ÎCCJ, decizie (scj.ro #81639)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81639) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Suspendarea facultativă a judecății cauzei

în temeiul art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Perimare.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Perimarea

Index alfabetic :

perimare

-

suspendare facultativă

C.proc.civ., art. 244 alin. 1, art. 248

Suspendarea facultativă întemeiată pe

prevederile alin. (1) al art. 244 C.proc.civ., dăinuie până când

hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a

devenit irevocabilă, ca act final prin care instanța

soluționează litigiul.  Perimarea nu curge cât timp durează

suspendarea judecății pronunțată în baza acestor dispoziții

legale, însă după acest moment începe să curgă termenul de

un an înlăuntrul căruia părțile ar fi trebuit să

stăruie în judecată prin efectuarea unui act de procedură.

Formularea unei cereri de lămurire a

hotărârii după rămânerea irevocabilă, nu înseamnă

că aceasta nu este irevocabilă, deoarece pe această cale a

lămuririi dispozitivului, nu se modifică dispozitivul, ci se

clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de

instanță prin hotărârea a cărei lămurire se

dorește, iar, faptul că ulterior suspendării judecății

apelului și rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în

dosarul care a pricinuit suspendarea, părțile au declanșat

procedura de lămurire a dispozitivului sentinței primei

instanțe, acest proces nu prilejuiește de drept suspendarea

judecății, ci ar fi putut constitui, cel mult, temei pentru o nouă

suspendare, după repunerea cauzei pe rol înlăuntrul termenului legal

de perimare, deoarece, suspendarea fiind facultativă, numai instanța

la care procesul este în curs de desfășurare poate aprecia dacă

se impune o nouă suspendare a judecății.

Secția I

civilă, decizia nr. 888 din 21 februarie 2013

Prin cererea înregistrată la data de 24.03.2003,

reclamanta J.R. a solicitat în contradictoriu cu Primăria comunei

Cristești

prin Primar,

să

dispună anularea dispoziției din 24.02.2003 emisă de

pârâtă, și totodată, obligarea pârâtei să-i restituie

suprafața de 1.202 m.p. teren intravilan, situat în localitatea

Cristești.

Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 319 din 10 septembrie

2003, a respins cererea reclamantei, reținând că terenul aflat în

litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, fiind atribuit în proprietate

numitei V.R. - mama reclamantei - prin Ordinul Prefectului din 22.07.1996. Ca

urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 și terenul solicitat nu poate face obiectul

prezentei legi de reconstituire a dreptului de proprietate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.

La termenul de judecată din data de 6 ianuarie 2004, cauza a fost

suspendată până la soluționarea dosarului nr. 7xxx/2003, având

ca obiect cererea de anulare a Ordinului Prefectului nr. 1xx/1996.

La termenul de judecată din 8 noiembrie 2006, instanța a dispus

menținerea măsurii suspendării până la soluționarea

acțiunii ce face obiectul dosarului nr. 57xx/2005 al Judecătoriei

Târgu Mureș, măsura suspendării fiind menținută

ulterior și prin încheierea din 03.04.2009, respectiv prin încheierea din

30.09.2010.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 01.11.2011 și la termenul de

judecată din 07.02.2012 s-a constatat soluționarea în mod irevocabil

a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 17xx/102/2007.

La termenul din data de 29.09.2010, B.S. și B.J.A. au formulat o cerere de

intervenție accesorie în interesul Primăriei Cristești,

solicitând respingerea apelului declarat de reclamantă.

În cererea de intervenție s-a arătat că cei doi

intervenienți au dobândit terenul în suprafață de 1.202 m.p., ce

face obiectul litigiului, înscris la momentul intervenției în C.F. nr.

124/2 Cristești, terenul fiind dobândit prin moștenire de la

numiții V.R. și V.I.

Prin decizia civilă nr. 24 A din 8 mai 2012, Curtea de Apel Târgu

Mureș, Secția civilă a admis apelul formulat de reclamantă

împotriva sentinței civile nr. 319/2003, pronunțată de

Tribunalul Mureș. A schimbat hotărârea atacată în sensul că

a admis contestația formulată împotriva dispoziției din

24.02.2003 emisă de Primăria Cristești și în

consecință: a anulat dispoziția atacată, a dispus

restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilului înscris

inițial în C.F. nr. 124 Cristești, transcris în prezent în C.F. nr.

