3ra-621/20 — contestarea actului administrativ

3ra-621/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-621/20

Prima instanță: Judecătoria Ungheni, sediul central – D. Racoviță

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, Gr. Dașchevici, Vl. Clima

DECIZIE

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

examinând recursul depus de Gheorghe Străisteanu,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Gheorghe Străisteanu împotriva Judecătoriei Chișinău cu

privire la accesul la informație și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 22 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a casat hotărârea din 05 noiembrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul central, în

partea respingerii pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral și în această

parte s-a emis o decizie nouă, prin care s-a declarat inadmisibilă cererea privind

repararea prejudiciului moral,

constată:

La 17 mai 2019, Gheorghe Străisteanu a depus la Judecătoria Chișinău, sediul

Rîșcani cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ

împotriva Judecătoriei Chișinău cu privire la accesul la informație și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că la 14 aprilie 2019 a

depus prin poștă electronică la Judecătoria Chișinău cerere, prin care a solicitat

informarea motivului tăinuirii hotărârii judecătorești irevocabile din 17 noiembrie

2017, neexpedierii acesteia spre executare din oficiu, în cazul remiterii hotărârii

indicate în adresa Ministerului Afacerilor Interne pentru executare, informarea

referitor la data expedierii și a numărului de înregistrare din registrul de ieșire, în

cazul în care se deține altă informație despre hotărârea menționată, informarea și

expedierea în adresa sa a hotărârii (încheierii) cu mențiunea executorie pentru a o

depune spre executare potrivit prevederilor Codului administrativ.

Reclamantul a menționat că, deși, expirase 32 de zile, nu a fost informat

despre examinarea cererii sale, prin ce i-a fost grav încălcat dreptul de acces la

informație.

Prin inacțiunea Judecătoriei Chișinău i-a fost cauzat un prejudiciu moral,

compensarea căruia a evaluat-o la suma de 1 500 de lei.

1

Reclamantul Gheorghe Străisteanu a solicitat, prin cererea de chemare în

judecată: constatarea încălcării dreptului de acces la informația solicitată prin

cererea din 14 aprilie 2019; obligarea Judecătoriei Chișinău să examineze cererea

din 14 aprilie 2019 în strictă conformitate cu prevederile legislației în vigoare și să

prezinte informația solicitată; încasarea din contul Judecătoriei Chișinău a

compensației prejudiciului moral în sumă de 1 500 de lei, cauzat prin încălcarea

dreptului de acces la informația solicitată prin cererea din 14 aprilie 2019, prin

refuzul de a furniza informația solicitată.

Prin încheierea din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău cauza a fost

strămutată pentru examinare la Judecătoria Ungheni, sediul central (f.d. 39-41).

Prin hotărârea din 05 noiembrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul central,

s-a admis parțial acțiunea depusă de Gheorghe Străisteanu.

S-a constatat încălcarea dreptului de acces la informație de către Judecătoria

Chișinău, prin nesoluționarea cererii din 14 aprilie 2019 înaintată de Gheorghe

Străisteanu.

S-a obligat Judecătoria Chișinău să soluționeze cererea înaintată de Gheorghe

Străisteanu la 14 aprilie 2019 privind accesul la informație, cu prezentarea datelor

solicitate.

S-a respins ca fiind neîntemeiată pretenția privind încasarea prejudiciului

moral (f.d. 86, 108-110 recto-verso).

Prima instanță a reținut că, Judecătoria Chișinău, în susținerea poziției sale de

netemeinicie a acțiunii înaintate de Gheorghe Străisteanu, a menționat că i-a oferit

informația solicitată.

Însă, din materialele cauzei, prima instanță a constatat că informația furnizată

solicitantului se referă la o altă cerere, și anume la cererea de acces la informație cu

referire la hotărârea din 29 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

(f.d. 63-69).

Astfel, Judecătoria Ungheni, sediul central, a ajuns la concluzia că lui

Gheorghe Străisteanu i-a fost încălcat dreptul de acces la informație.

