- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 11 februarie 2020
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Mureșan împotriva României
Traducere în română Auto
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 23690/15 Tiberiu MUREȘAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), care așeză la 11 februarie 2020 în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Carlo Ranzoni, judecători și Ilse Freiwirth, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 iunie 2015, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Tiberiu Mureșan, este un național român, născut în 1962 și trăiește în Bonț. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna F.E. Bota, avocat practicant în Gherla.
Guvernul român („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna S.-M. Teodoroiu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 iunie 2012, reclamantul a fost reținut în închisoarea Gherla pentru că a fost suspectat de tentativă de crimă. La 17 septembrie 2012, Curtea județului Cluj a condamnat reclamantul pentru tentativă de crimă și l-a condamnat la șase ani de închisoare. În iulie 2014, reclamantul a fost transferat la închisoarea Bistrița până la sfârșitul condamnării. La 22 noiembrie 2016, reclamantul a fost eliberat din închisoare. Condițiile materiale de detenție (a) Contul reclamantului Reclamantul a susținut că celulele, precum și toaleta, hrana și zonele de mers pe jos din Gherla și Bistița Prizonii au fost suprapopulate.
De asemenea, celulele au lipsit de aer suficient și au avut paturi superbe. În plus, alimentele din cele două închisoare au fost sărace. În plus, reclamantul a declarat că în închisoarea Gherla își împărtășește celula care a măsurat 30 de metri pătrați cu 46 de șase deținuți, chiar dacă avea doar 45 de paturi. De asemenea, în închisoarea Bistrița, înainte de ianuarie 2015, a împărțit două celule, unul care a măsurat 25 de metri pătrați și celălalt care a măsurat 15 de metri pătrați, cu patruzeci și șase deținuți, respectiv. (b) Contul (i) Pensiunea Gherla 10. Reclamantul a fost reținut în închisoarea Gherla din 25 iulie 2012 până la 31 iulie 2013, 7 august până la 6 decembrie 2013 și 11 decembrie 2013 până la 29 iulie 2014. 11. Guvernul a afirmat că, în timp ce în închisoarea Gherla, reclamantul a fost plasat în celule cu paturi superioare.
Pentru majoritatea perioadei petrecute în închisoarea Gherla, reclamantul a fost plasat în celule care îi permiteau mai puțin de 2.5 Metru pătrat de spațiu personal; totuși, pentru mai multe zile, și anume, între 25 iulie și 13 august 2012 și între 23 și 29 iulie 2014 el a avut între 5.19 și 6.01 metri pătrați de spațiu personal. În plus, camerele au fost bine ventilate și condițiile de igienă au fost adecvate. Calitatea alimentelor a fost adecvată. (ii) Prizona Bistrița 12. Reclamantul a fost transferat la închisoarea Bistrița la 29 iulie 2014, iar el a stat acolo până la 20 noiembrie 2014, apoi de la 15 la 22 ianuarie, 6 la 16 februarie, 13 martie la 27 iulie 2015, 11 august 2015 la 14 aprilie 2016, 4 mai la 14 iulie și 5 august la 22 noiembrie 2016, atunci când a fost eliberat.
Guvernul a susținut că, în timp ce a fost în închisoarea Bistrița, începând cu ianuarie 2016. 2015, în urma accidentului vascular cerebral al reclamantului (a se vedea punctul 17 de mai jos), el a fost plasat în celule care i-au permis o medie de 7 metri pătrați de spațiu personal, cu excepția celor două perioade scurte de cinci zile (de exemplu, între 6 și 11 februarie) și respectiv șase zile (în perioada 4-10 mai), atunci când a fost plasat în celule în care avea mai puțin de 3 metri pătrați de spațiu personal. Calitatea alimentelor a fost bună și celulele au fost, în mod natural ventilate. 14. Guvernul a susținut că, cu excepția celor două perioade scurte menționate mai sus, reclamantul a fost reținut în condiții adecvate începând cu noiembrie 2014 (inclusiv perioada petrecută în Spitalul Penitenciarului Dej).
