ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4722/2019

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în data de 13 octombrie 2015, astfel cum a fost modificată în data de 21 decembrie 2015 reclamanta A. Sucursala București a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună:

a) Anularea Adresei nr. x din 22 octombrie 2014 și Deciziei nr. 327 din 20 aprilie 2015 emise de pârâtă;

b) Anularea Procesului-verbal din 30 octombrie 2014 emis de Comisia de soluționare a contestațiilor depuse în conformitate cu OMS nr. 861/2014;

c) Obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de includere necondiționată a DCI-ului Afatinib.

Prin Sentința civilă nr. 1661 din 18 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamanta A. Sucursala București, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, a anulat în parte Adresa nr. x din 22 octombrie 2014 și Decizia nr. 327 din 20 aprilie 2015 emise de pârâtă, în ceea ce privește partea care conține soluția de respingere a cererii de includere necondiționată, urmând a fi menținută soluția de includere condiționată.

A anulat în parte procesul-verbal din 30 octombrie 2014 emis de Comisia de soluționare a contestațiilor depuse în conformitate cu OMS nr. 861/2014, în ceea ce privește partea care conține soluția de respingere a cererii de includere necondiționată, urmând a fi menținută soluția de includere condiționată.

A respins capătul de cerere privind emiterea unei decizii de includere necondiționată a DCI-ului Afatinib, ca neîntemeiat.

Împotriva Sentinței civile nr. 1661 din 18 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. Sucursala București.

În susținerea cererii de recurs, a arătat că, restabilirea legalității urmare a emiterii unui act administrativ nelegal presupune încadrarea persoanei vătămate în situația în care s-ar fi aflat dacă autoritatea ar fi procedat în mod legal; principiul tempus regit actum se aplică și sancțiunilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ.

Arată în acest sens că, prin cererea de chemare în judecată așa cum a fost modificată, a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Adresa nr. x din 22 octombrie 2014 și a Deciziei nr. 327 din 20 aprilie 2015 a ANMDM, prin care a fost soluționată cererea sa de includere în Listă a DCI Afatinib în sensul includerii condiționate, anularea procesului-verbal din 30 octombrie 2014 al Comisiei de soluționarea contestațiilor precum și, ca o consecință a primelor capete de cerere, obligarea ANMDM Ia emiterea unui act administrativ - decizie de includere necondiționată în Listă a medicamentului în cauză.

Curtea de apel a constatat în mod legal și bine fundamentat că în mod greșit, cu încălcarea atât a normelor procedurale cât și a celor de fond stabilite prin metodologia aprobată prin OMS nr. 816/2014, ANMDM a emis actul administrativ de includere condiționată în Listă chiar dacă, folosind medicamentul comparator corect, ar fi trebuit ca medicamentul recurentei reclamante să fie inclus necondiționat.

Pe cale de consecință, a anulat actele administrative atacate (Adresa nr. x din 22 octombrie 2014 și Decizia nr. 327 din 20 aprilie 2015 precum și procesul-verbal al ședinței comisiei de soluționare a contestațiilor), dar a arătat că nu poate obliga ANMDM la emiterea unei decizii de includere necondiționată, întrucât medicamentul recurentei reclamante nu ar mai îndeplini în prezent condițiile de includere necondiționată. Această imposibilitate ar fi fost determinată de împrejurarea că, după momentul formulării cererii reclamantei de includere în Listă (11 august 2014) și al soluționării acesteia prin emiterea actului administrativ de includere condiționată (22 octombrie 2014), a fost modificat prin act administrativ normativ (Ordinul comun nr. 275/162 din 10 martie 2015 al Ministrului Sănătății/CNAS) protocolul terapeutic referitor la medicamentul Erlotinib, care, urmare a acestei modificări, a devenit un comparator valabil din punct de vedere legal pentru aria terapeutică acoperită de DCI Afatinib.

