ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2095/2014

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele; Prin sentința civilă nr. 566 din 13 iunie 2013 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă contestația formulată de contestatorul G.D. împotriva deciziei din 14 noiembrie 2012 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne. Apelul declarat de contestator a fost respins prin decizia civilă nr. 61 din 12 februarie 1014 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul susținând că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit normele de drept material incidente în cauză, aspect care este sancționat expres de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc.

civ. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție dosarul a fost înregistrat la data de 16 mai 2014. Prin rezoluția din 19 mai 2014, instanța a dispus, în temeiul art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, cu modificările și completările ulterioare, întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. În raport s-a reținut că recursul este inadmisibil. Raportul a fost comunicat părților. În temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., a formulat punct de vedere asupra raportului doar contestatorul susținând că recursul este admisibil, întrucât a fost declarat împotriva unei decizii pronunțată în apel și solicitând admiterea acestuia. Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc.

civ. recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil și urmează, în consecința, să se constate inadmisibilitatea lui, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în conflictele de muncă și de asigurări sociale. În speță, contestatorul G.D. a formulat o contestație împotriva deciziei de pensionare din 14 noiembrie 2012 emisă de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 566 din 13 iunie 2013 a Tribunalului Vaslui. Apelul declarat de contestator împotriva sentinței s-a respins prin decizia nr. 61 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, supusă prezentului recurs.

Trebuie menționat că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Față de dispozițiile legale anterior menționate, decizia nr. 61 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul G.D. împotriva deciziei nr. 61 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel lași, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2014.