La 12 noiembrie 2019, Gheorghe Străisteanu a declarat apel împotriva

hotărârii din 05 noiembrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul central, prin care a

solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe în partea respingerii

pretenției de reparare a prejudiciului moral, cu rejudecarea cauzei și admiterea

acestei pretenții.

Prin decizia din 22 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a casat hotărârea

din 05 noiembrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul central, în partea respingerii

pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral și în această parte s-a emis o

decizie nouă, prin care s-a declarat inadmisibilă cererea privind repararea

prejudiciului moral (f.d. 146, 147-151).

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că, pentru înaintarea în instanță

a pretenției privind repararea prejudiciului moral, Gheorghe Străisteanu trebuia să

respecte procedura prealabilă, extrajudiciară, de soluționare a acestei chestiuni,

condiție care nu a fost realizată în speță.

La 17 martie 2020, Gheorghe Străisteanu a depus la Curtea de Apel Chișinău,

prin intermediul oficiului poștal, recurs motivat împotriva deciziei din 22 ianuarie

2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

recurate și a hotărârii din 05 noiembrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul

central, în partea respingerii pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral,

2

cu emiterea în această parte a unei decizii noi în sensul admiterii acestui capăt de

cerere (f.d. 155-168, 176).

Argumentele recursului în esență se rezumă la faptul că decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe în partea respingerii cerinței privind repararea

prejudiciului moral sunt emise cu aplicarea și interpretarea eronată a prevederilor

legale, fiind contrare practicii naționale în cauze similare.

Recurentul a notat că unicul motiv reținut de instanța de apel este

nerespectarea procedurii prealabile de soluționare a pretenției privind repararea

prejudiciului moral. Însă, această concluzie este eronată și contravine dispozițiilor

articolelor 163 lit. c) și 218 din Codul administrativ, articolului 21 din Legea

privind accesul la informație, articolului 192 alin. (2) din Codul de procedură

civilă.

Judecând acest capăt de cerere, instanța de apel trebuia să țină cont de

jurisprudența națională constantă în cauze similare, în special decizia din 15

aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău (dosar nr. 3r-200/19), decizia din 26

septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție (dosar nr. 3ra-1111/18), decizia din

10 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție (dosar nr. 3ra-1341/18), deciziile

din 14 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție (dosar nr. 3ra-1344/18 și

nr. 3ra-1508/18), decizia din 28 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție

(dosar nr. 3ra-1366/18), decizia din 23 ianuarie 2019 a Curții Supreme de Justiție

(dosar nr. 3ra-29/19).

În atare circumstanțe, recurentul a conchis că instanța de apel și prima

instanță nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod

eronat legea.

Prin referința din 12 iunie 2020, intimata Judecătoria Chișinău a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil (f.d. 181 recto-verso).

La 24 iunie 2020, examinând admisibilitatea recursului depus de Gheorghe

Străisteanu împotriva deciziei din 22 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

completul de admisibilitate al completului specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție a dispus examinarea în fond, în complet

de cinci judecători.

Conform articolul 245 alin. din Codul administrativ, (1) recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

La capitolul dat Colegiul atestă din procesul-verbal al ședinței de judecată că

Gheorghe Străisteanu nu a fost prezent la pronunțarea dispozitivului deciziei din

22 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și respectiv nu i-a fost notificată

soluția instanței de apel, precum nu i-a fost explicată nici calea și termenul de

atac.

În atare circumstanțe, termenul de valorificare a dreptului de a ataca decizia

instanței de apel urmează a fi calculat de la notificarea deciziei motivate.

Colegiul consideră recursul depus de Gheorghe Străisteanu la 17 martie 2020

(f.d. 155-168, 176) ca fiind conform prevederilor prevăzute la art. 245 din Codul

3

administrativ, deoarece decizia motivată din 22 ianuarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău i-a fost notificată recurentului la 18 martie 2020 (f.d. 153).

