce a determinat suspendarea dispusă pe data de 08.11.2006, neformulându-se astfel cererea de repunere pe rol în termenul legal de un an socotit de la data de 11 februarie 2010. Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C.proc.civ.

și faptul că apelul reclamantei J.R. ce a făcut obiectul judecății în dosarul nr. 7xx/43/2006 al Curții de Apel Târgu Mureș a rămas în nelucrare timp de mai mult de un an din vina acesteia se impunea și se impune a se constata că a survenit perimarea apelului ce face obiectul judecății în dosarul nr. 7xx/43/2006 al Curții de Apel Târgu Mureș. b) În ceea ce privește problema caracterului nefondat al apelului declarat de către reclamanta J.R., se susține printr-o serie de argumente, că reclamanta nu poate fi considerată ca fiind persoană îndreptățită la restituirea în natură a terenului în litigiu, în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001. 2. Intervenienții B.S. și B.J.A.

critică hotărârea instanței de apel sub următoarele aspecte: Soluția dată prin decizia civilă nr. 24/A/2012 a Curții de Apel Târgu Mureș este nelegală în ceea ce privește modul de rezolvare a excepției perimării apelului, în privința soluției pe fond date asupra contestației de Lege nr. 10/2001 formulată de reclamanta J.R., dar și în privința modului de soluționare a cererii de intervenție accesorie formulată de către intervenienți, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C.proc.civ., precum și cele prevăzute de art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312 alin. (5) C.proc.civ.

Susținând întocmai ca și partea în interesul căreia au intervenit în proces motivele de recurs referitoare la greșita soluționare a excepției perimării apelului invocată de intimata pârâtă și a contestației de Lege nr. 10/2001 formulată de reclamanta J.R., pe fondul său, recurenții intervenienți dezvoltă pe larg criticile aduse hotărârii în ceea ce privește modul de rezolvare a cererii de intervenție accesorie formulată de aceștia în interesul intimatei pârâte Primăria comunei Cristești prin Primar. S-a susținut că în privința acestei cereri de intervenție, Curtea de apel a omis a hotărî asupra încuviințării în principiu a intervenției, încălcând prevederile art. 52 C.proc.civ.

Raportat la conținutul dispozitivului deciziei nr. 24/A/2012, este evident faptul că instanța de apel a soluționat pe fond cererea de intervenție accesorie, fără ca în prealabil să fi încuviințat în principiu această intervenție, și fără ca procedura de citare cu intervenienții să fi fost legal îndeplinită vreodată. Că dispozitivul deciziei civile nr. 24/A/2012 vizează o soluționare pe fond, și nu o încuviințare în principiu a intervenției, rezultă și din faptul că această decizie s-a comunicat intervenienților ca și unor părți litigante, ori calitatea de părți litigante nu o aveau pentru că nu au fost citați în cauză.

Față de cele mai sus arătate, în contra intervenienților accesorii, Curtea de Apel Târgu Mureș s-a pronunțat prin decizia civilă nr. 24/A/2012, fără ca să îi citeze vreodată în cauză și fără ca procedura de citare să fi fost legal îndeplinită cu aceștia (cum de altfel nici pentru termenul de judecată din 8 mai 2012). Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat următoarele: Analizând, cu prioritate, critica comună ambelor recursuri, care vizează greșita soluționare a excepției perimării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 319/2003 a Tribunalului Mureș, de către apelanta reclamantă J.R., Înalta Curte a constatat că este fondată pentru considerentele ce succed: La data de 02.04.2012, intimata pârâtă Primăria comunei Cristești prin Primarul comunei Cristești a depus la dosarul de apel o cerere, intitulată ”Notă”, prin care a ridicat excepția perimării apelului declarat de către apelanta J.R., pentru argumentele expuse pe larg în conținutul acelei cereri.