50942 Cristești, teren în suprafață de 1.202 m.p., reprezentând

cota actuală de 601/751 din suprafața totală de 1.502 m.p. S-a

respins cererea de intervenție formulată de B.S. și B.J.A.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut

următoarele:

Reclamanta, în calitate de moștenitoare testamentară a defunctei

M.A., a solicitat Primăriei comunei Cristești restituirea în

natură a terenului în suprafață de 1.202 m.p., înscris în CF 124

Cristești.

Unitatea deținătoare a răspuns notificării reclamantei prin

dispoziția din 24.02.2003, respingând cererea de restituire în natură

pe motivul că terenul ce face obiectul notificării a fost atribuit,

în conformitate cu prevederile art. 35 și 37 din Legea nr. 18/1991,

numitei V.R., moștenitoare testamentară a fostei proprietare M.A.

Acesta a fost și motivul pentru care instanța de fond a respins

contestația depusă de reclamantă împotriva dispoziției

unității deținătoare a imobilului.

Prezenta cauză a fost suspendată pentru că, paralel cu acest

demers judiciar, reclamanta a solicitat anularea actului prin care Prefectul

județului Mureș a atribuit, în temeiul Legii nr. 18/1991, terenul

aflat în litigiu altei persoane.

Prin sentința civilă nr. 4670/2006 a Judecătoriei Târgu

Mureș, cererea reclamantei J.R. a fost respinsă, însă Tribunalul

Mureș, prin decizia civilă nr. 94/2008, a admis apelul reclamantei, a

desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre

rejudecare.

Judecătoria Târgu Mureș, prin sentința civilă nr.

6385/2008, a constatat că reclamanta din prezenta cauză are calitate

de moștenitoare testamentară după defuncta M.A., decedată

în anul 1986 și a constatat nulitatea absolută parțială a

Ordinului Prefectului  din 22.07.1996 în ceea ce privește terenul în

suprafață de 1.202 m.p. situat în comuna Cristești și

înscris în CF 124 Cristești, eliberat în favoarea numitei V.R. Totodată,

s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație

autentificat sub nr. 4xxx/1996 la BNP H.S., prin care B.S. și B.J.A. au

dobândit terenul în litigiu.

Hotărârea Judecătoriei Târgu Mureș a rămas definitivă

prin respingerea apelului intervenienților și a Prefectului

județului Mureș, prin decizia civilă nr. 164/2009 a Tribunalului

Mureș, și irevocabilă prin respingerea recursului acelorași

părți prin decizia civilă nr. 94/R/2010 a Curții de Apel

Târgu Mureș.

Hotărârea irevocabilă a Curții de Apel Târgu Mureș a fost

atacată cu contestație în anulare, respinsă, la rândul său,

prin decizia nr. 713/R/2010 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Recapitulând, acțiunea reclamantei prin care s-a solicitat, pe de o parte,

constatarea calității sale de moștenitoare după defuncta

M.A., iar, pe de altă parte, anularea Ordinului Prefectului nr. 1xx/1996,

a fost admisă și în aceste condiții, temeiul care a stat la baza

respingerii notificării, respectiv respingerii pe fond a acțiunii

reclamantei nu mai subzistă.

Printr-o hotărâre irevocabilă, instanțele au constatat că

reclamanta J.R. are calitate de moștenitoare după fostul proprietar

tabular M.A., iar terenul nu face obiectul Legii nr. 18/1991, fiind în

proprietatea Statului Român după anularea Ordinului Prefectului nr.

1xx/1996.

