ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6082/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 9 septembrie 2016, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale ("ANMDM"), a solicitat obligarea pârâtei să răspundă petiției nr. 3576/10.06.2016, prin care a solicitat includerea în lista medicamentelor gratuite a cromoglicatului de sodiu.

1.2. Prin sentința civilă nr. 6819 din 19 septembrie 2017, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

1.3. Cauza a fost înregistrată la data de 26 noiembrie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă 503 din 9 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și a obligat pârâta să soluționeze cererea reclamantei, înregistrată sub nr. x/10.06.2016.

Împotriva sentinței civile nr. 503 din 9 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

Recurenta-pârâtă a susținut, contrar celor reținute de instanța de fond, că a răspuns petiției formulate de reclamantă, emițând adresa nr. x/13.04.2017, transmisă prin e-mail în data de 13.04.2017, conform dovezii anexate cererii de recurs. A mai arătat recurenta că dovada emiterii răspunsului a fost depusă și în dosarul instanței de fond, împreună cu concluziile scrise formulate la 07.02.2018.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând că răspunsul pârâtei nu fost emis în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, calculat de la data înregistrării cererii. Pe de altă parte, acest răspuns a mai fost emis și comunicat anterior reclamantei, în anul 2015 și nu răspunde petiției ce face obiectul prezentului litigiu.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței de contencios administrativ să oblige pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale să răspundă petiției nr. 3576/10.06.2016, prin care a solicitat includerea în lista medicamentelor gratuite a cromoglicatului de sodiu, invocând prevederile art. 8 din O.G. nr. 27/2002 și art. 1 alin. (1) și art. 12 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, constatând că autoritatea pârâtă nu a răspuns cererii formulate de asociație, conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 și a obligat ANMDM să soluționeze cererea reclamantei, înregistrată sub nr. x/10.06.2016.

În recurs, pârâta ANMDM a depus dovezi din cuprinsul cărora rezultă că, la data de 13.04.2017, în cursul judecării litigiului, anterior pronunțării sentinței recurate, a răspuns cererii formulate de reclamantă cu adresa nr. x/13.04.2017, pe care a comunicat-o petentei prin poșta electronică, împrejurare care nu a fost contestată de intimata-reclamantă.

În raport de înscrisurile depuse în calea de atac, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a făcut dovada că a îndeplinit, anterior pronunțării sentinței recurate, obligația legală de a răspunde petiției formulate de reclamantă și de a-i comunica acest răspuns. Prin urmare, acțiunea prin care se solicită obligarea autorității la emiterea unui răspuns la petiția reclamantei este neîntemeiată, instanța de fond făcând o greșită aplicare în cauză a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, ceea ce determină necesitatea reformării sentinței atacate.

Cât privește apărările formulate de intimata-reclamantă, prin care s-au invocat nerespectarea termenului de soluționare a cererii (respectiv emiterea unui răspuns cu depășirea termenului de 30 de zile) și conținutul neadecvat al răspunsului emis (întrucât reiterează aspecte comunicate printr-o adresă anterioară), Înalta Curte constată că aceste împrejurări nu au relevanță față de obiectul cauzei, care constă doar în obligarea pârâtei la emiterea unui răspuns la petiția nr. 3576/10.06.2016, obligație care a fost îndeplinită anterior pronunțării sentinței recurate. Demersul judiciar de față vizează strict soluționarea unei petiții, dreptul aplicabil fiind reprezentat de dispozițiile O.G. nr. 27/2002. În acest cadru procesual, problema litigioasă nu este includerea cromoglicatului de sodiu în lista medicamentelor compensate, ci exclusiv lipsa răspunsului la petiție.

Constatând că acest răspuns a fost dat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinței civile nr. 503 din 9 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.