MUREȘAN v. ROMANIA
MUREȘAN v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 16 septembrie 2014 SECȚIUNE TERZă cerere nr. 2962/13 Ioan MUREȘAN împotriva României depusă la 3 decembrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ioan Mureșan, este un național român, născut în 1959 și este în prezent reținut în închisoarea Gherla. El este reprezentat în fața Curții de către dna L. și V. Ciorbea, avocați care practică în București. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 ianuarie 2002, urmărirea penală a fost deschisă împotriva reclamantului pentru dezintoxicare, falsificare și abuz de poziția sa oficială de ministru al agriculturii. La 28 mai 2012, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a condamnat reclamantul cu efect final pentru infracțiunile menționate mai sus și a condamnat-o la șapte ani de închisoare. Textul integral al hotărârii a fost disponibil pentru reclamant la 1 noiembrie 2012. Reclamantul a început să-și îndeplinească condamnarea în închisoarea Gherla la 28 mai 2012. La încarcerarea acestuia, reclamantul suferă de diabet zaharat de tip II tratat cu insulină, hipertensiune arterială, litiază biliară și discopatie lombară. La 23 noiembrie 2012, reclamantul a fost văzut de un medic specialist la Institutul N. Paulescu pentru boli de diabet zaharat și nutrițional și a fost recomandată o dieta specială cu patru mase pe zi, medicamente și automonitorarea constantă a nivelului său de glicemie. La 7 decembrie 2012, reclamantul a fost examinat de către un neurochirurg în legătură cu discopatia sa lombară. A fost recomandat balneo și terapia de reumatologie. În conformitate cu rapoartele de examinare legistică efectuate în septembrie și decembrie 2012, bolile reclamantului ar putea fi tratate în cadrul sistemului penitenciar. Reclamantul susține că starea sa de sănătate agravată în închisoare, deoarece nu a putut să urmeze recomandările medicului și să-și verifice nivelul de glicemie în condiții adecvate și, de asemenea, datorită lipsei absolute de exercițiu fizic. În plus, reclamantul susține că el a fost transportat la instanțe, pentru a se prezenta în fața judecătorilor în alte proceduri care sunt în așteptare împotriva lui, în condiții inumane. Mai ales, susține că mașinile folosite pentru transportul său erau vechi, nu echipate cu lumină și neventilate. De asemenea, în timpul transportului el nu a fost de obicei capabil să urmărească tratamentul cu insulină și nu a primit alimente adecvate având în vedere diabetul său și recomandarea medicului de patru mase pe zi. Prin urmare, în mai multe ocazii el a suferit convulsii diabetice. De exemplu, pe 1 octombrie 2012 când a fost admis la Spitalul Floreasca de Urgență sau la 5 noiembrie 2012, când o ambulanță a fost chemată la sediul Curții Înalte de Casare și Justiție și a trebuit să fie reanimată de doctori. COMPLAINTE 10. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile inumane de detenție și transport care nu au fost adaptate la starea sa de sănătate. În special, susține o lipsă absolută de exercițiu fizic, transportul în mașini vechi care nu erau echipate cu lumină și neventilate, lipsa alimentelor adecvate în timpul transportului și imposibilitatea de a urma în mod corespunzător tratamentul insulinei atât în celulă închisă, cât și în timpul transportului. 11. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge de lungimea excesivă a procedurii penale împotriva celui care a durat zece ani, patru luni și nouă nouă zile, inclusiv ancheta penală și judecata în fața instanțelor. Reclamantul a fost supus unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție, ținând seama de următoarele elemente: natura bolilor reclamantului și tratamentul medical specific și dieta recomandată; condițiile transportului reclamantului către și de la instanțe? Guvernul este invitat să prezinte informații cu privire la condițiile de detenție a reclamantului în închisoarea Gherla, în special în ceea ce privește presupusul lipsă de activități fizice și posibilitatea de a urma în mod corespunzător recomandările doctorilor săi pentru diabetul său, precum și condițiile transportului său către și de la instanțe. A fost durata procedurii penale în acest caz în încălcarea cerinței de „tempă rezonabilă” de la art. 6 § 1 din Convenție?