(iii) Spitalele de Penitenciar Dej și Rahova 15. Guvernul a indicat că reclamantul nu s-a plâns de condițiile de detenție în spitalele penitenciare Dej și Rahova, unde reclamantul a fost spitalizat pentru perioade intermitente între 2013 și 2015. De la 6 la 11 decembrie 2013 reclamantul a fost spitalizat la spitalul penitenciarului Dej. Potrivit documentelor sale de descărcare, a fost diagnosticat cu tensiune arterială ridicată (al doilea degre) cu un risc ridicat de ischemie liniștită și cu gastrită cronică acută. El a fost furnizat cu tratament medical și a fost recomandat o dietă specifică, precum și monitorizarea regulată a tensiunii arteriale. De la 20 noiembrie 2014 la 15 ianuarie 2015 reclamantul a fost spitalizat pentru a doua oară în spitalul penitenciarului Dej.
Potrivit documentelor sale de descărcare, a fost diagnosticat cu accident vascular vascular cerebral ischemic din Sylvian, paralizie pe partea dreaptă a corpului său, pierderea moderată a capacității sale de a vorbi, tensiunea arterială mare (de trei degre) cu un risc foarte ridicat de hipercolesterolemia și sifilis latent. Asemenea spitalizării sale anterioare, a fost prescris și furnizat un tratament medical specific, inclusiv verificări neurologice și cardiologice, și a fost recomandat o dietă specifică. 18. De la 16 februarie la 13 martie 2015 reclamantul a fost spitalizat pentru a treia oară la Spitalul Penitenciarului Dej.
Potrivit documentelor sale de descărcare, el a fost diagnosticat cu tensiune arterială ridicată (grade al treilea) cu risc foarte ridicat, un post de condiție a părăsit accident vascular cerebral ischemic Sylvian, paralizie pe partea dreaptă a corpului său, pierderea moderată a capacității sale de a vorbi, hipercolesterolemia sub tratament și sifilis latente. Schema de tratament medical a fost similară cu cea menționată mai sus (a se vedea punctele 16-17 mai sus). Procedura deschisă de către reclamant în fața autorităților interne La 16 martie și 19 aprilie 2015, reclamantul a depus două plângeri penale separate împotriva închisoarelor Gherla și Bistrița și a medicilor lor în fața Curții de District Cluj și, respectiv, a Curții de județ Bistrița.
El a susținut că absența unui tratament medical adecvat în închisoare și pasivitatea personalului medical al penitenciarilor au determinat să devină bolnav și să fie diagnosticat cu mai multe boli în timpul detenției sale. De asemenea, autoritățile din închisoare Bistrița i-au refuzat tratamentul necesar și o formă de transport pentru persoanele cu handicap și l-au plasat într-o celulă normală și nu în infirmerie. 20. La 23 martie 2015, Curtea de District Cluj a adresat Biroului Procurorului Bistrița plângerea penală a reclamantului. La 27 martie 2015 Biroul Procurorului Bistrița i-a returnat reclamația penală a reclamantului din 16 martie 2015, având în vedere că aceaceasta a fost incompletă și lipsă de precizie.
În special, biroul procurorului a informat reclamantul că plângerea sa nu a respectat cerințele formale, deoarece nu a indicat numele presupuselor infractori, data exactă în care a fost comisă o presupusă crimă, circumstanțele în care se bazează și dovezile pe care le-a invocat. În plus, a recomandat reclamantului să se plângă și în fața judecătorului post-sentențiere. La 29 aprilie 2015, Curtea județului Bistrița i-a remis plângerea penală a reclamantului din 19 aprilie 2015 și l-a informat să depună plângerea unui organism de anchetă penală, deoarece instanța nu a fost competentă să efectueze ancheta penală. În formularul său de cerere, reclamantul a afirmat că, din cauza paraliziei sale totale din partea drepturilor organismului, nu mai are resursele materiale și fizice necesare pentru urmărirea altor remedii.