În conformitate cu articolului 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Verificând argumentele invocate în recurs, prin prisma materialelor din dosar,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție a ajuns la concluzia de a-l respinge și a menține decizia din 22 ianuarie

2020 a Curții de Apel Chișinău, din următoarele motive.

Articolul 248 din Codul administrativ stipulează la alin. (1) lit. a) că,

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care respinge

recursul.

Potrivit articolului 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată

este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile.

În interpretarea articolului 244 alin. (2) coroborat cu art. 231 alin. (2) din

Codul administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător

prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu

rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II

din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

În corespundere cu art. 219 alin. (1)-(3) din Codul administrativ instanța de

judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor

legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de

solicitare a probelor înaintate de participanți. Instanța de judecată depune eforturi

pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea

corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor

declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată

indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de

participanții la proces.

Din materialele și lucrările cauzei Colegiul atestă că, la 14 aprilie 2019, ora

09:27, Gheorghe Străisteanu a depus la Judecătoria Chișinău, prin poștă

electronică, cerere semnată digital, prin care a solicitat să fie informat:

1)care a fost motivul tăinuirii hotărârii judecătorești irevocabile din 17

noiembrie 2017, neexpedierii acesteia spre executare din oficiu;

2)în cazul în care hotărârea din 17 noiembrie 2017 a fost expediată în adresa

Ministerului Afacerilor Interne pentru executare, să-i fie furnizată informația

referitor la data expedierii și numărul de înregistrare din registrul de ieșire a

corespondenței;

3)în cazul în care se dispune de altă informație despre această hotărâre, să-i

fie furnizată această informație (f.d. 26-27, 28).

Conform extrasului din căsuța poștală electronică cu adresa

jcchisinau@justice.md, cererea respectivă a fost recepționată de furnizorul

informației Judecătoria Chișinău la 16 aprilie 2019, ora 10.44 (f.d. 29).

Invocând că nu a primit răspuns în interiorul termenului legal la cererea din

14 aprilie 2019, Gheorghe Străisteanu a înaintat prezenta acțiune în contencios

administrativ, solicitând constatarea încălcării dreptului de acces la informația

solicitată prin cererea din 14 aprilie 2019; obligarea Judecătoriei Chișinău să

examineze cererea din 14 aprilie 2019 în strictă conformitate cu prevederile

4

legislației în vigoare și să prezinte informația solicitată; încasarea din contul

Judecătoriei Chișinău a compensației prejudiciului moral în sumă de 1 500 de lei,

cauzat prin încălcarea dreptului de acces la informația solicitată prin cererea din 14

aprilie 2019, prin refuzul de a furniza informația solicitată.

Prin încheierea din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău cauza a fost

strămutată pentru examinare la Judecătoria Ungheni, sediul central (f.d. 39-41).

Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Judecătoria Ungheni,

sediul central, prin hotărârea din 05 noiembrie 2019 a admis parțial acțiunea

depusă de Gheorghe Străisteanu, și anume:

A constatat încălcarea dreptului de acces la informație de către Judecătoria

Chișinău, prin nesoluționarea cererii din 14 aprilie 2019 înaintată de Gheorghe

Străisteanu.

A obligat Judecătoria Chișinău să soluționeze cererea înaintată de Gheorghe

Străisteanu la 14 aprilie 2019 privind accesul la informație, cu prezentarea datelor

solicitate.

A respins ca fiind neîntemeiată pretenția privind încasarea prejudiciului moral

(f.d. 86, 108-110 recto-verso).

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din

22 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a casat hotărârea din 05 noiembrie

2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul central, în partea respingerii pretenției cu

privire la repararea prejudiciului moral și în această parte a emis o decizie nouă,

prin care a declarat inadmisibilă cererea privind repararea prejudiciului moral

(f.d. 146, 147-151).

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 22 ianuarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău instanța de recurs constată că instanța inferioară a cercetat și a stabilit

responsabil starea de fapt a speței în baza tuturor probelor legal admisibile,

aplicând și interpretând corect normele de drept material și procedural pertinente,

motiv din care recursul urmează a fi respins.

