ÎCCJ, decizie (scj.ro #86831)

Împlinirea

termenului de perimare după încetarea cazului de suspendare prevăzut

de art. 244 alin. 2 Cod procedură civilă.

Cuprins

pe materii :

Drept procesual civil. Hotărârile

judecătorești.

Index

alfabetic :

suspendarea facultativă a

judecății

-

hotărâre judecătorească

-

perimare

C.proc.civ., art. 244 alin.(2),

art. 248 alin.(1)

Suspendarea

facultativă a judecății dăinuie, astfel cum dispune în mod expres

art. 244 alin.(2) C.proc.civ., până când hotărârea

pronunțată în cauza ce a determinat suspendarea  a rămas

irevocabilă.

Odată cu

rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, suspendarea

încetează, iar termenul de perimare își reia cursul său firesc

și curge împotriva părții, care ar fi trebuit – fiind în

cunoștință de cauză – ca, în termenul prevăzut de art.

248 alin.(1) C.proc.civ., să ceară redeschiderea judecății.

Instanța de

judecată are posibilitatea, iar nu obligația de a dispune repunerea

cauzei pe rol, de îndată ce cunoaște că hotărârea

pronunțată în cauza ce a determinat suspendarea, a rămas

irevocabilă,  de cele mai multe ori, revine părților implicate

în judecarea procesului ce a cauzat suspendarea, obligația de a încunoștința

instanța despre rămânerea irevocabilă a hotărârii ce a

constatat existența sau inexistența dreptului de care atârnă

dezlegarea pricinii.

ICCJ,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia

civilă nr.

7369

din

25 noiembrie 2008

Prin acțiunea

formulată la 5 decembrie

2002, C

.D.A. a solicitat

obligarea

pârâților I.M. și I.E. să îi lase  în deplină proprietate

și liniștită posesie un imobil situat în Huși,

achiziționat în urma unei licitației publice, acțiune

admisă prin sentința civilă nr. 1033 din 25 septembrie

2003 a

Judecătoriei

Huși.

Prin încheierea din 4

iunie 2004, Curtea de Apel Iași a dispus, în temeiul dispozițiilor

art. 244 pct.1 C.proc.civ., suspendarea judecății apelului declarat

de pârâți împotriva hotărârii primei instanțe, până la

soluționarea unei alte cauze civile, aflate pe rolul Tribunalului Vaslui.

Recursul declarat de

reclamantul împotriva acestei încheieri, a fost respins ca nefondat prin

decizia nr. 4476 din 9 mai

2006 a

Înaltei Curți de Casație

și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală.

Prin decizia nr. 173

din 2 noiembrie 2007, Curtea de Apel Iași, Secția Civilă, în

temeiul dispozițiilor art. 252 coroborat cu art.

248 C

.proc.civ., a

constatat perimat apelul formulat de pârâți, împotriva sentinței

civile pronunțată de Judecătoria Huși.

Instanța de

control judiciar a reținut că sunt incidente dispozițiile art.

248 alin.(1) C.proc.civ., întrucât de la data la care a fost

soluționată irevocabil cauza ce a constituit obiectul

suspendării, și până la data când s-a formulat cererea de repunere

pe rol, a trecut mai mult de 1 an, termen la expirarea căruia apelul s-a

perimat de drept, din vina părților care au lăsat cauza în

nelucrare.

Împotriva acestei

hotărâri, au declarat recurs pârâții care, invocând temeiul prevăzut

de art. 304 pct.

9 C

.proc.civ., susțin că în mod greșit s-a

dispus perimarea apelului în condițiile în care în cauză a intervenit

anterior o suspendare legală facultativă, în condițiile art. 244

pct.

1

C

.proc.civ.,

situație în care redeschiderea procesului trebuia dispusă din

oficiu, chiar de către instanța ce a hotărât asupra

suspendării, atunci când a dispărut cauza  de întrerupere și nu

în condițiile limitative prevăzute de art.

245 C

.proc.civ.

Se mai arată

că pârâtă I.E., a fost împiedicată a stărui în

judecată, în condițiile în care în ultimii ani a domiciliat în

străinătate și nu a avut cunoștință despre

soluționarea cauzei până la finalizarea căreia a fost

suspendată judecarea apelului.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente :

Suspendarea

facultativă a judecății dăinuie, astfel cum dispune în mod

expres art. 244 alin.(2) C.proc.civ., până când hotărârea

pronunțată în cauza ce a determinat suspendarea  a rămas

irevocabilă.

Odată cu

rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, suspendarea

încetează, iar termenul de perimare își reia cursul său firesc.

Practica

judecătorească a decis în mod constant că instanța de

judecată are posibilitatea, iar nu obligația de a dispune repunerea

cauzei pe rol, de îndată ce cunoaște că hotărârea pronunțată

în cauza ce a determinat suspendarea, a rămas irevocabilă.

De cele mai multe ori,

revine părților implicate în judecarea procesului ce a cauzat

suspendarea, obligația de a încunoștința instanța despre

rămânerea irevocabilă a hotărârii ce a constatat existența

sau inexistența dreptului de care atârnă dezlegarea pricinii.

În speță,

cauza ce a constituit obiectul suspendării, a fost soluționată

irevocabil la data de 15 mai 2006, prin decizia nr. 494/R a Tribunalului

Vaslui. Or, cererea de repunere pe rol a fost formulată la data de 24

august 2007, cu mult peste termenul de 1 an, prevăzut de art. 248 alin.(1)

C.proc.civ.

Ca atare, în mod corect

a reținut instanța de control judiciar că, în condițiile în

care cursul perimării a fost într-adevăr suspendat până la data

de 15 mai 2006, de la această dată, termenul de perimare a curs

împotriva părții, care ar fi trebuit – fiind în

cunoștință de cauză – ca, în termenul prevăzut de art.

248 alin.(1) C.proc.civ., să ceară redeschiderea judecății.

Cât privește aplicabilitatea

în cauză a prevederilor art. 250 alin.(3)

C.proc.civ.,

este unanim admis, inclusiv în doctrină, că textul se referă

in

terminis

la o împrejurare mai presus de voința părții, legea

având în vedere doar cazurile de forță majoră.

Or, împrejurarea

că pârâta I.E. și-a stabilit domiciliul în străinătate

și nu ar fi cunoscut despre soluționarea irevocabilă a

procesului ce a cauzat suspendarea, nu se înscrie în exigențele legii, cu

atât mai mult cu cât nici celălalt pârât, I.M., domiciliat în

țară, nu a solicitat, în termen

util, repunerea

cauzei pe rol.

Astfel fiind, recursul

a fost respins, cu consecința păstrării hotărârii atacate.