GIURGIU v. ROMANIA

Decizia nr. 3800/10 Ghirasin GIURGIU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 3 februarie 2015 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 4 ianuarie 2010, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 7 noiembrie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Ghirasin Giurgiu, este un național român, născut în 1959 și locuiește în Torrente, în zona metropolitană a orașului Valencia (Spania). El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Boldor, un avocat practicant în Dej (Romania). Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Cererea a fost comunicată Guvernului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost reținut pentru o perioadă de un an de două luni și două săptămâni în Penitenciarul Satu Mare și Oradea. El a fost reținut în Penitenciarul Satu Mare din 24 iulie 2009 până la 9 aprilie 2010, când a fost transferat la Penitenciarul Oradea, de unde a fost eliberat la 8 octombrie 2012. În Penitenciarul Oradea a fost reținut împreună cu alți 19 deținuți într-o celulă de treizeci de metri pătrați. În aceste închisori, au existat condiții nesănitoare: era murdar, umid și infestat de paraziți, cum ar fi bug-uri de pat și șobolani. COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile inumane și degradante în ambele penitenciare, în special cu privire la suprapopularea și condițiile sanitare nesatisfăcute. HOTĂRÂREA Reclamantul se plânge cu privire la condițiile de închisoare proaste. El se bazează pe art. 3 din Convenția. După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, cu o scrisoare de 7 Noiembrie 2014 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea încălcării articolului 3, în ceea ce privește detenția în condiții inumane și degradante. Guvernul este dispus să plătească domnului. Ghirasin Giurgiu, ca satisfacție echitabilă, suma de 2.970 EUR (doi mii nouă sute șaptezeci de euro), suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la contul personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.” Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza suprapopulației și a condițiilor de detenție inadecvate (a se vedea, de exemplu, Lăutaru v. România , nr. 13099/04, 18 octombrie 2011, Flămînzeanu v. România , nr. 56664/08, 12 aprilie 2011, Iamandi v. România , nr. 25867/03 , 1 iunie 2010, și Brândușe c. România , nr. 6586/03 , ECHR-2009 (extrasuri) . Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate în conformitate cu art. 3 din Convenție și cu modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 26 februarie 2015, Marialena Tsirli Luis López Guerra Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 3800/10

Ghirasin GIURGIU

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 3

February 2015 as a Committee composed of:

Luis López Guerra,

President,

Johannes Silvis,

Valeriu Grițco,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 4 January 2010,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 7 November 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Ghirasin Giurgiu, is a Romanian national, who was born in 1959 and is living in Torrente, within the metropolitan area of the city of Valencia (Spain). He was represented before the Court by Mr

O.

Boldor, a lawyer practising in Dej (Romania).

The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs.

The application had been communicated to the Government

.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant had been detained for a period of one year two months and two weeks in the Satu Mare and Oradea Penitentiaries. He had been detained in the Satu Mare Penitentiary from 24

July 2009 until 9

April

2010, when he had been transferred to the Oradea Penitentiary, from where he had been released on 8 October 2012. In the Oradea Penitentiary he had been detained together with nineteen other detainees in a cell of thirty square meters.

In these prisons, there were unsanitary conditions: it was dirty, humid and infested with parasites, such as bed bugs and rats.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 3 of the Convention about the inhuman and degrading conditions in both penitentiaries, notably about overcrowding and unsatisfactory sanitary conditions.

THE LAW

The applicant complained about bad prison conditions. He relied on Article 3 of the Convention.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 7

November 2014 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government declare, by a way of this unilateral declaration, their acknowledgement of the violation of Article 3, as regards the detention in inhuman and degrading conditions.

The Government are prepared to pay to Mr. Ghirasin Giurgiu, as just satisfaction, the sum of 2,970 EUR (two thousand nine hundred seventy Euros), amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to the personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.”

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

[GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI;

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.), no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of Article 3 of the Convention on account of overcrowding and inadequate detention conditions (see, for example,

Lăutaru v.

Romania

, no.

13099/04, 18

October

2011,

Flămînzeanu v. Romania

, no. 56664/08, 12

April

2011,

Iamandi v. Romania

, no. 25867/03, 1 June 2010, and

Brândușe v.

Romania

, no. 6586/03, ECHR-2009 (extracts)).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 26 February 2015.

Marialena Tsirli

Luis López Guerra

Deputy Registrar

President