Primordial, Colegiul învederează că procedura de contencios administrativ în

prezenta speță a fost inițiată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu prevederile articolului 189 alin. (1) și (2) din Codul

administrativ, orice persoană, care revendică încălcarea unui drept al său prin

activitatea administrativă a unei autorități publice, poate înainta o acțiune în

contencios administrativ. O acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și

atunci când autoritatea publică nu a soluționat în termen legal o cerere.

Conform articolului 207 alin. (1) din Codul administrativ, instanța verifică din

oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în

contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios

administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de

recurs.

În sensul articolului 220 alin. (1) din Codul administrativ, obținerea probelor

în procedura contenciosului administrativ are loc conform art. 87-93.

Potrivit articolului 93 din Codul administrativ, (1) fiecare participant probează

faptele pe care își întemeiază pretenția. (2) Prin derogare de la prevederile alin. (1),

fiecare participant probează faptele atribuite exclusiv sferei sale. (3) Reglementări

suplimentare sau derogatorii sînt admisibile doar în baza prevederilor legale.

La caz, instanța de recurs reiterează că, la 14 aprilie 2019, Gheorghe

Străisteanu, ca solicitant al informației s-a adresat furnizorului informației

5

Judecătoria Chișinău cu cerere privind accesul la informație în temeiul Legii

privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000 și invocând că nu a primit

răspuns în interiorul termenului legal la cererea privind accesul la informație a

înaintat prezenta acțiune în instanța de contencios administrativ.

Articolul 24 din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000

stipulează că în funcție de gravitatea efectelor pe care le-a avut refuzul nelegitim al

funcționarului public, responsabil pentru furnizarea informațiilor oficiale, de a

asigura accesul la informația solicitată, instanța de judecată decide aplicarea unor

sancțiuni în conformitate cu legislația, repararea prejudiciului cauzat prin refuzul

nelegitim de a furniza informații sau prin alte acțiuni ce prejudiciază dreptul de

acces la informații, precum și satisfacerea neîntârziată a cererii solicitantului.

Prin prisma articolului 3 din Codul administrativ, legislația administrativă are

drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a

controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării

drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice,

ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.

În sensul articolului 10 alin. (1) din Codul administrativ actul administrativ

individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de

autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului

public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea

sau stingerea raporturilor juridice de drept public.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că decizia autorității publice privind

acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin activitatea administrativă

ilegală este un act administrativ individual.

În corespundere cu articolul 19 din Codul administrativ cererea prealabilă este

instituția care oferă o cale de soluționare prejudiciară a litigiilor administrative.

În conformitate cu articolul 166 din Codul administrativ, cererea prealabilă

poate fi depusă numai dacă persoana își revendică drepturile încălcate prin

emiterea sau respingerea emiterii unui act administrativ individual.

Potrivit art. 167 alin. (4) din Codul administrativ, dacă prin cererea prealabilă

se solicită și repararea prejudiciului, atunci cererea privind repararea prejudiciului

se examinează de autoritatea publică emitentă în procedură administrativă separată.

Articolul 206 din Codul administrativ reglementează felurile acțiunilor în

contencios administrativ. Așa, în sensul alin. (1) al acestui articol, o acțiune în

contencios administrativ poate fi depusă pentru:

a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în

contestare);

b) obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual

(acțiune în obligare);

c) impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în

realizare);

d) constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui

act administrativ individual sau a unui contract administrativ (acțiune în

constatare); sau

e) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de

control normativ).

(2) Acțiunea în constatare prezumă existența unui interes îndreptățit pentru

constatarea solicitată. Acțiunea în constatare nu poate fi înaintată dacă reclamantul

6

își poate sau și-ar putea revendica drepturile printr-o altă acțiune prevăzută la alin.

(1), cu excepția situației cînd se urmărește constatarea nulității unui act

administrativ individual sau normativ.