Apărările făcute de intervenienți în favoarea pârâtei

Primăria comunei Cristești nu sunt întemeiate pentru că

intervenienții nu mai sunt proprietari ai imobilului în urma anulării

Ordinului Prefectului nr. 1xx/1996, iar în CF nr. 50942 Cristești, unde

s-a transcris imobilul din CF 124/II, respectiv 124 Cristești,

proprietatea a fost reînscrisă în favoarea Statului Român. Așadar,

intervenienții nu sunt nici proprietari tabulari. Chiar dacă

intervenienții au susținut că ar fi dobândit dreptul de

proprietate în urma unei vânzări-cumpărări, acest lucru nu este

real, pentru că în evidențele de carte funciară proprietatea a

aparținut autoarei reclamantei înainte de a fi trecută în proprietatea

statului în anul 1979, conform înscrierilor de sub B+24.

Printr-o hotărâre irevocabilă, instanța de judecată a

stabilit nu doar nelegalitatea actului de transmitere a proprietății

în favoarea autoarei intervenienților, ci și calitatea de moștenitoare

legală a reclamantei după defuncta M.A.

În consecință, constatând că imobilul se află în

proprietatea statului, conform copiei cărții funciare și că

reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită în

conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

Curtea a admis apelul și a dispus schimbarea hotărârii atacate, în

sensul admiterii restituirii în natură a imobilului solicitat.

Pentru aceleași motive, Curtea a respins cererea de intervenție

formulată în interesul Primăriei comunei Cristești de către

numiții B.S. și B.J.A.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta

Primăria comunei Cristești prin Primar și

intervenienții

B.S. și B.J.A.

de recurenta pârâtă

Primăria comunei Cristești prin Primar

au vizat următoarele aspecte:

În ședința publică din 08 mai 2012, prin

practicaua hotărârii pronunțate la acest termen s-a respins

excepția perimării apelului, invocată de către intimata

pârâtă Primăria comunei Cristești prin Primar.

Soluția dată prin decizia civilă nr.

24/A/08 mai 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș este nelegală,

atât în ceea ce privește modul de rezolvare a excepției

perimării apelului, cât și  în privința soluției de

fond date asupra contestației formulate de reclamanta J.R. în temeiul

Legii nr. 10/2001, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.

304 pct. 9 și 7 C.proc.civ.

a). În ceea ce privește problema excepției

perimării apelului, formulat împotriva sentinței civile nr. 319/2003

a Tribunalului Mureș de către reclamanta J.R., se arată că

judecarea apelului s-a suspendat pe data de 08.11.2006, în baza

dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr.

17xx/102/2007 al Tribunalului Mureș. Acest dosar s-a soluționat în

mod definitiv și irevocabil pe data de 11 februarie 2010, când prin

decizia civilă nr. 94/R/2010, Curtea le Apel Târgu Mureș a respins

recursul declarat de către numiții B.S. și B.J.A. împotriva

deciziei civile nr. 164/2009 a Tribunalului Mureș.

În atare situație, motivul care a stat la baza

suspendării dispuse pe data de 08.11.2006, în baza art. 244 alin. (1)

pct.1 C.proc.civ., a încetat pe data de 11 februarie 2010.

Reclamanta J.R. nu a solicitat repunerea pe rol a cauzei

ce face obiectul judecății în dosarul nr. 7xx/43/2006 al Curții

de Apel Târgu Mureș, decât după ce a trecut mai mult de un an de la

data încetării motivului de suspendare ce a determinat suspendarea

dispusă pe data de 08.11.2006, neformulându-se astfel cererea de repunere

pe rol în termenul legal de un an socotit de la data de 11 februarie 2010.

Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1)

C.proc.civ. și faptul că apelul reclamantei J.R. ce a făcut

obiectul judecății în dosarul nr. 7xx/43/2006 al Curții de Apel

Târgu Mureș a rămas în nelucrare timp de mai mult de un an din vina

acesteia se impunea și se impune a se constata că a survenit

perimarea apelului ce face obiectul judecății în dosarul nr.

7xx/43/2006 al Curții de Apel Târgu Mureș.

b) În ceea ce privește problema caracterului nefondat al apelului declarat

de către reclamanta J.R., se susține printr-o serie de argumente,

că reclamanta nu poate fi considerată ca fiind persoană

îndreptățită la restituirea în natură a terenului în

litigiu, în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

critică hotărârea instanței de apel sub următoarele

aspecte:

Soluția dată prin decizia civilă nr.

