ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2095/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2095/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând asupra recursului de față constată
următoarele;
Prin
sentința civilă nr. 566 din 13 iunie 2013 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă
contestația formulată de contestatorul G.D. împotriva deciziei din 14 noiembrie
2012 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.
Apelul declarat de contestator a fost respins
prin decizia civilă nr. 61 din 12 februarie 1014 a Curții de Apel Iași, secția litigii
de muncă și asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs
contestatorul susținând că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit normele
de drept material incidente în cauză, aspect care este sancționat expres de dispozițiile
art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
dosarul a fost înregistrat la data de 16 mai 2014.
Prin rezoluția din 19 mai 2014, instanța
a dispus, în temeiul art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, cu modificările
și completările ulterioare, întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu
a recursului.
În raport s-a reținut că recursul este
inadmisibil.
Raportul a fost comunicat părților. În
temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., a formulat punct de vedere asupra raportului
doar contestatorul susținând că recursul este admisibil, întrucât a fost declarat
împotriva unei decizii pronunțată în apel și solicitând admiterea acestuia.
Analizând, în condițiile art. 493
alin. (5) C. proc. civ. recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil
și urmează, în consecința, să se constate inadmisibilitatea lui, pentru următoarele
considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin.
(2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în conflictele
de muncă și de asigurări sociale.
În speță, contestatorul G.D. a formulat
o contestație împotriva deciziei de pensionare din 14 noiembrie 2012 emisă de Casa
Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne care a fost respinsă prin
sentința civilă nr. 566 din 13 iunie 2013 a Tribunalului Vaslui.
Apelul declarat de contestator împotriva
sentinței s-a respins prin decizia nr. 61 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel
Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, supusă prezentului recurs.
Trebuie menționat că potrivit dispozițiilor
art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor
de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Din interpretarea acestui text legal rezultă
că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute
de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista
în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituțional,
dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac
a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora
se realizează în condițiile legii.
Față de dispozițiile legale anterior menționate,
decizia nr. 61 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă
și asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului.
Pentru considerentele expuse, Înalta
Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat
de contestatorul G.D. împotriva deciziei nr. 61 din 12 februarie 2014 a Curții de
Apel lași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin.
(5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30
iunie 2014.