Articolul 207 din Codul administrativ prevede modul de examinare a

admisibilității acțiunii în contencios administrativ. Astfel, prin prisma alin. (1) al

acestui articol, instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru

admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă,

acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere

judecătorească susceptibilă de recurs.

Totodată, alin. (2) lit. f) al aceluiași articol stipulează că acțiunea în

contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când nu sunt întrunite

condițiile prevăzute la art. 208.

Conform articolului 208 din Codul administrativ, (1) în cazurile prevăzute de

lege, pînă la înaintarea acțiunii în contencios administrativ, se va respecta

procedura prealabilă.

(2) Dacă autoritatea publică competentă decide cu privire la cererea

prealabilă, deși termenul pentru depunerea cererii prealabile nu a fost respectat,

acțiunea în contenciosul administrativ este oricum admisibilă. Această prevedere

nu se aplică în cazul în care printr-un act administrativ individual este favorizat un

terț.

(3) Dacă procedura prealabilă nu este prevăzută de lege, acțiunea în obligare

se admite numai în cazul în care reclamantul a depus anterior la autoritatea publică

competentă o cerere de emitere a actului administrativ individual.

(4) O acțiune în realizare se admite numai dacă reclamantul a depus anterior

la autoritatea publică competentă o cerere prin care a solicitat realizarea, tolerarea

sau omiterea unei acțiuni.

(5) O acțiune în constatare este admisibilă numai dacă reclamantul s-a adresat

anterior la autoritatea publică competentă cu cerere de constatare.

Raportând dispozițiile normelor citate mai sus la circumstanțele speței,

Colegiul conchide că instanța de apel, judecând apelul depus de Gheorghe

Străisteanu în limitele pretențiilor formulate în cererea de apel, just a constatat

inadmisibilitatea acțiunii lui Gheorghe Străisteanu împotriva Judecătoriei Chișinău,

în partea capătului de cerere cu privire la repararea prejudiciului moral. Or, legea

prevede expres că soluționarea chestiunii referitoare la repararea prejudiciului,

inclusiv moral, se realizează printr-un act administrativ individual în cadrul unei

proceduri administrative separate.

Respectiv, pentru înaintarea în instanța de judecată a unei pretenții privind

repararea prejudiciului moral cauzat prin activitatea administrativă ilegală,

recurentul Gheorghe Străisteanu urma să respecte procedura prealabilă,

extrajudiciară, de soluționare a acestei chestiuni, condiție ce nu a fost realizată.

La capitolul dat urmează a fi evocat faptul că, prin prisma articolelor 10

alin. (2) și 60 alin. (3) din Codul administrativ, solicitantul informației în mod

obligatoriu urma să înainteze autorității publice pârâte această pretenție printr-o

cerere prealabilă, iar ulterior să depună acțiune în judecată.

Astfel, coroborând cadrul legal precitat circumstanțelor faptice ale speței,

Colegiul conchide că Gheorghe Străisteanu nu s-a adresat cu cerere prealabilă către

Judecătoria Chișinău, prin care să solicite compensarea prejudiciului moral prin

nefurnizarea în termen a informației solicitate în temeiul Legii privind accesul la

7

informație nr. 982 din 11 mai 2000, deși, dispozițiile Codului administrativ prevăd

expres obligativitatea părții reclamante de a respecta procedura prealabilă în cazul

constatării existenței sau inexistenței unui raport juridic și solicitării reparării

prejudiciului. Cu atât mai mult că decizia autorității publice privind acordarea sau

refuzul de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin activitatea

administrativă ilegală constituie un act administrativ individual.

La aspectul dat Colegiul consideră oportun de a învedera că, prin Codul

administrativ, legiuitorul a modificat condițiile și procedura de adresare în instanța

de judecată cu acțiune în contencios administrativ. Astfel, au fost introduse

prevederi noi în privința procedurii prealabile ce urmează a fi respectată până la

depunerea acțiunii în instanță și care diferă de reglementările Legii nr. 982 din 11

mai 2000.

