M.A. v. ROMANIA

Comunicat la 7 mai 2019 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 999/19 M.A. împotriva României depusă la 12 decembrie 2018 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la o presupusă privare ilegală de libertate. La 30 martie 2017 reclamantul, care suferă de diabet zaharat și este insulină dependentă, a fost luată împotriva voinței sale de ambulanță și sub escorta poliției la spital: mai întâi la spitalul municipal Timișoara („TMH”), apoi la un spital psihiatric și mai târziu la TMH. În acest timp, care a durat de la ora 11 până la ora 17, reclamantul a fost refuzat tratamentul insulinei. El a solicitat în repetate rânduri tratamentul și a explicat cât de severă este starea sa. Diabetologul său a încercat să vorbească în numele său cu personalul medical din TMH explicând că viața reclamantului ar fi în pericol dacă el nu a primit un tratament adecvat. Personalul medical suspecta reclamantul de a fi sub influența drogurilor. Se presupune că au refuzat să-i dea insulină până când au putut efectua testele pentru a confirma suspiciunile lor. Rezultatele au arătat că reclamantul nu a luat droguri. Reclamarea penală a reclamantului împotriva personalului medical din ambulanță și a ofițerului de poliție responsabil cu ancheta a fost declarată inadmisibilă prin decizia finală din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, dosarul nr. 18591/1325/2018. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 2, 3, 5 § 1, 6, 13, 14 și 17 din Convenție. Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea punctul 104 din Salman c. Turcia [GC], nr. 21986/93, CEDH 2000-VII), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în ceea ce privește presupusa practică medicală în încălcarea articolului 2 din Convenție? Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție la 30 martie 2017?

Communicated on 7 May 2019

FOURTH SECTION

Application no. 999/19

M.A. against Romania

lodged on 12 December 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns an alleged unlawful deprivation of liberty. On 30

March 2017 the applicant, who suffers from diabetes and is

insulin-dependent, was taken against his will by ambulance and under police escort to the hospital: first to the Timișoara Municipal Hospital (“the TMH”), then to a psychiatric hospital and later on back to the TMH. During this time, which lasted approximately from 11 am to 5 pm, the applicant was refused his insulin treatment. He repeatedly requested his treatment and explained how severe his condition was. His diabetologist tried to speak on his behalf with the medical personnel in the TMH explaining that the applicant’s life would be in danger if he did not receive appropriate treatment. The medical personnel suspected the applicant of being under the influence of drugs. They allegedly refused to give him insulin until they could run the tests to confirm their suspicion. The results showed that the applicant had not taken drugs.

The applicant’s criminal complaint against the medical personnel in the ambulance and the police officer in charge with the investigation was declared inadmissible by a final decision of 29 November 2018 of the Timișoara Court of Appeal, file no. 18591/1325/2018.

The applicant complained under Articles 2, 3, 5 § 1, 6, 13, 14 and 17 of the Convention.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Having regard to the procedural protection of the right to life (see paragraph

104 of

Salman v. Turkey

[GC], no. 21986/93, ECHR

2000-VII), was the inquiry in the present case by the domestic authorities into the alleged medical malpractice in breach of Article 2 of the Convention?

2.

Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention on 30 March 2017?