Consideră că, în pronunțarea unei astfel de soluții, curtea de apel a aplicat numai parțial unul din principiile de bază ale dreptului - tempus regit actum. Astfel, a verificat legalitatea refuzului nejustificat al ANMDM de a include necondiționat medicamentul Giotrif în Listă la data la care a fost emis refuzul, constatând că medicamentul îndeplinea toate condițiile pentru a fi inclus necondiționat în Listă, iar ANMDM a schimbat în mod unilateral și vădit nelegal medicamentul comparator.

Numai că instanța de fond nu a mai făcut aplicarea acestui principiu și în legătură cu remediul firesc aplicabil în cazul refuzului autorității de a emite un act administrativ: obligarea acesteia la emiterea actului. Astfel, de vreme ce este necontestat ca cererea sa A. de includere a DCI Afatinib în Listă urma a se soluționa conform dispozițiilor legale și normative în vigoare la data formulării și procesării cererii de către autoritate, dacă modul de soluționare a fost nelegal, atunci restabilirea legalității nu poate fi făcută decât prin punerea pârtii vătămate în situația în care cererea sa adresată autorității ar fi fost soluționată legal.

Numai în acest fel se dă eficiență deplină principiului juridic arătat, iar pe de altă parte se asigură realizarea deplină a scopului contenciosului administrativ, așa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004: restabilirea legalității, sancționarea autorităților administrației pentru conduita lor nelegală și protejarea corespunzătoare a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor.

Arată și că, un posibil efect nepermis al soluției pronunțate de instanța de fond constă în posibilitatea ca, o autoritate ce are și atribuții de reglementare în domeniu, să schimbe soluția instanței în defavoarea petentului prin modificarea cadrului legislativ secundar între momentul emiterii actului nelegal și momentul soluționării acțiunii în contencios administrativ introdusă de cel interesat.

În același mod, autoritatea administrativă ar putea să modifice sau să determine modificarea reglementarii aplicabile cererii de emitere a unui act administrativ oricând ulterior refuzului nejustificat de emitere a actului, acoperind în acest fel nelegalitatea comisă, situație care nu ar mai putea fi remediată decât dacă petentul se supune noii reglementări. Aceasta ar deschide calea abuzului și a excesului de putere din partea autorității, care ar rămâne expusă doar unei acțiuni în despăgubire, cu privire la care tot petentul ar fi obligat să ia inițiativa și să facă dovada prejudiciului și a celorlalte condiții ale răspunderii patrimoniale. Prin urmare în timp ce autoritatea împiedică în mod definitiv petentul să beneficieze de dreptul pe care îl avea la momentul în care depune cererea de emitere a actului administrativ, rămâne doar potențial (și uneori iluzoriu) dreptul și posibilitatea petentului de a fi despăgubit în bani pentru prejudiciul suferit ca urmare a privării sale de un drept.

Susține că prin obligarea ANMDM la includerea necondiționată a medicamentului Giotrif în Listă s-ar ajunge în situația care ar fi trebuit să se afle dacă ANMDM ar fi aplicat din primul moment corect legea.

Or, cum neincluderea în Listă se datorează culpei autorității, constatată judecătorește, efectele negative ale acestei erori nu trebuie să fie în continuare perpetuate de instanță, ci trebuie corectată în natură.

În acest sens arată și că modificarea cadrului legal după emiterea actelor administrative de ANMDM (apariția ordinului comun al Ministerului Sănătății/CNAS nr. 275/162 din 10 martie 2015 prin care a fost modificat protocolul terapeutic pentru Ertotinib, comparatorul invocat de ANMDM) duce doar la respingerea unei noi cereri ce ar fi formulată la acest moment, dar nu putea avea drept consecință directă excluderea unui medicament deja inclus în Listă.

Astfel, apariția unui alt comparator pentru criteriul costul terapiei - după includerea unui anumit medicament în Lista într-un anumit statut - nu reprezintă un criteriu pentru menținerea pe Listă, punctajul astfel obținut, nu ar fi atras retrogradarea medicamentului într-o sublistă inferioară, ci menținerea în Lista în care era deja inclus conform art. I.B.5 din Metodologia de evaluare aprobată prin OMS nr. 816/2014.

