ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 749/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 550 din 21 octombrie 2014, Curtea de Apel lași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul P.V. împotriva sentinței civile nr. 304 din 20 martie 2014 a Tribunalului Vaslui, cu mențiunea că decizia este definitivă, împotriva acestei decizii definitive, reclamantul a declarat recurs. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 6 ianuarie 2015 și repartizat, spre soluționare, completului CF7. În temeiul art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părților, în vederea depunerii în termen de 10 zile de la comunicare a punctelor de vedere asupra acestuia, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Părțile nu au depus puncte de vedere la raport. Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 550 din 21 octombrie 2014, Curtea de Apel lași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul P.V. împotriva sentinței civile nr. 304 din 20 martie 2014 a Tribunalului Vaslui, cu mențiunea că decizia este definitivă. Înalta Curte constată că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind Codul de procedură civila, hotărârile pronunțate în cererile privitoare ia conflictele de muncă și de asigurări sociale nu sunt supuse recursului. Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei C.L.P.

Bârlad la achitarea dobânzii legale și a dobânzii fiscale pentru refuzul nejustificat de plată a pensiei aproximativ un an de zile, Potrivit dispozițiilor art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cererile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale sunt de competența tribunalului în primă instanță, iar conform art. 155 din același act normativ, „împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă”. Din interpretarea prevederilor legale sus-menționate rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în apel în materia asigurărilor sociale nu sunt supuse recursului. Față de cele reținute mai sus, decizia nr. 550 din 21 octombrie 2014, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul P. V. împotriva deciziei nr. 550 din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel lași, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2015.