ÎCCJ, decizie (scj.ro #86831)

Împlinirea termenului de perimare după încetarea cazului de suspendare prevăzut de art. 244 alin. 2 Cod procedură civilă. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Hotărârile judecătorești. Index alfabetic : suspendarea facultativă a judecății - hotărâre judecătorească - perimare C.proc.civ., art. 244 alin.(2), art. 248 alin.(1) Suspendarea facultativă a judecății dăinuie, astfel cum dispune în mod expres art. 244 alin.(2) C.proc.civ., până când hotărârea pronunțată în cauza ce a determinat suspendarea a rămas irevocabilă. Odată cu rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, suspendarea încetează, iar termenul de perimare își reia cursul său firesc și curge împotriva părții, care ar fi trebuit – fiind în cunoștință de cauză – ca, în termenul prevăzut de art. 248 alin.(1) C.proc.civ., să ceară redeschiderea judecății.

Instanța de judecată are posibilitatea, iar nu obligația de a dispune repunerea cauzei pe rol, de îndată ce cunoaște că hotărârea pronunțată în cauza ce a determinat suspendarea, a rămas irevocabilă, de cele mai multe ori, revine părților implicate în judecarea procesului ce a cauzat suspendarea, obligația de a încunoștința instanța despre rămânerea irevocabilă a hotărârii ce a constatat existența sau inexistența dreptului de care atârnă dezlegarea pricinii. ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 7369 din 25 noiembrie 2008 Prin acțiunea formulată la 5 decembrie 2002, C .D.A. a solicitat obligarea pârâților I.M. și I.E. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie un imobil situat în Huși, achiziționat în urma unei licitației publice, acțiune admisă prin sentința civilă nr. 1033 din 25 septembrie 2003 a Judecătoriei Huși.

Prin încheierea din 4 iunie 2004, Curtea de Apel Iași a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct.1 C.proc.civ., suspendarea judecății apelului declarat de pârâți împotriva hotărârii primei instanțe, până la soluționarea unei alte cauze civile, aflate pe rolul Tribunalului Vaslui. Recursul declarat de reclamantul împotriva acestei încheieri, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 4476 din 9 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală. Prin decizia nr. 173 din 2 noiembrie 2007, Curtea de Apel Iași, Secția Civilă, în temeiul dispozițiilor art. 252 coroborat cu art. 248 C .proc.civ., a constatat perimat apelul formulat de pârâți, împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria Huși.

Instanța de control judiciar a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 248 alin.(1) C.proc.civ., întrucât de la data la care a fost soluționată irevocabil cauza ce a constituit obiectul suspendării, și până la data când s-a formulat cererea de repunere pe rol, a trecut mai mult de 1 an, termen la expirarea căruia apelul s-a perimat de drept, din vina părților care au lăsat cauza în nelucrare. Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C .proc.civ., susțin că în mod greșit s-a dispus perimarea apelului în condițiile în care în cauză a intervenit anterior o suspendare legală facultativă, în condițiile art. 244 pct. 1 C .proc.civ., situație în care redeschiderea procesului trebuia dispusă din oficiu, chiar de către instanța ce a hotărât asupra suspendării, atunci când a dispărut cauza de întrerupere și nu în condițiile limitative prevăzute de art. 245 C .proc.civ.

Se mai arată că pârâtă I.E., a fost împiedicată a stărui în judecată, în condițiile în care în ultimii ani a domiciliat în străinătate și nu a avut cunoștință despre soluționarea cauzei până la finalizarea căreia a fost suspendată judecarea apelului. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente : Suspendarea facultativă a judecății dăinuie, astfel cum dispune în mod expres art. 244 alin.(2) C.proc.civ., până când hotărârea pronunțată în cauza ce a determinat suspendarea a rămas irevocabilă. Odată cu rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, suspendarea încetează, iar termenul de perimare își reia cursul său firesc. Practica judecătorească a decis în mod constant că instanța de judecată are posibilitatea, iar nu obligația de a dispune repunerea cauzei pe rol, de îndată ce cunoaște că hotărârea pronunțată în cauza ce a determinat suspendarea, a rămas irevocabilă.

De cele mai multe ori, revine părților implicate în judecarea procesului ce a cauzat suspendarea, obligația de a încunoștința instanța despre rămânerea irevocabilă a hotărârii ce a constatat existența sau inexistența dreptului de care atârnă dezlegarea pricinii. În speță, cauza ce a constituit obiectul suspendării, a fost soluționată irevocabil la data de 15 mai 2006, prin decizia nr. 494/R a Tribunalului Vaslui. Or, cererea de repunere pe rol a fost formulată la data de 24 august 2007, cu mult peste termenul de 1 an, prevăzut de art. 248 alin.(1) C.proc.civ. Ca atare, în mod corect a reținut instanța de control judiciar că, în condițiile în care cursul perimării a fost într-adevăr suspendat până la data de 15 mai 2006, de la această dată, termenul de perimare a curs împotriva părții, care ar fi trebuit – fiind în cunoștință de cauză – ca, în termenul prevăzut de art. 248 alin.(1) C.proc.civ., să ceară redeschiderea judecății.

Cât privește aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 250 alin.(3) C.proc.civ., este unanim admis, inclusiv în doctrină, că textul se referă in terminis la o împrejurare mai presus de voința părții, legea având în vedere doar cazurile de forță majoră. Or, împrejurarea că pârâta I.E. și-a stabilit domiciliul în străinătate și nu ar fi cunoscut despre soluționarea irevocabilă a procesului ce a cauzat suspendarea, nu se înscrie în exigențele legii, cu atât mai mult cu cât nici celălalt pârât, I.M., domiciliat în țară, nu a solicitat, în termen util, repunerea cauzei pe rol. Astfel fiind, recursul a fost respins, cu consecința păstrării hotărârii atacate.