La termenul de judecată din 8 mai 2012, instanța de apel s-a pronunțat în sensul respingerii excepției perimării apelului, ca neîntemeiată, „apreciind că suspendarea judecății a fost dispusă de instanța de apel până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 57xx/2005 și menținută în continuare, și după înregistrarea dosarului în programul Ecris sub un alt număr, iar în ultima încheiere din 30.09.2010 s-a dispus suspendarea apelului până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 17xx.x/102/2007, și că această cauză nu a putut fi soluționată până nu s-au soluționat toate cererile care țineau de recursul respectiv.” Apreciind în acest sens, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 248 alin. (1) C.proc.civ., invocate ca temei al perimării apelului de către intimată pârâtă.

Astfel, în apel, la termenul de judecată din data de 08.11.2006, s-a dispus suspendarea judecății apelului, conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., până la soluționarea acțiunii ce face obiectul dosarului nr. 57xx/2005 aflat pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș. La termenul din 03.04.2009, instanța de apel având în vedere faptul că motivele de suspendare a cauzei subzistă, a menținut suspendată pricina în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 17xx/102/2007 al Tribunalului Mureș. La termenul din 30.09.2010, instanța de apel pentru aceleași motive ca și în precedent, a menținut măsura suspendării cauzei în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ.

Conform rezoluției din 21.10.2011, puse pe verso-ul încheierii întocmite la cel din urmă termen, instanța, din oficiu, a dispus citarea părților pentru verificarea măsurii suspendării, fixând termen de judecată la 01.11.2011. La termenul din 01.11.2011, instanța de apel a acordat un nou termen pentru a se depune la dosar hotărârea pronunțată în dosarul nr. 17xx/102/2007, cu mențiunea rămânerii irevocabile. La termenul din 07.02.2012, instanța a acordat un nou termen pentru atașarea dosarului nr. 17xx/102/2007, aflat la dosarul nr. 17xx/102/2007* al Curții de Apel Târgu Mureș. În dosarul curții de apel s-a depus decizia nr. 94/R/2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. 17xx.x/102/2007, care a pricinuit suspendarea judecății apelului reclamantei.

Față de datele relevate este de menționat că, perimarea nu curge cât timp durează suspendarea judecății pronunțată în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., deci până la rămânerea irevocabilă a hotărârii care a motivat suspendarea judecății. Însă, după acest moment, perimarea începe să curgă. Conform art. 248 alin. (1) C.proc.civ., „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.” În speță, de la data de 11.02.2010, când a fost pronunțată decizia irevocabilă nr. 94/R a Curții de Apel Târgu Mureș, a început să curgă termenul de un an înlăuntrul căruia părțile ar fi trebuit să stăruie în judecată prin efectuarea unui act de procedură.

Așa cum rezultă din datele dosarului, înlăuntrul acestui termen, care s-a împlinit la data de 11.02.2011, nu s-a efectuat nici un act de procedură, cauza rămânând suspendată în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., chiar și după această dată. Abia la data de 21.10.2011, conform rezoluției puse pe verso-ul încheierii întocmite la termenul din 30.09.2010 (când s-a menținut măsura suspendării), instanța, din oficiu, a dispus citarea părților pentru verificarea măsurii suspendării, fixând termen de judecată la 01.11.2011.

În consecință, cum de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești care a motivat suspendarea judecății apelului reclamantei, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății, până la data de 11.02.2011, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C.proc.civ., în mod corect intimata pârâtă a invocat în cauză excepția perimării apelului. Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare a părților, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.

În speță, nu poate fi primită motivarea sumară, lapidară, dată de curtea de apel soluției de respingere a excepției perimării apelului, în sensul că suspendarea judecății a fost dispusă de instanța de apel până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 17xx.x/102/2007, „și că această cauză nu a putut fi soluționată până nu s-au soluționat toate cererile care țineau de recursul respectiv”. S-a avut în vedere de către instanța de apel faptul că împotriva deciziei nr. 94/R/2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, irevocabilă, s-a formulat contestație în anulare care a fost soluționată în sensul respingerii, prin decizia nr. 713/R/2010 a Curții de Apel Târgu Mureș.