Legea internă relevantă 24. Excepte din dispozițiile juridice relevante referitoare la drepturile deținuților, și anume Legile nos. 275/2006 și 254/2013 sunt furnizate în cazul Iacov Stanciu v. România (n. 35972/05, §§ 116-19, 24 iulie 2012) și Verdeș v. România (n. 6215/14, § 36, 24 noiembrie 2015). COMPLAINTE 25. Reclamantul s-a plâns că a fost supus la tratamente inumane și degradante din cauza condițiilor materiale de detenție în închisoarea Gherla și Bistrița. 26. Invocând în fond articolul menționat anterior al Convenției, reclamantul s-a mai plâns că, datorită condițiilor de detenție inadecvate și a lipsei de asistență medicală adecvată, a dezvoltat o boală cardiacă gravă în timpul detenției, a devenit paralizată și a fost lăsată cu probleme serioase, de gândire și de mutare.
În plus, instanța internă a refuzat să își urmărească plângerile sau să își îndeplinească obligația legală de a le trimite autorităților interne relevante pentru a investiga și remedia chestiunile ridicate de el. Reclamantul s-a plâns de condițiile de detenție în închisoarea Gherla și în închisoarea Bistrița. El s-a referit, în esență, la: suprapopularea, lipsa de ventilație și iluminare adecvată, precum și la calitatea slabă a alimentelor.
28. El s-a bazat pe art. 3 din Convenție, care citește după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsele inumane sau degradante.” 29. Curtea remarcă că, potrivit argumentelor guvernamentale, care nu au fost contestate de reclamant, el a fost reținut la închisoarea Gherla până la 29 iulie 2014. El a fost transferat la închisoarea Bistrița, unde a stat până la 20 noiembrie 2014, când a fost spitalizat la spitalul de închisoare Dej, până la 15 ianuarie 2015. Reîntors la închisoarea Bistrița la 15 ianuarie 2015, reclamantul a fost plasat în celule care i-au permis în medie 7 metri pătrați de spațiu personal, cu excepția timpului de două perioade scurte și inconsecutive, cu unsprezece zile, când avea mai puțin de 3 metri pătrați de spațiu personal (a se vedea punctul 13 de mai sus).
Curtea consideră că, având în vedere durata foarte scurtă a acestora, aceste ultime perioade nu pot fi considerate ca aducând modificări semnificative la condițiile de detenție ale reclamantului, care par să fi fost adecvate, începând cu ianuarie 2015. Prin urmare, Curtea concluzionează că transferul reclamantului din 20 noiembrie 2014 a adus modificări semnificative la condițiile de detenție și, prin urmare, nu a existat o situație continuă în ceea ce privește perioada de detenție anterior și respectiv ulterioră la 20 noiembrie 2014 (a se vedea prin contrast Seleznev c. Rusia , nr. 15591/03 , §§ 34-36, 26 iunie 2008 și Mihai Laurențiu Marin România , nr. 79857/12, § 30, 10 iunie 2014). 32. Prin urmare, având în vedere faptul că condițiile materiale ale detenției reclamantului începând cu ianuarie 2015 s-au schimbat semnificativ în comparație cu cele relevante pentru perioada anterioră la 20 noiembrie 2014, Tribunalul consideră că plângerea depusă de reclamant în ceea ce privește condițiile materiale de detenție din aceste închisoaresuri trebuie evaluată dublu, și anume în primul rând în ceea ce privește perioada anterioră la 20 noiembrie 2014, care poate fi considerată o situație continuă, iar în al doilea rând în ceea ce privește perioada începând cu ianuarie 2015. 33. Curtea constată, de asemenea,
că reclamantul și-a depus cererea în fața Curții la 6 iunie 2015. 34. Prin urmare, Curtea constată că plângerea reclamantului cu privire la condițiile de detenție în închisoarea Gherla și în închisoarea Bistrița în ceea ce privește perioada de detenție anterioră la 20 noiembrie 2014 este inadmisibilă ca fiind în afara timpului, fiind depusă mai mult de șase luni după momentul în care condițiile de detenție ale reclamantului au schimbat semnificativ (a se vedea, de asemenea, punctele 30-31 de mai sus).