24/A/2012 a Curții de Apel Târgu Mureș este nelegală în ceea ce

privește modul de rezolvare a excepției perimării apelului, în

privința soluției pe fond date asupra contestației de Lege nr.

10/2001 formulată de reclamanta J.R., dar și în privința modului

de soluționare a cererii de intervenție accesorie formulată de

către intervenienți, fiind incidente motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C.proc.civ., precum și cele

prevăzute de art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312 alin. (5) C.proc.civ.

Susținând întocmai ca și partea în interesul

căreia au intervenit în proces motivele de recurs referitoare la

greșita soluționare a excepției perimării apelului

invocată de intimata pârâtă și a contestației de Lege nr.

10/2001 formulată de reclamanta J.R., pe fondul său, recurenții

intervenienți dezvoltă pe larg criticile aduse hotărârii în ceea

ce privește modul de rezolvare a cererii de intervenție accesorie

formulată de aceștia în interesul intimatei pârâte

Primăria

comunei Cristești prin Primar.

S-a susținut că în privința acestei cereri

de intervenție, Curtea de apel a omis a hotărî asupra

încuviințării în principiu a intervenției, încălcând

prevederile art. 52 C.proc.civ.

Raportat la conținutul dispozitivului deciziei nr.

24/A/2012, este evident faptul că instanța de apel a soluționat

pe fond cererea de intervenție accesorie, fără ca în prealabil

să fi încuviințat în principiu această intervenție, și

fără ca procedura de citare cu intervenienții să fi fost

legal îndeplinită vreodată.

Că dispozitivul deciziei civile nr. 24/A/2012

vizează o soluționare pe fond, și nu o încuviințare în

principiu a intervenției, rezultă și din faptul că

această decizie s-a comunicat intervenienților ca și unor

părți litigante, ori calitatea de părți litigante nu o

aveau pentru că nu au fost citați în cauză.

Față de cele mai sus arătate, în contra

intervenienților accesorii, Curtea de Apel Târgu Mureș s-a

pronunțat prin decizia civilă nr. 24/A/2012, fără ca

să îi citeze vreodată în cauză și fără ca

procedura de citare să fi fost legal îndeplinită cu aceștia (cum

de altfel nici pentru termenul de judecată din 8 mai 2012).

Examinând recursurile prin prisma criticilor

formulate, Înalta Curte a constatat următoarele:

Analizând, cu prioritate, critica comună ambelor

recursuri, care vizează

greșita soluționare a excepției

perimării apelului

declarat împotriva sentinței civile nr.

319/2003 a Tribunalului Mureș, de către apelanta reclamantă

J.R., Înalta Curte a constatat că este fondată pentru considerentele

ce succed:

La data de 02.04.2012, intimata pârâtă Primăria

comunei Cristești prin Primarul comunei Cristești a depus la dosarul

de apel o cerere, intitulată ”Notă”, prin care a ridicat

excepția perimării apelului declarat de către apelanta J.R.,

pentru argumentele expuse pe larg în conținutul acelei cereri.

La termenul de judecată din 8 mai 2012,

instanța de apel s-a pronunțat în sensul respingerii excepției

perimării apelului, ca neîntemeiată, „apreciind că suspendarea

judecății a fost dispusă de instanța de apel până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr.

57xx/2005 și menținută în continuare, și după

înregistrarea dosarului în programul Ecris sub un alt număr, iar în ultima

încheiere din 30.09.2010 s-a dispus suspendarea apelului până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr.

17xx.x/102/2007, și că această cauză nu a putut fi soluționată

până nu s-au soluționat toate cererile care țineau de recursul

respectiv.”

Apreciind în acest sens, instanța de apel a

făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 248 alin. (1)

C.proc.civ., invocate ca temei al perimării apelului de către intimată

pârâtă.

Astfel, în apel, la termenul de judecată din data de

08.11.2006, s-a dispus suspendarea judecății apelului, conform art.

