CASE OF MUREȘAN v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Reasonable time)
CASE OF MUREȘAN v. ROMANIA (CtEDO, 2016)
Reclamantul s-a născut în 1959 și este în prezent reținut în închisoarea Baia Mare. La 10 ianuarie 2002, a fost deschisă o anchetă împotriva reclamantului pentru dezintoxicare, falsificare și abuz de poziția sa oficială în calitate de ministru al agriculturii. Ancheta penală s-a încheiat la 19 decembrie 2003 cu acuzarea reclamantului împreună cu alte trei co-acusate. La 27 aprilie 2011, reclamantul a fost condamnat pentru crimele menționate mai sus de către Curtea Înaltă de Casare și Justiție și condamnat la șapte ani de închisoare. La 28 mai 2012, recursul reclamantului împotriva hotărârii menționate mai sus a fost respins cu efect final de către un comitet de cinci judecători al Curții Înalte de Casezare și Justiție. Textul complet al hotărârii a fost disponibil pentru reclamant la 1 noiembrie 2012. Reclamantul a început să-și îndeplinească condamnarea în închisoarea Gherla la 31 mai 2012. La 2 aprilie 2013 a fost transferat la închisoarea Baia Mare, unde își îndeplinește în prezent condamnarea. La admiterea la închisoare, reclamantul sufera deja de diabet zaharat de tip II, care a fost tratat cu insulină, hipertensiune arterială, boală cardiacă ischemie, litiază biliară și discopatie lombară. 10. Potrivit raportului privind sosirea reclamantului în închisoarea Gherla la 31 mai 2012, reclamantul a fost autorizat să ducă cu el în celulă, printre altele, un glucometru cu patruzeci de benzi de testare și ace, precum și mai multe medicamente. 11. În timpul ședinței sale de zece luni în închisoarea Gherla, reclamantul a fost dus de 18 ori la sala medicală. I s-a administrat o dietă specială pentru diabetici și i s-a permis să lucreze. A fost dus la specialiștii diabetici în afara sistemului penitenciar în mai multe ocazii în care a fost prescris o dietă specială, medicamente și automonitorare constantă a nivelului de glicemie. Potrivit graficului medical al reclamantului din închisoarea Gherla, nivelul glicemiei sale a fost măsurat de două, trei sau patru ori pe zi la infirmeria închisorii. Copiile aceleiași fișe medicale arată, de asemenea, că reclamantul a primit periodic medicamente de la infirmerie. La 9 octombrie 2012, semnătura sa a confirmat primirea treisprezece medicamente, inclusiv vitamina C și omega 3. 12. Examinarea medicală forense efectuată în septembrie și decembrie 2012 a concluzionat că bolile reclamantului pot fi tratate în cadrul sistemului de închisoare. 13. În închisoarea Baia Mare, reclamantul a fost examinat la infirmerie de douăzeci și patru de ori între aprilie 2013 și septembrie 2014. În plus, el a fost luat pentru examene de diabet zaharat și nutriție specializate la spitalul județului Baia Mare de nouă ori între 24 mai 2013 și 2 octombrie 2014. 14. Potrivit observațiilor și copiilor guvernamentale ale cardului medical al reclamantului, pe parcursul deținerii sale în închisoarea Baia Mare, reclamantul a fost administrat, după caz și în conformitate cu prescripțiile medicale, insulină și medicamente pentru hipertensiunea sa, precum și neurotrofică, protectoare gastrică, hipercolesterol și alte medicamente. 15. Potrivit informațiilor furnizate de Administrația Națională a Prizonilor, reclamantul nu a formulat nicio plângere cu privire la tratamentul său medical. La 10 august 2012, avocatul reclamantului a fost informat că plângerea împotriva plasării reclamantului în regimul închis de închisoare a fost respinsă. La 5 septembrie 2013, avocatul reclamantului a fost informat de administrația de închisoare Baia Mare că reclamantul nu a putut fi compensat pentru activitatea pe care a efectuat-o în detenție cu permisiunea de a părăsi închisoarea. 16. Reclamantul a afirmat că a fost transportat în condiții care nu i-au permis să-și ia insulina. În plus, alimentele furnizate în timpul transportului nu au fost adaptate diabetului său. Vehiculele în care a fost transportat lipseau de aer condiționat și alți prizonieri fumau în timpul călătoriilor. 17. Din argumentele guvernamentale se pare că reclamantul a fost transferat de șaisprezece ori între centrele de detenție, spitalul sau instanțelor, în vehicule speciale (Iveco, Mercedes sau Raba vans) care au fost bine menținute și îndeplinesc cerințele legale de confort. Erau dotate cu ferestre, lumini, încălzire și soare. Unii dintre ei aveau, de asemenea, aer condiționat. Numărul de deținuți transportați nu a depășit niciodată numărul de locuri disponibile. Deținuții au fost furnizate alimente și apă în timpul transferurilor și au fost permise pauze de baie. Fumatul a fost strict interzis în vehicule. 18. Potrivit informațiilor furnizate de Administrația Națională a Penitenciarelor, reclamantul a fost autorizat să ia cu el trusa lui personală de glicemie și medicamente și, prin urmare, a fost în măsură să-și măsoară glicemia. În plus, în timpul căilor lungi au fost luate o serie de pauze care să permită reclamantului să își administreze tratamentul. În ceea ce privește alimentele primite în timpul transportului, reclamantul a fost furnizat un meniu diabetic după cum urmează: în timpul transportului către și din închisoarea Gherla, reclamantul a primit 100 de grame de biscuit, 100 de grame de brânză, un ou și 500 de pâine; în timpul transportului până și din închisoarea Baia Mare, reclamantul a primit 320 de grame de brânză nesalată, două ouă, 300 de grame de carne de păsări prelucrate, 260 de grame de pâine semialbă și 250 de mere. Copiile meniurilor de închisoare au fost prezentate în sprijinul acestor afirmații. 19. Potrivit vizitelor în închisoare, reclamantul a primit adesea pachete de mâncare care includeu dulciuri, fructe și legume, precum și sticle de suc, toate care i s-a permis să ia cu el în timpul transportului. 20. Guvernul a susținut că autoritățile penitenciare nu au primit plângeri sau cereri de la reclamant în legătură cu condițiile de transport.