MUREȘAN v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
MUREȘAN v. ROMANIA (CtEDO, 2020)
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 23690/15 Tiberiu MUREȘAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), care așeză la 11 februarie 2020 în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Carlo Ranzoni, judecători și Ilse Freiwirth, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 iunie 2015, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Tiberiu Mureșan, este un național român, născut în 1962 și trăiește în Bonț. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna F.E. Bota, avocat practicant în Gherla. Guvernul român („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna S.-M. Teodoroiu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 iunie 2012, reclamantul a fost reținut în închisoarea Gherla pentru că a fost suspectat de tentativă de crimă. La 17 septembrie 2012, Curtea județului Cluj a condamnat reclamantul pentru tentativă de crimă și l-a condamnat la șase ani de închisoare. În iulie 2014, reclamantul a fost transferat la închisoarea Bistrița până la sfârșitul condamnării. La 22 noiembrie 2016, reclamantul a fost eliberat din închisoare. Condițiile materiale de detenție (a) Contul reclamantului Reclamantul a susținut că celulele, precum și toaleta, hrana și zonele de mers pe jos din Gherla și Bistița Prizonii au fost suprapopulate. De asemenea, celulele au lipsit de aer suficient și au avut paturi superbe. În plus, alimentele din cele două închisoare au fost sărace. În plus, reclamantul a declarat că în închisoarea Gherla își împărtășește celula care a măsurat 30 de metri pătrați cu 46 de șase deținuți, chiar dacă avea doar 45 de paturi. De asemenea, în închisoarea Bistrița, înainte de ianuarie 2015, a împărțit două celule, unul care a măsurat 25 de metri pătrați și celălalt care a măsurat 15 de metri pătrați, cu patruzeci și șase deținuți, respectiv. (b) Contul (i) Pensiunea Gherla 10. Reclamantul a fost reținut în închisoarea Gherla din 25 iulie 2012 până la 31 iulie 2013, 7 august până la 6 decembrie 2013 și 11 decembrie 2013 până la 29 iulie 2014. 11. Guvernul a afirmat că, în timp ce în închisoarea Gherla, reclamantul a fost plasat în celule cu paturi superioare. Pentru majoritatea perioadei petrecute în închisoarea Gherla, reclamantul a fost plasat în celule care îi permiteau mai puțin de 2.5 Metru pătrat de spațiu personal; totuși, pentru mai multe zile, și anume, între 25 iulie și 13 august 2012 și între 23 și 29 iulie 2014 el a avut între 5.19 și 6.01 metri pătrați de spațiu personal. În plus, camerele au fost bine ventilate și condițiile de igienă au fost adecvate. Calitatea alimentelor a fost adecvată. (ii) Prizona Bistrița 12. Reclamantul a fost transferat la închisoarea Bistrița la 29 iulie 2014, iar el a stat acolo până la 20 noiembrie 2014, apoi de la 15 la 22 ianuarie, 6 la 16 februarie, 13 martie la 27 iulie 2015, 11 august 2015 la 14 aprilie 2016, 4 mai la 14 iulie și 5 august la 22 noiembrie 2016, atunci când a fost eliberat. Guvernul a susținut că, în timp ce a fost în închisoarea Bistrița, începând cu ianuarie 2016. 2015, în urma accidentului vascular cerebral al reclamantului (a se vedea punctul 17 de mai jos), el a fost plasat în celule care i-au permis o medie de 7 metri pătrați de spațiu personal, cu excepția celor două perioade scurte de cinci zile (de exemplu, între 6 și 11 februarie) și respectiv șase zile (în perioada 4-10 mai), atunci când a fost plasat în celule în care avea mai puțin de 3 metri pătrați de spațiu personal. Calitatea alimentelor a fost bună și celulele au fost, în mod natural ventilate. 