ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2700/2016

Decizia nr. 2700/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat să se constate valabilitatea actelor de studii (diplomă de licență și suplimentul la diplomă) eliberate de Universitatea B.; obligarea Ministerului Educației Naționale să recunoască actele de studii (diploma de licență și suplimentul la diplomă) eliberate de Universitatea B. și, obligarea părților căzute în pretenții la suportarea cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 330 din 8 septembrie 2014, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 11 septembrie 2014, a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, invocată din oficiu și excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, respectiv lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației Naționale, ambele invocate de acesta prin întâmpinare.

Prin aceeași sentință, a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Universitatea B. și Ministerul Educației Naționale, constatând valabilitatea actelor de studii (diplomă de licență și suplimentul la diplomă) eliberate de Universitatea B. pe numele reclamantei și obligând pârâtul M.E.N. să recunoască actele de studii de mai sus eliberate în favoarea reclamatei.

Totodată, a obligat pârâtul Ministerul Educației Naționale să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând cererea pârâtei Universitatea B. privind plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că între minister și reclamantă nu există un raport juridic, or, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, făcând referire la atribuțiile și competențele instituției reglementate de H.G. nr. 185/2013 și Legea educației naționale nr. 1/2011.

Totodată, a arătat că prima instanță a încălcat principiul separației puterilor în stat, dispunând peste atribuțiile trasate de legiuitor.

Astfel, a admis în mod neîntemeiat acțiunea reclamantei care nu a urmat o formă de învățământ reglementată potrivit dispozițiilor legale. În cazul Universității B. din București specializările/programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea Legii nr. 88/1993, O.U.G. nr. 75/2005 și H.G. nr. 1011/2001.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Educației Naționale, a arătat că acesta, în realitate, a reluat apărările formulate în fața primei instanțe, în acest mod procedând și cu privire la fondul cauzei, precizând că documentele de studii au fost valorificate cu avizul expres al ministerului prin numirea ca titular în învățământul preuniversitar.

Intimata a subliniat că ministerul nu a contestat faptul că refuză să îi recunoască diplomele și că nu este primită la examenul de definitivat.

În concluzie, intimata a susținut că diplmele de licență și suplimentele la diplomă nu au fost revocate și nici anulate, bucurându-se de trei prezumții: legalitate, autenticitate și veridicitate, cu toate acestea, în prezent, li se refuză recunoașterea actelor de studii și nu sunt primiți la examenul de definitivat, ceea ce le prejudiciază în mod grav drepturile.

Intimata-pârâtă Universitatea B. a solicitat, prin întâmpinarea depusă la dosar, respingerea recursului.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 29 februarie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 16 iunie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivelor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul autorității publice pârâte de a-i permite participarea la concursul organizat pentru definitivare/titularizare pe un post de cadru didactic în învățământul preuniversitar de stat, invocând valabilitatea actelor de studii emise de Universitatea B., cu obligarea pârâtului să-i recunoască aceste acte eliberate pe numele acestora.

Din conținutul acțiunii, al întâmpinării formulate în recurs și al înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că demersul judiciar al intimatei-reclamante se referă la faptul că aceasta este împiedicată să participe la concursurile de definitivat și titularizare organizate la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Maramureș, pe considerentul că diplomele de licență nu pot fi recunoscute oficial, cât și pentru refuzul Ministerului Educației Naționale de a permite înscrierea la examenele de titularizare și definitivat.

Prin cererile adresate Ministerului Educației Naționale reclamanta a solicitat recunoașterea valabilității diplomelor eliberate de Universitatea B. pe numele său, în vederea înscrierii la examenul de definitivat, iar autoritatea publică a refuzat recunoașterea acestora, arătând în esență că sunt recunoscute numai diplomele și adeverințele eliberate în conformitate cu prevederile legale de către instituțiile de învățământ superior acreditate, absolvenților cu diplomă care au urmat un program de studii la o formă de învățământ acreditată/autorizată prevăzută în Nomenclator.

Așadar, intimata-reclamantă s-a referit în mod expres la conduita autorităților menționate (Inspectoratului Școlar Județean Maramureș și Ministerul Educației Naționale), cărora le-a imputat, în mod expres, refuzul de a-i permite să participe la concursurile organizate.

În cauză, se constată astfel că și Inspectoratul Școlar Județean Maramureș este angrenat în proceduri ce decurg din recunoașterea drepturilor reclamantei, ca atare se impune ca prima instanță să pună în discuție și să stabilească cadrul procesual în raport cu toate părțile implicate în raportul juridic dedus judecății.

Prin urmare, în temeiul rolului activ consacrat prin art. 22 C. proc. civ., judecătorul fondului era dator să ceară reclamantei explicații în legătură cu refuzul nejustificat la care s-a referit în acțiune când s-a raportat la conduita celor două autorități, refuz asimilat actului administrativ, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, față de care să se stabilească corect cadrul procesual, atât sub aspectul obiectului cererii, cât și al părților, în scopul prevenirii oricărei greșeli și pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

De altfel, în cauză, intimata-reclamantă a susținut faptul că diplomele de licență, atâta vreme cât nu au fost revocate sau, după caz, anulate, acestea produc efectele juridice pentru care au fost emise.

În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care s-a pronunțat în mod constant în sensul că diploma de licență este valabilă câtă vreme nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului (deciziile nr. 2376/2010, nr. 3718/2014, nr. 5656/2011, nr. 690/2012, nr. 2533/2012, etc.).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice împotriva sentinței nr. 330 din 8 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016.