35. În același timp, având în vedere observațiile factuale din partea părților care se referă atât la problema spațiului personal, cât și la calitatea alimentelor și ventilației în celule (a se vedea punctele 9 și 13 de mai sus), precum și la propria jurisprudență relevantă în această privință (a se vedea Muršić v. Croația [GC], nr. 7334/13, § 140, 20 octombrie 2016) Curtea constată că condițiile de detenție în închisoarea Bistrița în perioada de începând cu ianuarie 2015 nu s-au înșelat de cerințele prevăzute la art. 3 din Convenție. 36. Rezultă că plângerea reclamantului în ceea ce privește perioada de detenție menționată mai sus trebuie respinsă în mod manifestant bolnavă înființat, în conformitate cu art. 35 §§ § 3 lit. (a) și 4 din Convenție.
Se presupune că tratamentul și asistența medicale inadecvate Observațiile părților Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne, deoarece nu a răspuns la plângerile sale referitoare la tratamentul și asistența medicale inadecvate în fața judecătorului post-sentențiere. El a depus două plângeri criminale, invocând în general că el nu a primit un tratament adecvat și că condițiile în închisoare au fost degradante. Autoritățile interne și-au trimis înapoi plângerile, indicând că trebuie să le facă mai clare, indicând cine a fost responsabil și pentru ce act penal. De asemenea, au indicat că o plângere înainte de post judecătorul de condamnare ar fi probabil mai adecvat, având în vedere plângerile sale.
Cu toate acestea, el nu a depus o astfel de plângere, presupus din cauza handicapului său, sau, presupus, pentru frica de represiune în închisoare. 38. Guvernul a susținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții (Petrea c. România) , nr. 4792/03, 29 aprilie 2008) plângerea dinaintea judecătorului post-sintențiere a fost un remediu adecvat și eficient pentru a permite reclamantului remediere în ceea ce privește presupusele încălcări. 39. Reclamantul a susținut că remediul indicat de Guvern nu ar putea fi considerat ca fiind eficace în situația sa, având în vedere și faptul că s-a plâns deja în fața autorităților interne fără rezultat pozitiv.
Evaluarea Curții 40. În ceea ce privește România, Curtea a constatat deja că o plângere depusă pe baza dispozițiilor Legii nr. 275/2006 cu judecătorul post-sensibilizare este un remediu eficace în cazurile care se ocupă de probleme specifice care decurg din detenție, cum ar fi, printre altele, accesul unui deținut individual la asistență medicală (a se vedea Petrea , citat mai sus §§ 36-37; Coman c. România , nr. 34619/04, § 45, 26 octombrie 2010 și Oancea c. România , (dec.), nr. 7291/09, §§ 25-28, 17 iunie 2014). 41. Curtea consideră că remediul menționat de Guvern a fost unul eficace pentru plângerile reclamantului referitoare la asistența medicală inadecvată. 19 mai sus).
Cu toate acestea, atât Oficiul Procurorului, cât și Curtea de județ Bistrița au arătat reclamantului că, având în vedere modul în care au fost formulate, plângerile sale nu au putut fi examinate, fie deoarece nu au respectat cerințele formale sau, respectiv, pentru lipsa competenței (a se vedea punctele 21 și 22 de mai sus). 42. Fără nici o justificare obiectivă (a se vedea punctele 23 și 37 de mai sus), reclamantul nu a reformulat reclamațiile sale într-o manieră adecvată și le-a adresat judecătorului post-sensibil, astfel cum a indicat biroul procurorului. Acest lucru ar fi permis judecătorului să solicite informații de la autoritățile de închisoare și spitale, să evalueze cazul și, dacă este necesar, să ordone administrației să ia măsuri concrete pentru a-și corecta situația.
43. În consecință, Curtea constată că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne disponibile și că obiecția preliminară a Guvernului trebuie să fie permisă. 44. Rezultă că această plângere trebuie să fie declarată inadmisibilă în temeiul articolelor 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea recourslor interne. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 5 martie 2020. Ilse Freiwirth Faris Vehabović Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 23690/15 Tiberiu MUREȘAN against Romania The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 11 February 2020 as a Committee composed of: Faris Vehabović, President, Iulia Antoanella Motoc, Carlo Ranzoni, judges, and Ilse Freiwirth, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 6 June 2015, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The applicant, Mr Tiberiu Mureșan, is a Romanian national, who was born in 1962 and lives in Bonț. He was represented before the Court by Ms F.E. Bota, a lawyer practising in Gherla.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms S.-M. Teodoroiu, from the Ministry of Foreign Affairs. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 26 June 2012 the applicant was detained in Gherla Prison because he was suspected of attempted murder.
