ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 749/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 550 din 21 octombrie

2014, Curtea de Apel

lași, secția litigii

de muncă și asigurări sociale,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul P.V.

împotriva sentinței civile

nr. 304 din 20 martie 2014 a Tribunalului Vaslui, cu

mențiunea că

decizia este

definitivă,

împotriva acestei decizii

definitive,

reclamantul a declarat

recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și

Justiție, secția

I

civilă, la data

de 6 ianuarie 2015 și repartizat, spre

soluționare,

completului CF7.

În temeiul art. 493

alin. (2) și (3) C. proc. civ.,

instanța

a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului.

Raportul a fost comunicat părților, în

vederea depunerii în termen de 10 zile de la comunicare a punctelor de vedere

asupra

acestuia, în temeiul art. 493 alin. (4)

C. proc. civ.

Părțile nu au

depus puncte de vedere la raport.

Analizând recursul, în condițiile art.

493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil,

pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 550 din 21 octombrie

2014, Curtea de Apel lași, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamantul P.V. împotriva sentinței civile nr. 304 din 20 martie

2014 a Tribunalului Vaslui, cu mențiunea că decizia este definitivă.

Înalta Curte constată că potrivit art.

634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în

apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din

Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010,

privind Codul de procedură civila, hotărârile pronunțate în cererile privitoare

ia conflictele de muncă și de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.

Obiectul prezentului dosar îl

reprezintă un litigiu de asigurări sociale, prin care reclamantul a solicitat

obligarea pârâtei C.L.P. Bârlad la achitarea dobânzii legale și a dobânzii

fiscale pentru refuzul nejustificat de plată a pensiei aproximativ un an de

zile,

Potrivit dispozițiilor art. 153 lit. g)

din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cererile

privind modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de

asigurări sociale sunt de competența tribunalului în primă instanță, iar

conform art. 155 din același act normativ, „împotriva hotărârilor tribunalelor

se poate face numai apel la curtea de apel competentă”.

Din interpretarea prevederilor legale

sus-menționate rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în apel în

materia asigurărilor sociale nu sunt supuse recursului.

Față de cele reținute mai sus, decizia

nr. 550 din 21 octombrie 2014, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului.

În consecință, Înalta Curte va respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul P.

V. împotriva deciziei nr. 550 din 21

octombrie 2014 a Curții de

Apel lași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia

nu este supusă

niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 13 martie 2015.