De asemenea, împotriva sentinței civile nr. 6385/2008, pronunțată în al doilea ciclu procesual de Judecătoria Târgu Mureș, rămasă definitivă prin decizia nr. 164/2009 a Tribunalului Mureș și irevocabilă prin decizia nr. 94/R/2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a formulat la data de 23.02.2010, cerere pentru lămurirea dispozitivului, soluționată prin încheierea pronunțată la data de 28.03.2011, rămasă definitivă prin decizia nr. 217/2011 a Tribunalului Mureș și irevocabilă prin decizia nr. 46/R/2012 a Curții de Apel Târgu Mureș. Înalta Curte reamintește că suspendarea facultativă întemeiată pe prevederile alin. (1) al art. 244 C.proc.civ., dăinuie până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă, ca act final prin care instanța soluționează litigiul.

Formularea unei cereri de lămurire a hotărârii după rămânerea irevocabilă, nu înseamnă că aceasta nu este irevocabilă, deoarece pe această cale a lămuririi dispozitivului, nu se modifică dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. Această procedură a fost pusă la dispoziția părții interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare.

În speță, faptul că ulterior suspendării judecății apelului și rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în dosarul care a pricinuit suspendarea, părțile au declanșat procedura de lămurire a dispozitivului sentinței primei instanțe, acest proces nu prilejuiește de drept suspendarea judecății, ci ar fi putut constitui, cel mult, temei pentru o nouă suspendare, după repunerea cauzei pe rol înlăuntrul termenului legal de perimare, deoarece, suspendarea fiind facultativă, numai instanța la care procesul este în curs de desfășurare poate aprecia dacă se impune o nouă suspendare a judecății. De altfel, demersul efectuat de instanță din oficiu, prin rezoluția administrativă din 21.10.2011, prin care a dispus citarea părților pentru verificarea măsurii suspendării apelului, a fost efectuat cu mult peste termenul legal de perimare, de un an, care s-a împlinit la data de 11.02.2011.

În condițiile date, instanța de apel legal învestită cu soluționarea excepției perimării apelului declarat de reclamantă ar fi trebuit să rețină întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (l) C.proc.civ. și să constate perimată cererea de apel. Drept consecință, admițând acest motiv de recurs, Înalta Curte nu a mai analizat critica comună ambelor recursuri referitoare soluția pronunțată de instanța de apel pe fondul cauzei și anume, în privința modului de soluționare a contestației formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, apelul declarat de reclamanta J.R. fiind perimat. În ceea ce privește recursul declarat de intervenienții B.S. și B.J.A., acesta a fost admis pentru aceleași considerente pentru care a fost admis recursul părții în interesul căreia au intervenit în proces, respectiv pârâta Primăria comunei Cristești prin Primarul comunei Cristești.

Înalta Curte constată că intervenienții B.S. și B.J.A. au intervenit în proces pentru apărarea drepturilor intimatei pârâte, în temeiul art. 52 alin. (1) C.proc.civ. Având o poziție procesuală subsidiară, intervenția accesorie având natura juridică a unei simple apărări, recurenții intervenienți nu pot critica hotărârea atacată pentru alte motive decât partea în favoarea căreia s-a intervenit. Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat de pârâtă, în sprijinul căreia s-a intervenit în proces, va fi admis cu consecința constatării perimării apelului declarat de reclamantă, și recursul intervenienților accesorii urmează a fi admis în cauză.

În concluzie, față de considerentele ce preced, constatând că instanța de apel a apreciat, în mod greșit, ca fiind neîntemeiată excepția de perimare a apelului, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (3) C.proc.civ., a admis recursurile, a casat, în parte, decizia atacată și a constatat perimat apelul declarat de reclamanta J.R. împotriva sentinței civile nr. 319 din 10 septembrie 2003 a Tribunalului Mureș. Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.