Prima instanță nu a fost sesizată cu verificarea îndeplinirii condițiilor de includere necondiționată în Listă a DCI Afatinib la momentul hotărârii, ci, la momentul emiterii actului administrativ asimilat (refuzul de emitere a actului administrativ de includere necondiționată în Listă). În consecință, în mod eronat prima instanța a limitat aplicarea principiului tempus regit actum doar la analiza legalității acțiunii autorității publice cu privire la cererea subscrisei, acest principiu ar fi trebuit urmat și în privința remediului (sancțiunii) de aplicat și a soluției de pronunțat, pentru restabilirea deplina a legalității.

Mai argumentează că soluția primei instanțe a privat recurenta de un remediu efectiv în materia supusa analizei

În dezvoltarea acestui motiv de recurs invocă art. 52 din Constituția României, art. 8 din Legea nr. 554/2004, referitor la obiectul acțiunii în contencios administrativ precum și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/20014 ce reglementează soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ arătând că principala consecință juridică a constatării acestei nelegalități invocată de reclamantă ca și cauză a acțiunii sale ar fi trebuit să o reprezinte, obligarea autorității să emită actul administrativ nelegal refuzat, decizia de includere necondiționată în Listă.

Neprocedând în acest fel prima instanța a făcut o aplicare greșită a acestor dispoziții legale, abținându-se de la a implementa un remediu complet și eficient al admiterii acțiunii sale în contencios administrativ, în ceea ce privește nelegalitatea actului administrativ emis de ANMDM.

Arată și că art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului conferă particularilor dreptul la un "recurs efectiv".

În acest context, simpla constatare a unei nelegalități este un pas necesar în restabilirea ordinii de drept, dar nu și suficient. Pentru a se realiza cu adevărat scopul pentru care se formulează o acțiune în contencios administrativ în anularea actului și sancționarea refuzului nejustificat, este necesară nu doar constatarea unei situații nelegale, ci și luarea tuturor măsurilor necesare pentru înlăturarea efectelor actului nelegal. În acest context susține că instanța de fond i-a negat practic dreptul de înlăturare a efectelor nelegale ale actului nelegal, alegând să păstreze status-quo-ul creat de ANMDM în mod nelegal.

A făcut referiri și la jurisprudența CEDO cu privire la interpretarea și aplicarea art. 13 Convenția Europeană a Drepturilor Omului arătând că nu i-a fost acordată protecția necesară asupra unui "bun" constând în dreptul, sau cel puțin "speranța legitimă", de a-i fi inclus medicamentul Giotrif în Listă.

Nici remediul alternativ sugerat de prima instanță, acela al reparației dreptului prin echivalent nu este de natură a califica sentința primei instanțe drept o reparație efectivă deoarece: pe de o parte, această construcție generează necesitatea parcurgerii a două litigii diferite, unul pentru constatarea dreptului și altul pentru repararea propriu zisă a încălcării acestuia, iar acest lucru contravine dreptului la un proces echitabil, sub aspectul duratei rezonabile, iar pe de altă parte, reparația nu ar fi integrală, datorită dificultăților inerente de a proba valoarea și certitudinea prejudiciului financiar cauzat.

Argumentează și că Directiva (89/105/CEE) din 21 decembrie 1998 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate prevede la rândul sau exigentele pentru acțiunile autorităților naționale competente să adopte decizii privind excluderea unor anumite medicamente sau categorii de medicamente din lista medicamentelor cuprinse în sistemul național de asigurări de sănătate.

Astfel, conform art. 6 și 7 din Directivă privind Transparenta, orice decizie de includere sau de excludere în lista produselor cuprinse în sistemul de asigurări de sănătate trebuie să conțină o expunere de motive, bazată pe criterii obiective și verificabile, inclusiv, dacă este cazul, orice aviz sau recomandare a unui expert care stă la baza deciziei, iar solicitantul să fie informat cu privire la căile de atac pe care le are la îndemână împotriva unei asemenea decizii și termenele în care le poate exercita.

