ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1333/2018

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Pitești a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, contestație împotriva măsurii de declarare ca neeligibile a unor cheltuieli aferente Capitolului bugetar "Organizare de șantier" din Informarea nr. x/09.10.2014 privind situația cheltuielilor aprobate prin cererea de rambursare nr. x, solicitând anularea măsurii, constatarea ca eligibilă a sumei de 38.061,61 RON fără TVA, la care se adaugă TVA 9.134,79 RON și obligarea pârâtului la rambursarea acesteia.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 49/F-CONT din 24 martie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul Municipiul Pitești - prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 49/F-CONT din 24 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Municipiul Pitești, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Recurentul susținut că au fost încălcate prevederile O.U.G. nr. 64/2009, precum și cele ale O.U.G. nr. 66/2011, ale art. 10 din Normele metodologice din 31 august 2011 de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011 și art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 1360/1938 din 20.04.2011. A mai arătat că hotărârea instanței de fond este nemotivată, afirmația acesteia, potrivit căreia "destinația acestora nu poate fi apreciată ca fiind o construcție provizorie și, pe cale de consecință, nu se pot aprecia ca fiind cheltuieli eligibile" nefiind însoțită de argumente sau indicarea unor prevederi legale. Instanța de fond trebuia să analizeze caracterul construcției, care era provizoriu, iar nu destinația acesteia. Precizarea recurentului că modulele containerizate pot fi utilizate ca birouri, săli de ședință, etc., a fost făcută doar în scopul definirii modulului containerizat, ceea ce nu exclude caracterul său de construcție provizorie.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 02.04.2015, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat excepția nulității recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Intimatul a evocat dispozițiile contractului de finanțare nr. x/25.09.2012 cod SMIS 33082 și circumstanțele excluderii de la rambursare a sumelor solicitate, argumentând, în esență, că acestea nu se găsesc în lista cheltuielilor eligibile prevăzute de Ordinul nr. 1360/2011.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 7 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 12 decembrie 2017, completul de filtru a respins excepția nulității recursului invocată de către intimatul-pârât și a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului. II. Soluția instanței de recurs Examinând actele și înscrisurile cauzei, raportat la susținerile părților și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru următoarele considerente. Chestiunea de drept dedusă judecății în speța de față o reprezintă eligibilitatea unor cheltuieli aferente organizării de șantier, respectiv achiziționarea și montarea de module containerizate, cu funcțiunea de vestiare pentru muncitori. Recurentul-reclamant a susținut că acele cheltuieli pe care le-a făcut cu organizarea de șantier intră în categoria cheltuielilor eligibile referitoare la realizarea lucrărilor de construcții și instalații aferente organizării de șantier, cuprinse în art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 1360/1938/2011. În acord cu judecătorul fondului, al cărui raționament a fost argumentat în mod convingător, raportat la elementele speței, Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt nefondate. Dispozițiile art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 1360/1938/2011, care se referă la categoria cheltuielilor eligibile pentru realizarea lucrărilor de construcții și instalații aferente organizării de șantier, enumeră tipurile de cheltuieli eligibile în cadrul acestei categorii, iar procurarea modulelor containerizate destinate cazării muncitorilor implicați în realizarea obiectivului nu intră în enumerarea legală menționată, aceste module nefiind construcții provizorii. Întrucât Ordinul se referă numai la construcții provizorii sau amenajări la construcții existente (de vestiare pentru muncitori, grupuri sanitare, etc.), în mod corect prima instanță a stabilit legalitatea notificării autorității de management, care a exclus de la rambursare cheltuiala efectuată și declarată de beneficiar cu achiziționarea acestor module containerizate. Potrivit art. 5 pct. 1 din contractul de finanțare, cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 și cu Ordinul comun nr. 1360/1938/2011 al ministrului Dezvoltării Regionale și al ministrului Finanțelor Publice privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție Planuri integrate de dezvoltare urbană al axei prioritare Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor - poli urbani de creștere din cadrul Programului operațional regional 2007 - 2013. Potrivit art. 22 alin. (4) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, "(a)utoritățile de management/organismele intermediare au obligația de a exclude de la rambursare acele cheltuieli efectuate și declarate de beneficiari pentru care în procesul de verificare a cheltuielilor se constată nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel național și comunitar." Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., neexistând motive de casare a hotărârii instanței de fond, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.