On 17 September 2012 the Cluj County Court convicted the applicant for attempted murder and sentenced him to six years’ imprisonment.
In July 2014 the applicant was transferred to Bistrița Prison pending the end of his sentence.
On 22 November 2016 the applicant was released from prison. The material conditions of detention (a) The applicant’s account
The applicant submitted that the cells as well as the bathroom, feeding and walking areas in Gherla and Bistrița Prisons were overcrowded. Also the cells lacked sufficient air and had bunk beds. Moreover, the food in the two prisons was poor. 9 . The applicant further stated that in Gherla Prison he shared his cell which measured 30 square meters with forty-six detainees even if it had only forty-five beds. Also, in Bistrița Prison, prior to January 2015 he shared two cells, one which measured 25 and the other which measured 15 square meters, with forty-five and six detainees, respectively. (b) The Government’s account (i) Gherla Prison
The applicant was detained in Gherla Prison from 25 July 2012 to 31 July 2013, 7 August to 6 December 2013 and 11 December 2013 to 29 July 2014.
The Government contended that while in Gherla Prison, the applicant was placed in cells with bunk beds. For most of the period spent in Gherla Prison, the applicant had been placed in cells affording him less than 2.5 square meters of personal space; however, for several days, namely, from 25 July to 13 August 2012 and from 23 to 29 July 2014 he had between 5.19 and 6.01 square meters of personal space. Furthermore, the rooms were well ventilated and the hygiene conditions were appropriate. The quality of food was adequate. (ii) Bistrița Prison
The applicant was transferred to Bistrița Prison on 29 July 2014, and he stayed there until 20 November 2014, and then from 15 to 22 January, 6 to 16 February, 13 March to 27 July 2015, 11 August 2015 to 14 April 2016, 4 May to 14 July and 5 August to 22 November 2016, when he was released. 13 . The Government submitted that while in Bistrița Prison, as of January 2015, thus following to the applicant’s cerebral vascular accident (see paragraph 17 below), he had been placed in cells affording him an average of 7 square metres of personal space, except for two short periods of five days (namely, between 6 and 11 February) and six days, respectively (from 4 to 10 May), when he was placed in cells where he had less than 3 square meters of personal space. The quality of food was good and the cells were naturally ventilated.
The Government therefore contended that save for the two short periods mentioned above, the applicant was detained in appropriate conditions starting with November 2014 (including therefore the period spent in Dej Prison Hospital). (iii) Dej and Rahova Prison Hospitals
The Government indicated that the applicant has not complained of the conditions of detention in Dej and Rahova Prison Hospitals, where the applicant was hospitalised for intermittent periods of time between 2013 and 2015. The applicant’s medical conditions 16 . From 6 to 11 December 2013 the applicant was hospitalised in the Dej Prison Hospital. According to his discharge papers, he was diagnosed with high blood pressure (second degree) with a high risk of silent ischemia and with acute chronic gastritis. He was provided with medical treatment and was recommended a specific diet as well as a regular monitoring of his blood pressure. 17 . From 20 November 2014 to 15 January 2015 the applicant was hospitalised for the second time in the Dej Prison Hospital. According to his discharge papers, he was diagnosed with left Sylvian ischemic cerebral vascular accident, paralysis on the right side of his body, moderate loss of his ability to speak, high blood pressure (third degree) with a very high risk of hypercholesterolemia and latent syphilis. Similarly to his previous hospitalisation, he was prescribed and provided with a specific medical treatment, including neurological and cardiology check-ups, and he was recommended a specific diet.