Or, aceste prevederi nu pot fi aplicate de statele membre doar în mod formal, în sensul de a prevedea în legislația interna primară și secundară căile de atac și toate aspectele specifice referitoare la acestea ci, rațiunea acestor dispoziții comunitare este ca respectivele căi de atac să fie efective, în sensul de a fi apte de a "întoarce" deciziile autorităților însărcinate cu determinarea listelor de produse din sistemele de asigurări de sănătate atunci când aceste decizii sunt eronate/nelegale.

În caz contrar principiul constituțional și comunitar al dreptului la apărare și la un recurs efectiv sunt prejudiciate, un solicitant pentru includerea unui medicament în Listă fiind în situația de a exercita calea de atac mai mult din rațiuni de prestigiu sau teoretice, dar neputând-se bucura de beneficiul câștigării eventualelor contestații prin furnizarea medicamentelor în condițiile avantajoase solicitate și la care era îndreptățit.

Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul obligării ANMDM la emiterea unei decizii de includere necondiționată a medicamentului Giotrif (DCI Afatinib) în Listă.

În drept, invocă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a depus întâmpinare înregistrată la dosarul cauzei la data de 4 octombrie 2016 prin care a solicitat respingerea căii de atac formulate de reclamantă.

În acest sens a susținut că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că prin cererea de includere în Lista a DCI-ului Afatinib, reclamanta nu a indicat că dorește în exclusivitate includerea necondiționată, subînțelegându-se astfel că dorește în primul rând includerea necondiționată, iar în al doilea rând includerea condiționată.

În altă ordine de idei, față de critica adusă de către recurentă la soluția instanței de fond cu privire la respingerea solicitării de reparare a prejudiciului produs prin emiterea de acte nelegale, respectiv obligarea sa la emiterea unei decizii de includere necondiționată în Listă a DCI-ului Afatinibum arată că în mod corect s-a reținut că la data depunerii cererii reclamantei, 11 august 2014, a fost publicat o versiune actualizată a Ghidului ESMO (European Society for Medical Oncology - ghid medical internațional de referință), în care se menționa că pentru pacienții care reprezintă mutații activatoare ale EGFR, tratamentul de linia întâi cel mai potrivit ar fi cel cu inhibitori de tirozin kinaza, adică tratamentul cu DCI-ul Afatinib, Gefitinib și Erlotinib, acesta având efecte mai bune în comparație cu tratamentul chimioterapeutic cu combinația Pemetrexedum+Cisplatinum.

A fost subliniat faptul că, la aceeași dată, DCI-ul Erlotinibum, figura pe Lista compensată, dar avea o altă indicație terapeutică, în sensul că nu era recomandat pentru prima linie de tratament (precum DCI-ul Afatinib propus de reclamant și precum combinația Pemetrexedum-Cisptatinum), ci pentru a doua linie de tratament, adică după ce se încerca în prealabil combinația Pemetrexedum-Cisplatlnum (acest aspect rezultă din Protocolul terapeutic aprobat pentru acest medicament prin Ordinul comun MS/CNAS nr. 1301/500/2008).

De altfel, instanța de fond a mai reținut și faptul că, comparatorul ales pentru evaluarea cererii are aceeași indicație aprobată, se adresează aceluiași segment populațional, conform Ordinului nr. 1301/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaționale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, respectiv protocolul terapeutic aferent DCI-ul Erlotinibum este prescris ca tratament de primă linie la pacienții cu neoplasm bronhopulmonar altul decât cel cu celule mici local avansat sau metastazat (NSCLC), cu mutație activatoare ale EGFR.