244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., până la soluționarea acțiunii

ce face obiectul dosarului nr. 57xx/2005 aflat pe rolul Judecătoriei

Târgu-Mureș.

La termenul din 03.04.2009, instanța de apel având

în vedere faptul că motivele de suspendare a cauzei subzistă, a

menținut suspendată pricina în baza art. 244 alin. (1) pct. 1

C.proc.civ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a dosarului nr. 17xx/102/2007 al Tribunalului Mureș.

La termenul din 30.09.2010, instanța de apel pentru

aceleași motive ca și în precedent, a menținut măsura

suspendării cauzei în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ.

Conform rezoluției din 21.10.2011, puse pe verso-ul

încheierii întocmite la cel din urmă termen, instanța, din oficiu, a

dispus citarea părților pentru verificarea măsurii

suspendării, fixând termen de judecată la 01.11.2011.

La termenul din 01.11.2011, instanța de apel a

acordat un nou termen pentru a se depune la dosar hotărârea

pronunțată în dosarul nr. 17xx/102/2007, cu mențiunea

rămânerii irevocabile.

La termenul din 07.02.2012, instanța a acordat un

nou termen pentru atașarea dosarului nr. 17xx/102/2007, aflat la dosarul

nr. 17xx/102/2007* al Curții de Apel Târgu Mureș.

În dosarul curții de apel s-a depus decizia nr.

94/R/2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în

dosarul nr. 17xx.x/102/2007, care a pricinuit suspendarea judecății

apelului reclamantei.

Față de datele relevate este de menționat

că, perimarea nu curge cât timp durează suspendarea

judecății pronunțată în baza art. 244 alin. (1) pct. 1

C.proc.civ., deci până la rămânerea irevocabilă a hotărârii

care a motivat suspendarea judecății. Însă, după acest

moment, perimarea începe să curgă.

Conform art. 248 alin. (1) C.proc.civ., „Orice cerere de

chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept,

chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an.”

În speță, de la data de 11.02.2010, când a fost

pronunțată decizia irevocabilă nr. 94/R a Curții de Apel

Târgu Mureș, a început să curgă termenul de un an

înlăuntrul căruia părțile ar fi trebuit să

stăruie în judecată prin efectuarea unui act de procedură.

Așa cum rezultă din datele dosarului,

înlăuntrul acestui termen, care s-a împlinit la data de 11.02.2011, nu s-a

efectuat nici un act de procedură, cauza rămânând suspendată în

baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., chiar și după

această dată.

Abia la data de 21.10.2011, conform rezoluției puse

pe verso-ul încheierii întocmite la termenul din 30.09.2010 (când s-a

menținut măsura suspendării), instanța, din oficiu, a

dispus citarea părților pentru verificarea măsurii

suspendării, fixând termen de judecată la 01.11.2011.

În consecință, cum de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii judecătorești care a motivat suspendarea

judecății apelului reclamantei, părțile au lăsat

să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără

să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea

reluării judecății, până la data de 11.02.2011, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5)

C.proc.civ., în mod corect intimata pârâtă a invocat în cauză

excepția perimării apelului.

Perimarea este o sancțiune procedurală de

aplicație generală care operează, atât în etapa

judecății în primă instanță, cât și în etapa

judecății în căile de atac și are o natură

juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune

procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege,

constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar

și o prezumție de desistare a părților, dedusă din

faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.

În speță, nu poate fi primită motivarea

sumară, lapidară, dată de curtea de apel soluției de

respingere a excepției perimării apelului, în sensul că

suspendarea judecății a fost dispusă de instanța de apel

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

dosarului nr. 17xx.x/102/2007, „și că această cauză nu a

putut fi soluționată până nu s-au soluționat toate cererile

care țineau de recursul respectiv”.

S-a avut în vedere de către instanța de apel

faptul că împotriva deciziei nr. 94/R/2010 a Curții de Apel Târgu

Mureș, irevocabilă, s-a formulat contestație în anulare care a

fost soluționată în sensul respingerii, prin decizia nr. 713/R/2010 a

Curții de Apel Târgu Mureș.

De asemenea, împotriva sentinței civile nr.