14. Guvernul a susținut că, cu excepția celor două perioade scurte menționate mai sus, reclamantul a fost reținut în condiții adecvate începând cu noiembrie 2014 (inclusiv perioada petrecută în Spitalul Penitenciarului Dej). (iii) Spitalele de Penitenciar Dej și Rahova 15. Guvernul a indicat că reclamantul nu s-a plâns de condițiile de detenție în spitalele penitenciare Dej și Rahova, unde reclamantul a fost spitalizat pentru perioade intermitente între 2013 și 2015. De la 6 la 11 decembrie 2013 reclamantul a fost spitalizat la spitalul penitenciarului Dej. Potrivit documentelor sale de descărcare, a fost diagnosticat cu tensiune arterială ridicată (al doilea degre) cu un risc ridicat de ischemie liniștită și cu gastrită cronică acută. El a fost furnizat cu tratament medical și a fost recomandat o dietă specifică, precum și monitorizarea regulată a tensiunii arteriale. De la 20 noiembrie 2014 la 15 ianuarie 2015 reclamantul a fost spitalizat pentru a doua oară în spitalul penitenciarului Dej. Potrivit documentelor sale de descărcare, a fost diagnosticat cu accident vascular vascular cerebral ischemic din Sylvian, paralizie pe partea dreaptă a corpului său, pierderea moderată a capacității sale de a vorbi, tensiunea arterială mare (de trei degre) cu un risc foarte ridicat de hipercolesterolemia și sifilis latent. Asemenea spitalizării sale anterioare, a fost prescris și furnizat un tratament medical specific, inclusiv verificări neurologice și cardiologice, și a fost recomandat o dietă specifică. 18. De la 16 februarie la 13 martie 2015 reclamantul a fost spitalizat pentru a treia oară la Spitalul Penitenciarului Dej. Potrivit documentelor sale de descărcare, el a fost diagnosticat cu tensiune arterială ridicată (grade al treilea) cu risc foarte ridicat, un post de condiție a părăsit accident vascular cerebral ischemic Sylvian, paralizie pe partea dreaptă a corpului său, pierderea moderată a capacității sale de a vorbi, hipercolesterolemia sub tratament și sifilis latente. Schema de tratament medical a fost similară cu cea menționată mai sus (a se vedea punctele 16-17 mai sus). Procedura deschisă de către reclamant în fața autorităților interne La 16 martie și 19 aprilie 2015, reclamantul a depus două plângeri penale separate împotriva închisoarelor Gherla și Bistrița și a medicilor lor în fața Curții de District Cluj și, respectiv, a Curții de județ Bistrița. El a susținut că absența unui tratament medical adecvat în închisoare și pasivitatea personalului medical al penitenciarilor au determinat să devină bolnav și să fie diagnosticat cu mai multe boli în timpul detenției sale. De asemenea, autoritățile din închisoare Bistrița i-au refuzat tratamentul necesar și o formă de transport pentru persoanele cu handicap și l-au plasat într-o celulă normală și nu în infirmerie. 20. La 23 martie 2015, Curtea de District Cluj a adresat Biroului Procurorului Bistrița plângerea penală a reclamantului. La 27 martie 2015 Biroul Procurorului Bistrița i-a returnat reclamația penală a reclamantului din 16 martie 2015, având în vedere că aceaceasta a fost incompletă și lipsă de precizie. În special, biroul procurorului a informat reclamantul că plângerea sa nu a respectat cerințele formale, deoarece nu a indicat numele presupuselor infractori, data exactă în care a fost comisă o presupusă crimă, circumstanțele în care se bazează și dovezile pe care le-a invocat. În plus, a recomandat reclamantului să se plângă și în fața judecătorului post-sentențiere. La 29 aprilie 2015, Curtea județului Bistrița i-a remis plângerea penală a reclamantului din 19 aprilie 2015 și l-a informat să depună plângerea unui organism de anchetă penală, deoarece instanța nu a fost competentă să efectueze ancheta penală. În formularul său de cerere, reclamantul a afirmat că, din cauza paraliziei sale totale din partea drepturilor organismului, nu mai are resursele materiale și fizice necesare pentru urmărirea altor remedii. Legea internă relevantă 24. Excepte din dispozițiile juridice relevante referitoare la drepturile deținuților, și anume Legile nos. 275/2006 și 254/2013 sunt furnizate în cazul Iacov Stanciu v. România (n. 35972/05, §§ 116-19, 24 iulie 2012) și Verdeș v. România (n. 6215/14, § 36, 24 noiembrie 2015). COMPLAINTE 25. Reclamantul s-a plâns că a fost supus la tratamente inumane și degradante din cauza condițiilor materiale de detenție în închisoarea Gherla și Bistrița. 