Ca atare, soluția instanței a fost motivată în mod corect, întrucât dreptul pretins de reclamantă, la includerea necondiționată în listă, este în realitate o creanță condiționată, deoarece nașterea dreptului este condiționată de verificarea, pe cale administrativă sau administrativ-judiciară, a îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege, dreptul nenăscându-se direct prin lege, ci prin emiterea de către ANMDM a unei decizii administrative sau prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești de obligare a instituției Ia emiterea unei decizii administrative.

Pentru ca dreptul pretins să se nască este necesar ca toate condițiile impuse de lege să fie îndeplinite până la momentul emiterii deciziei administrative sau al hotărârii judecătorești definitive constitutive de drepturi.

În această situație, instanța de fond a constatat că la data prezentă, ca urmare a intrării în vigoare a Ordinului nr. 275/162 din 10 martie 2016, comparatorul relevant pentru Afatinib a devenit DCI-ul Erlotinib în raport de care reclamanta nu întrunește un punctaj de 80 puncte.

În drept, a invocat dispozițiile art. 490 alin. (2) raportat la art. 205 - 206 C. proc. civ.

Recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare arătând că prin aceasta, în realitate, intimata pârâtă nu a răspuns argumentelor sale de nelegalitate ale sentinței pronunțate pe fondul cauzei.

Ceea ce menționează intimata pârâtă în cuprinsul întâmpinării este faptul că instanța de fond ar fi reținut faptul că comparatorul ales de ANMDM (Erlotinib) și care a înlocuit nelegal comparatorul indicat de recurentă pentru evaluarea medicamentului Giotrif ar fi îndeplinit condițiile legale pentru a fi comparator. Or din sentinței recurată rezultă fără echivoc contrariul.

Singura mențiune a intimatei, raportat la argumentele sale de nelegalitate este afirmația că, în prezent, comparatorul folosit nelegal la evaluarea medicamentului Giotrif a devenit între timp comparator valabil, urmare a intrării în vigoare a Ordinului nr. 275/162/2015 și, prin urmare, în prezent autoritatea nu ar mai putea fi obligată să emită decizia de includere necondiționată a Giotrif în Lista medicamentelor compensate întrucât în prezent medicamentul Giotrif nu mai îndeplinește condițiile necesare unei astfel de includere.

Consideră că o astfel de interpretare încalcă în parte principiul tempus regit actum, respectiv în legătură cu remediul firesc aplicabil în cazul refuzului autorității de a emite un act administrativ: obligarea acesteia la emiterea actului.

De vreme ce este necontestat că solicitarea sa de includere a Giotrif în Listă urma a se soluționa conform dispozițiilor legale și normative în vigoare de la data formulării și procesării cererii de către autoritate, dacă modul de soluționare a fost nelegal, atunci restabilirea legalității nu poate fi făcută decât prin punerea părții vătămate în situația în care cererea sa adresată autorității ar fi fost soluționată legal.

Modificarea cadrului legal după emiterea actelor administrative de ANMDM (apariția ordinului comun al Ministerului Sănătății/CNAS nr. 275/162 din 10 martie 2015 prin care a fost modificat protocolul terapeutic pentru Erlotinib, comparatorul invocat de ANMDM) nu era de natură să excludă medicamentul Giotrif din Listă, respectiv din categoria includerii necondiționate ci ar duce doar la respingerea unei noi cereri ce ar fi formulată la acest moment, dar nu putea avea drept consecință directă excluderea unui medicament deja inclus în Listă.

Reiterează și apărările susținerile formulate prin cererea de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul formulat în cauză de reclamantă prin prisma susținerilor din cuprinsul cererii de recurs și a apărărilor formulate de intimată prin întâmpinare raportat la sentința recurată se reține că este nefondată calea de atac promovată de reclamantă pentru următoarele considerente:

Se impune a se preciza că reclamanta critică sentința instanței de fond în esență pentru faptul că s-a respins capătul său de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de includere necondiționată în "Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate" a DCI-ului Afatinib.

Sub acest aspect recurenta arată că instanța de fond a încălcat principiul de drept potrivit căruia "timpul guvernează actul". Acest principiu statuează în drept regula potrivit căreia actul juridic se încheie în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data întocmirii lui și este supus acestora.