6385/2008, pronunțată în al doilea ciclu procesual de

Judecătoria Târgu Mureș, rămasă definitivă prin

decizia nr. 164/2009 a Tribunalului Mureș și irevocabilă

prin  decizia nr. 94/R/2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a

formulat la data de 23.02.2010, cerere pentru lămurirea dispozitivului,

soluționată prin încheierea pronunțată la data de

28.03.2011, rămasă definitivă prin decizia nr. 217/2011 a

Tribunalului Mureș și irevocabilă prin  decizia nr.

46/R/2012 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Înalta Curte reamintește că suspendarea

facultativă întemeiată pe prevederile alin. (1) al art. 244

C.proc.civ., dăinuie până când hotărârea pronunțată în

pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă, ca act final

prin care instanța soluționează litigiul. Formularea unei cereri

de lămurire a hotărârii după rămânerea irevocabilă, nu

înseamnă că aceasta nu este irevocabilă, deoarece pe

această cale a lămuririi dispozitivului, nu se modifică

dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile

dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se

dorește. Această procedură a fost pusă la dispoziția

părții interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul

hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera

dificultăți la executare.

În speță, faptul că ulterior

suspendării judecății apelului și rămânerii irevocabile

a hotărârii pronunțate în dosarul care a pricinuit suspendarea,

părțile au declanșat procedura de lămurire a dispozitivului

sentinței primei instanțe, acest proces nu prilejuiește de drept

suspendarea judecății, ci ar fi putut constitui, cel mult, temei

pentru o nouă suspendare, după repunerea cauzei pe rol

înlăuntrul termenului legal de perimare, deoarece, suspendarea fiind

facultativă, numai instanța la care procesul este în curs de

desfășurare poate aprecia dacă se impune o nouă suspendare

a judecății.

De altfel, demersul efectuat de instanță din

oficiu, prin rezoluția administrativă din 21.10.2011, prin care a

dispus citarea părților pentru verificarea măsurii

suspendării apelului, a fost efectuat cu mult peste termenul legal de

perimare, de un an, care s-a împlinit la data de 11.02.2011.

În condițiile date, instanța de apel legal

învestită cu soluționarea excepției perimării apelului

declarat de reclamantă ar fi trebuit să rețină întrunirea

în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin.

(l) C.proc.civ. și să constate perimată cererea de apel.

Drept consecință, admițând acest motiv de

recurs, Înalta Curte nu a mai analizat critica comună ambelor recursuri

referitoare soluția pronunțată de instanța de apel pe

fondul cauzei și anume, în privința modului de soluționare a

contestației formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, apelul declarat

de reclamanta J.R. fiind perimat.

În ceea ce privește recursul declarat de

intervenienții B.S. și B.J.A., acesta a fost admis pentru

aceleași considerente pentru care a fost admis recursul părții

în interesul căreia au intervenit în proces, respectiv pârâta

Primăria comunei Cristești prin Primarul comunei Cristești.

Înalta Curte constată că intervenienții

B.S. și B.J.A. au intervenit în proces pentru apărarea drepturilor

intimatei pârâte, în temeiul art. 52 alin. (1) C.proc.civ.

Având o poziție procesuală subsidiară,

intervenția accesorie având natura juridică a unei simple

apărări, recurenții intervenienți nu pot critica

hotărârea atacată pentru alte motive decât partea în favoarea

căreia s-a intervenit.

Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat

de pârâtă, în sprijinul căreia s-a intervenit în proces, va fi admis

cu consecința constatării perimării apelului declarat de

reclamantă, și recursul intervenienților accesorii urmează

a fi admis în cauză.

În concluzie, față de considerentele ce preced,

constatând că instanța de apel a apreciat, în mod greșit, ca

fiind neîntemeiată excepția de perimare a apelului, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (3) C.proc.civ., a admis recursurile, a

casat, în parte, decizia atacată și a constatat perimat apelul

declarat de reclamanta J.R. împotriva sentinței civile nr. 319 din 10

septembrie 2003 a Tribunalului Mureș. Totodată, au fost

menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.