Decizia nr. 327/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale - Direcția Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor și Universitatea de Medicină și Farmacie B. - Facultatea de Medicină, obligarea ministerului la recunoașterea și echivalarea diplomei universitare obținute la Universitatea din Moncton Canada cu diploma de bacalaureat emisă în sistemul de învățământ românesc; stabilirea termenului de executare sub sancțiunea amenzii în caz de nerespectare, prevăzută de art. 18 alin. (6) coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ; obligarea ministerului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat, onorariu traducător, conform dovezilor atașate.

Hotărârea pronunțată de curtea de apel Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 386 din 1 iulie 2013, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., împotriva pârâților Ministerul Educației Naționale și Universitatea de Medicină și Farmacie B. Cluj-Napoca.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 386 din 1 iulie 2013 a formulat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., republicat. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 151 alin. (1) din Legea educației naționale, omițându-se faptul că formarea sa profesională s-a realizat în Canada, iar nu în UE, astfel încât nu se putea prevala de studiile liceale efectuate parțial în Franța. O critică distinctă vizează considerentul fondului referitor la Ordinul nr. 4022/2008, act care nu îi este aplicabil, nefiind publicat în M. Of.

Apărările intimaților Atât Ministerul Educației Naționale, cât și Universitatea de Medicină și Farmacie B. Cluj-Napoca au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Ministerul Educației Naționale a arătat, în esență, că nu poate să-i recunoască recurentei studiile liceale din Franța, nefinalizate cu diploma, ca fiind echivalente cu diploma de bacalaureat iar în privința celorlalte studii devin incidente prevederile Ordinului nr. 4022/2008, precum și Convenția de la Lisabona din 1997, ratificată prin Legea nr. 172/1998, care nu permit asimilarea dorită. La rândul său Universitatea de Medicină și Farmacie B. Cluj-Napoca a insistat asupra împrejurării că la data completării formularului de aplicație, 28 septembrie 2012, recurenta a dat o declarație pe proprie răspundere în care acceptă exmatricularea fără rambursarea taxelor școlare achitate, în cazul în care documentele depuse se dovedesc a fi neconforme. Or, deși în anexa nr. 3, la pct. B.1 a declarat că este titulara unei diplome de bacalaureat și se angajează să o aducă în copie, iar la pct. B.2 declară că a finalizat studiile liceale, nu a fost în măsură să prezinte o atare dovadă.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 iulie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ. Prin încheierea din 31 octombrie 2014 completul filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, l-a apreciat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia. În calea de atac nu s-au administrat înscrisuri noi.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei, circumscrise motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și având în vedere apărările intimaților din întâmpinări, Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea soluției curții de apel. Recurenta-reclamantă A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune îndreptată împotriva refuzului Ministerului Educației Naționale - Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor de a-i echivala diploma obținută la Universitatea din Moncton, Canada, cu diploma de bacalaureat emisă în sistemul de învățământ românesc. Curtea de apel a apreciat că refuzul exprimat de pârât este justificat, în condițiile în care art. 151 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 nu conferă reclamantei dreptul afirmat, iar principiul de interpretare a majori ad minus (cine poate mai mult poate și mai puțin) este incident în materie de prerogative ori competențe iar nu atunci când se invocă un drept material. Soluția primei instanțe este la adăpost de orice critică. În accepțiunea Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 2 alin. (1) lit. i), refuzul nejustificat de a soluționa o cerere semnifică "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane", iar excesul de putere potrivit lit. n) a aceluiași articol "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor". În aceste coordonate, cercetând modul în care ministerul intimat a rezolvat cererea recurentei de echivalare a studiilor universitare din Canada cu diploma de bacalaureat din România, Înalta Curte nu decelează "excesul de putere" pe care îl reclamă legea contenciosului administrativ. Potrivit art. 151 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale "pot participa la admiterea în ciclul I de studii universitare absolvenții de liceu cu diplomă de bacalaureat sau diplomă echivalentă". În accepțiunea recurentei, textul citat, pe care se fundamentează solicitarea sa, ar trebui interpretat astfel încât în sintagma "diplomă echivalentă" să se includă și diplomele obținute la finalul altor programe de studii decât cele liceale. În acest sens, se prevalează de diploma acordată la finalul studiilor sale la Faculté des sciences a Universității din Moncton, Canada, la 15 mai 2004 care atestă că a obținut "Baccalauréat ès sciences (spécialisation biochimie)" și pe argumentul de interpretare "cine poate mai mult, poate și mai puțin". Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că în contextul normativ de la momentul exprimării refuzului cu adresele din 24 ianuarie 2013 și din 11 martie 2013 - nu exista posibilitatea unei atare echivalări. Nici principiul invocat de recurentă nu poate funcționa în această materie, fiind judicios argumentul reținut de judecătorul fondului, că nu sunt în discuție competențe ori prerogative ale autorității publice, ci chestiuni de drept substanțial. Distinct de cele reținute, Înalta Curte observă că este pertinentă apărarea Ministerului Educației Naționale formulată în cuprinsul întâmpinării din recurs, potrivit căreia solicitarea recurentei primește aceeași rezolvare și prin prisma dispozițiilor art. IV.1 din Convenția cu privire la recunoașterea atestatelor obținute în învățământul superior în statele din regiunea Europei, semnată la Lisabona în 1997, ratificată prin Legea nr. 172/1998, Convenție la care este parte semnatară și Canada. Astfel, potrivit textului indicat, recunoașterea atestatelor care permit accesul la învățământul superior se realizează "cu condiția să nu existe diferențe substanțiale dovedite între cerințele generale de acces din partea în care atestatul a fost obținut și partea în care este solicitată recunoașterea". Or, necontestat, aceste "diferențe substanțiale" există, din moment ce, fără a fi în posesia unei diplome de bacalaureat în urma absolvirii în Franța a liceului, recurentei i s-a permis în Canada să urmeze cursurile universității menționate. În fine, nici critica referitoare la nepublicarea în M. Of. a Ordinului ministrului educației naționale nr. 4022/2008 nu poate conduce la o altă soluție, câtă vreme refuzul atacat nu s-a întemeiat pe actul normativ respectiv. În plus, chiar înlăturând din realitatea juridică Regulamentul de organizare și funcționare a Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor și a Metodologiei de recunoaștere și echivalare a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice aprobat prin ordinul respectiv, cererea recurentei primește aceeași rezolvare. Ca urmare, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.