Or, tocmai aplicarea riguroasă a acestui principiu în speța dedusă judecății a condus la pronunțarea sentinței recurate.

În acest sens se constată, contrar susținerilor recurentei reclamante, din analiza sentinței recurate că instanța de fond admițând în parte cererea reclamantei nu a avut în vedere starea de fapt existentă la momentul formulării cererii de includere necondiționată în Listă a DCI-ului Afatinib ci starea de fapt existentă la momentul analizării cererii reclamantei, așa cum rezultă în mod clar din considerentele sentinței ce face obiectul căii de atac (parag. 4 parag. 6, parag. 6 parag. 5, parag. 7 parag. 9, parag. 8 parag. 2).

Urmare a acestui raționament aplicat consecvent în speță de instanța de fond s-a și ajuns la concluzia că o analiză actuală a cererii reclamantei includere necondiționată în Listă a DCI-ului Afatinib nu poate fi făcută decât în raport cu normativele în vigoare în prezent (Ordinul comun MS/CNAS nr. 275/162 din 10 martie 2015) potrivit căruia comparatorul relevant pentru Afatinib este DCI-ul Erlotinib, față de care recurenta reclamantă nu întrunește condițiile pentru includere necondiționată în Listă, deoarece nu întrunește punctajul necesar.

Instanța de recurs reține că acest raționament al instanței de fond este corect și respectă principiul de drept invocat de recurentă prin cererea de recurs, așa cum a fost anterior explicitat, în condițiile în care actualmente nu se mai poate pretinde pârâtei să adopte o nouă decizie care să aibă în vedere o situație legală dintr-o perioadă de timp trecută.

Nu poate fi reținut ca fondat nici raționamentul recurentei reclamante în sensul că soluția pronunțată de instanța de fond permite ca o autoritate cu atribuții de reglementare în domeniu să schimbe soluția instanței în defavoarea petentului prin modificarea cadrului legal între momentul emiterii actului nelegal și cel al soluționării acțiunii în contencios administrativ deoarece, așa cum este și situația în cauza dedusă judecății, în genere autoritățile de reglementare într-un anumit domeniu sunt altele decât emitentul actului administrativ individual vătămător, în speță, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate ca autorități de reglementare și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale ca emitent al actului administrativ individual vătămător.

De asemenea nu poate fi reținut argumentul pârâtei bazat pe comparația situației existente în speță (un medicament care era îndreptățit la un moment dat a fi cuprins necondiționat în Listă necondiționat, fără a exista o decizie a autorității competente în acest sens, însă care actualmente nu mai întrunește condițiile normative pentru a fi cuprins în Listă necondiționat) cu aceea a unui medicament deja cuprins în Listă printr-o decizie a autorității cu competențe în materie și care își păstrează acest statut până la o eventuală nouă decizie cu privire la acesta.

Faptul că actualmente includerea necondiționată în Listă a medicamentului propus de reclamantă nu mai este posibilă tocmai prin aplicarea principiului "tempus regit actum" nu conduce însă la ideea lipsei unui remediu efectiv în sensul art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului pentru reclamantă de a pretinde și dobândi în condițiile legii despăgubiri pentru dauna suferită ca urmare a neincluderii medicamentului propus de aceasta în Listă la momentul adoptării deciziei vătămătoare de către autoritatea intimată, chiar dacă această cale presupune promovarea unei alte acțiuni judiciare și administrarea anumitor probatorii ce în mod obișnuit se administrează în cazul acestei categorii de acțiuni.

De altfel, nimic nu a împiedicat-o pe reclamantă ca și în cadrul actualului demers judiciar să formuleze un capăt de cerere subsidiar în despăgubiri în situația în care nu mai exista posibilitatea legală ca medicamentul propus de aceasta să fie inclus necondiționat în Listă.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. Sucursala București împotriva Sentinței civile nr. 1661 din 18 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2019.

GGC - LM