From 16 February to 13 March 2015 the applicant was hospitalised for the third time in Dej Prison Hospital. According to his discharge papers, he was diagnosed with high blood pressure (third degree) with very high risk, a condition post left Sylvian ischemic cerebral vascular accident, paralysis on the right side of his body, moderate loss of his ability to speak, hypercholesterolemia under treatment and latent syphilis. The scheme for medical treatment was similar to the ones mentioned above (see paragraphs 16-17 above). Proceedings opened by the applicant before the domestic authorities 19 . On 16 March and 19 April 2015 the applicant lodged two separate criminal complaints against Gherla and Bistrița Prisons and their doctors before the Cluj District Court and the Bistrița County Court, respectively. He argued that the absence of adequate medical treatment in prison and the passivity of the prisons’ medical staff resulted in him becoming ill and being diagnosed with several illnesses during his detention. Also the Bistrița Prison authorities denied him the necessary treatment and a form of transport for disabled persons and placed him in a normal cell and not in the infirmary.
On 23 March 2015 the Cluj District Court referred the applicant’s criminal complaint to the Bistrița Prosecutor’s Office. 21 . On 27 March 2015 the Bistrița Prosecutor’s Office returned the applicant’s criminal complaint of 16 March 2015 to him on the ground that it was incomplete and lacked precision. In particular, the prosecutor’s office informed the applicant that his complaint did not comply with the formal requirements, as it did not indicate the name of the alleged perpetrators, the exact date when the alleged crime was committed, the circumstances thereto as well as the evidence relied on. Moreover, it advised the applicant to also complain before the post-sentencing judge. 22 . On 29 April 2015 the Bistrița County Court returned the applicant’s criminal complaint of 19 April 2015 to him and informed him to refer his complaint to a criminal investigation body because the court was not competent to carry out the criminal investigation. 23 . In his application form the applicant stated that because of his total paralysis on the rights side of his body he no longer had the necessary material and physical resources to pursue other remedies. Relevant domestic law
Excerpts from the relevant legal provisions concerning the rights of detainees, namely Laws nos. 275/2006 and 254/2013 are given in the cases of Iacov Stanciu v. Romania (no. 35972/05, §§ 116-19, 24 July 2012), and Verdeș v. Romania (no. 6215/14, § 36, 24 November 2015). COMPLAINTS
Relying in substance on Article 3 of the Convention the applicant complained that he was subjected to inhuman and degrading treatment on account of the material conditions of detention in Gherla and Bistrița Prisons.
Invoking in substance the aforementioned Article of the Convention the applicant further complained that because of the inadequate conditions of detention and the lack of adequate medical care and assistance he developed a serious heart disease during his detention, became paralysed and was left with serious speech, thinking and moving impediments. Moreover, the domestic courts have refused to pursue his complaints or to fulfil their lawful duty to refer them to the relevant domestic authorities in order to investigate and remedy the issues raised by him. THE LAW Material conditions of detention
The applicant complained of the conditions of his detention in Gherla Prison and Bistrița Prison. He referred essentially to: overcrowding; a lack of adequate ventilation and lighting; and the poor quality of the food.
He relied on Article 3 of the Convention which reads as follows: “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”
The Court notes that according to the Government’s submissions, which were not contested by the applicant, he was detained in Gherla Prison until 29 July 2014. He was transferred to Bistrița Prison, where he stayed until 20 November 2014, when he was hospitalised in Dej Prison Hospital, until 15 January 2015. Returned to Bistrița Prison on 15 January 2015, the applicant was placed in cells affording him in average 7 square meters of personal space, save for two short and inconsecutive periods totalling eleven days, when he had less than 3 square meters of personal space (see paragraph 13 above). 30 . The Court considers that in view of their very short duration, these latter periods cannot be considered as having brought about significant changes to the applicant’s detention conditions, which appear to have been adequate, starting with January 2015. 31 . The Court therefore concludes that the applicant’s transfer of 20 November 2014 brought about significant changes to the conditions of his detention, and that therefore there was not a continuing situation in respect of the period of detention prior to and respectively subsequent to 20 November 2014 (see by way of contrast Seleznev v. Russia , no. 15591/03, §§ 34-36, 26 June 2008 and Mihai Laurențiu Marin v. Romania , no. 79857/12, § 30, 10 June 2014).