26. Invocând în fond articolul menționat anterior al Convenției, reclamantul s-a mai plâns că, datorită condițiilor de detenție inadecvate și a lipsei de asistență medicală adecvată, a dezvoltat o boală cardiacă gravă în timpul detenției, a devenit paralizată și a fost lăsată cu probleme serioase, de gândire și de mutare. În plus, instanța internă a refuzat să își urmărească plângerile sau să își îndeplinească obligația legală de a le trimite autorităților interne relevante pentru a investiga și remedia chestiunile ridicate de el. Reclamantul s-a plâns de condițiile de detenție în închisoarea Gherla și în închisoarea Bistrița. El s-a referit, în esență, la: suprapopularea, lipsa de ventilație și iluminare adecvată, precum și la calitatea slabă a alimentelor. 28. El s-a bazat pe art. 3 din Convenție, care citește după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsele inumane sau degradante.” 29. Curtea remarcă că, potrivit argumentelor guvernamentale, care nu au fost contestate de reclamant, el a fost reținut la închisoarea Gherla până la 29 iulie 2014. El a fost transferat la închisoarea Bistrița, unde a stat până la 20 noiembrie 2014, când a fost spitalizat la spitalul de închisoare Dej, până la 15 ianuarie 2015. Reîntors la închisoarea Bistrița la 15 ianuarie 2015, reclamantul a fost plasat în celule care i-au permis în medie 7 metri pătrați de spațiu personal, cu excepția timpului de două perioade scurte și inconsecutive, cu unsprezece zile, când avea mai puțin de 3 metri pătrați de spațiu personal (a se vedea punctul 13 de mai sus). Curtea consideră că, având în vedere durata foarte scurtă a acestora, aceste ultime perioade nu pot fi considerate ca aducând modificări semnificative la condițiile de detenție ale reclamantului, care par să fi fost adecvate, începând cu ianuarie 2015. Prin urmare, Curtea concluzionează că transferul reclamantului din 20 noiembrie 2014 a adus modificări semnificative la condițiile de detenție și, prin urmare, nu a existat o situație continuă în ceea ce privește perioada de detenție anterior și respectiv ulterioră la 20 noiembrie 2014 (a se vedea prin contrast Seleznev c. Rusia , nr. 15591/03 , §§ 34-36, 26 iunie 2008 și Mihai Laurențiu Marin România , nr. 79857/12, § 30, 10 iunie 2014). 32. Prin urmare, având în vedere faptul că condițiile materiale ale detenției reclamantului începând cu ianuarie 2015 s-au schimbat semnificativ în comparație cu cele relevante pentru perioada anterioră la 20 noiembrie 2014, Tribunalul consideră că plângerea depusă de reclamant în ceea ce privește condițiile materiale de detenție din aceste închisoaresuri trebuie evaluată dublu, și anume în primul rând în ceea ce privește perioada anterioră la 20 noiembrie 2014, care poate fi considerată o situație continuă, iar în al doilea rând în ceea ce privește perioada începând cu ianuarie 2015. 33. Curtea constată, de asemenea, că reclamantul și-a depus cererea în fața Curții la 6 iunie 2015. 34. Prin urmare, Curtea constată că plângerea reclamantului cu privire la condițiile de detenție în închisoarea Gherla și în închisoarea Bistrița în ceea ce privește perioada de detenție anterioră la 20 noiembrie 2014 este inadmisibilă ca fiind în afara timpului, fiind depusă mai mult de șase luni după momentul în care condițiile de detenție ale reclamantului au schimbat semnificativ (a se vedea, de asemenea, punctele 30-31 de mai sus). 35. În același timp, având în vedere observațiile factuale din partea părților care se referă atât la problema spațiului personal, cât și la calitatea alimentelor și ventilației în celule (a se vedea punctele 9 și 13 de mai sus), precum și la propria jurisprudență relevantă în această privință (a se vedea Muršić v. Croația [GC], nr. 7334/13, § 140, 20 octombrie 2016) Curtea constată că condițiile de detenție în închisoarea Bistrița în perioada de începând cu ianuarie 2015 nu s-au înșelat de cerințele prevăzute la art. 3 din Convenție. 36. Rezultă că plângerea reclamantului în ceea ce privește perioada de detenție menționată mai sus trebuie respinsă în mod manifestant bolnavă înființat, în conformitate cu art. 35 §§ § 3 lit. (a) și 4 din Convenție. Se presupune că tratamentul și asistența medicale inadecvate Observațiile părților Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne, deoarece nu a răspuns la plângerile sale referitoare la tratamentul și asistența medicale inadecvate în fața judecătorului post-sentențiere. El a depus două plângeri criminale, invocând în general că el nu a primit un tratament adecvat și că condițiile în închisoare au fost degradante. Autoritățile interne și-au trimis înapoi plângerile, indicând că trebuie să le facă mai clare, indicând cine a fost responsabil și pentru ce act penal. De asemenea, au indicat că o plângere înainte de post judecătorul de condamnare ar fi probabil mai adecvat, având în vedere plângerile sale. Cu toate acestea, el nu a depus o astfel de plângere, presupus din cauza handicapului său, sau, presupus, pentru frica de represiune în închisoare. 38. Guvernul a susținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții (Petrea c. România) , nr. 4792/03, 29 aprilie 2008) plângerea dinaintea judecătorului post-sintențiere a fost un remediu adecvat și eficient pentru a permite reclamantului remediere în ceea ce privește presupusele încălcări. 39. Reclamantul a susținut că remediul indicat de Guvern nu ar putea fi considerat ca fiind eficace în situația sa, având în vedere și faptul că s-a plâns deja în fața autorităților interne fără rezultat pozitiv. Evaluarea Curții 40. În ceea ce privește România, Curtea a constatat deja că o plângere depusă pe baza dispozițiilor Legii nr. 275/2006 cu judecătorul post-sensibilizare este un remediu eficace în cazurile care se ocupă de probleme specifice care decurg din detenție, cum ar fi, printre altele, accesul unui deținut individual la asistență medicală (a se vedea Petrea , citat mai sus §§ 36-37; Coman c. România , nr. 34619/04, § 45, 26 octombrie 2010 și Oancea c. România , (dec.), nr. 7291/09, §§ 25-28, 17 iunie 2014). 41. Curtea consideră că remediul menționat de Guvern a fost unul eficace pentru plângerile reclamantului referitoare la asistența medicală inadecvată. 19 mai sus). Cu toate acestea, atât Oficiul Procurorului, cât și Curtea de județ Bistrița au arătat reclamantului că, având în vedere modul în care au fost formulate, plângerile sale nu au putut fi examinate, fie deoarece nu au respectat cerințele formale sau, respectiv, pentru lipsa competenței (a se vedea punctele 21 și 22 de mai sus). 42. Fără nici o justificare obiectivă (a se vedea punctele 23 și 37 de mai sus), reclamantul nu a reformulat reclamațiile sale într-o manieră adecvată și le-a adresat judecătorului post-sensibil, astfel cum a indicat biroul procurorului. Acest lucru ar fi permis judecătorului să solicite informații de la autoritățile de închisoare și spitale, să evalueze cazul și, dacă este necesar, să ordone administrației să ia măsuri concrete pentru a-și corecta situația. 43. În consecință, Curtea constată că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne disponibile și că obiecția preliminară a Guvernului trebuie să fie permisă. 44. Rezultă că această plângere trebuie să fie declarată inadmisibilă în temeiul articolelor 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea recourslor interne. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 5 martie 2020. Ilse Freiwirth Faris Vehabović Președintele adjunct al grefierului