Therefore, having regard to the fact that the material conditions of the applicant’s detention starting with January 2015 have significantly changed compared to those relevant for the period prior to 20 November 2014, the Court considers that the complaint lodged by the applicant in respect of the material conditions of detention in the said prisons must be assessed twofold, namely firstly in respect of the period prior to 20 November 2014, which can be considered as a continuing situation, and secondly in respect of the period starting with January 2015.
The Court further notes that the applicant lodged his application with the Court on 6 June 2015.
The Court therefore finds that the applicant’s complaint about the conditions of detention in Gherla Prison and Bistrița Prison in respect of the detention period prior to 20 November 2014 is inadmissible as being out of time, having been lodged more than six months after the moment when the applicant’s detention conditions significantly changed (see also paragraphs 30-31 above).
At the same time, in view of the factual submissions from the parties referring both to the question of personal space, and to the quality of food and the ventilation in the cells (see paragraphs 9 and 13 above), as well as to its own relevant case-law on the matter (see Muršić v. Croatia [GC], no. 7334/13, § 140, 20 October 2016) the Court finds that the conditions of detention in Bistrița Prison in the period starting with January 2015 did not fall foul of the requirements under Article 3 of the Convention.
It follows that the applicant’s complaint in respect of the above ‑ mentioned detention period must be rejected as manifestly ill ‑ founded, in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. Allegedly inadequate medical treatment and assistance The parties’ submissions 37 . The Government argued that the applicant had not exhausted domestic remedies, since he had failed to address his complaints relating to the inadequate medical treatment and assistance before the post-sentencing judge. He filed two criminal complaints, invoking generally that he did not receive appropriate treatment and that the conditions in prison were degrading. The domestic authorities sent back his complaints, indicating that he needed to make them clearer, by indicating who was responsible and for what criminal act. Also, they indicated that a complaint before the post ‑ sentencing judge would probably be more appropriate, in view of his complaints. However, he did not file such a complaint, allegedly on account of his disability, or, allegedly for fear of repression in prison.
The Government submitted that in accordance with the Court’s case ‑ law ( Petrea v. Romania , no. 4792/03, 29 April 2008) the complaint before the post-sentencing judge was an adequate and effective remedy to afford the applicant redress in respect of the alleged breaches.
The applicant argued that the remedy indicated by the Government could not be considered as effective in his situation, having regard also to the fact that he had already complained before the domestic authorities without any positive outcome. The Court’s assessment
With regard to Romania, the Court has already found that a complaint lodged on the basis of the provisions of Law no. 275/2006 with the post-sentencing judge is an effective remedy in cases dealing with specific problems deriving from detention, such as, inter alia , an individual detainee’s access to medical assistance (see Petrea , cited above, §§ 36-37; Coman v. Romania , no. 34619/04, § 45, 26 October 2010 and Oancea v. Romania , (dec.), no. 7291/09, §§ 25-28, 17 June 2014).
The Court takes the view that the remedy referred to by the Government was an effective one for the applicant’s complaints relating to the inadequate medical assistance. It further notes that the applicant lodged two complaints of this kind before the domestic authorities (see paragraph 19 above). However, both the Prosecutor’s Office and the Bistrița County Court indicated to the applicant that having regard to the manner in which they had been formulated, his complaints could not be examined, either as they did not comply with the formal requirements or for lack of jurisdiction, respectively (see paragraphs 21 and 22 above).
Without any objective justification (see paragraphs 23 and 37 above), the applicant failed to reformulate his complaints in an adequate manner and address them to the post-sentencing judge, as indicated by the Prosecutor’s office. This would have allowed the judge to seek information from the prison authorities and hospitals, to assess the case and, if necessary, to order the administration to take concrete steps in order to set right his situation.
Consequently, the Court finds that the applicant did not exhaust the domestic remedies available to him and that the Government’s preliminary objection must be allowed.
It follows that this complaint must be declared inadmissible under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 5 March 2020. Ilse Freiwirth Faris Vehabović Deputy Registrar President