În acest sens este imperios că atât cererea de chemare în judecată, cât și

cererea privind accesul la informație au fost depuse după intrarea în vigoare a

Codului administrativ. Având în vedere că în respectiva situație apare un conflict

între dispozițiile Legii nr. 982 din 11 mai 2000 și Codul administrativ, care a intrat

în vigoare la 01 aprilie 2019, urmează a fi aplicate prevederile Codului

administrativ, ca fiind ultimul act normativ adoptat.

La fel, se rețin prevederile articolului 258 alin. (1) din Codul administrativ,

care prevăd imperios că procedurile administrative și procedurile prealabile inițiate

până la data intrării în vigoare a prezentului cod, care nu au fost finalizate până la

01 aprilie 2019, se vor finaliza conform prevederilor legale valabile până la data

intrării în vigoare a prezentului cod. Această dispoziție este valabilă și pentru

procedurile prealabile inițiate după data intrării în vigoare a prezentului cod

referitoare la o procedură administrativă inițiată până la data intrării în vigoare a

acestuia.

Din norma precitată rezultă în afara oricărui dubiu că procedurile

administrative și procedurile prealabile inițiate după 01 aprilie 2019 se vor finaliza

în conformitate cu prevederile Codului administrativ.

Așadar, aplicarea Codului administrativ este determinată de principiul

efectului imediat al legii noi, care presupune că legea nouă guvernează imediat

toate situațiile juridice actuale ce intră în sfera ei de acțiune.

Reieșind din această conjunctură, nu pot fi acceptate argumentele

recurentului, precum că instanța de apel trebuia să țină cont de jurisprudența

națională constantă în cauze similare, în special decizia din 15 aprilie 2019 a

Curții de Apel Chișinău (dosar nr. 3r-200/19), decizia din 26 septembrie 2018 a

Curții Supreme de Justiție (dosar nr. 3ra-1111/18), decizia din 10 octombrie 2018

a Curții Supreme de Justiție (dosar nr. 3ra-1341/18), deciziile din 14 noiembrie

2018 a Curții Supreme de Justiție (dosar nr. 3ra-1344/18 și nr. 3ra-1508/18),

decizia din 28 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție (dosar nr. 3ra-

1366/18), decizia din 23 ianuarie 2019 a Curții Supreme de Justiție (dosar nr. 3ra-

29/19). Or, aceste cauze au fost judecate în baza altor norme procedurale, până la

intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Mai mult decât atât, instanța de recurs notează că jurisprudența nu este

imuabilă, ci din contra, progresivă în esență, iar acest fapt se confirmă prin

deciziile din 17 iunie 2020 a Curții Supreme de Justiție în dosarele nr. 3ra-505/20

și 3ra-554/20.

În baza acestor considerații, se constată că alte susțineri ale recurentului nu

8

constituie temei de admitere a recursului, deoarece se combat cu cele invocate mai

sus și se axează asupra circumstanțelor, care au fost constatate și elucidate pe

deplin de către instanța de apel, având la bază cumulul de probe apreciate cu

respectarea normelor de drept material și procedural

În cauza Rebai și alții contra Franței, hotărârea din 25 februarie 1995,

nr.26561/1995, Înalta Curte de Strasbourg a menționat că „... art. 6 § 1 al

Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes”.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs consideră necesar de a

respinge și alte argumente invocate în recurs, cu atât mai mult, că acestea nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Conjunctura ipotezelor descrise supra profilează justețea deciziei din 22

ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, iar drept consecință netemeinicia

recursului depus de Gheorghe Străisteanu.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie întemeiată și legală, iar

argumentele invocate în recurs nu și-au găsit suport legal și faptic, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia necesității respingerii recursului depus de Gheorghe

Străisteanu și menținerii deciziei din 22 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Conform articolului 248 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

decide:

Se respinge recursul depus de Gheorghe Străisteanu împotriva deciziei din 22

ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza în contencios

administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe

Străisteanu împotriva Judecătoriei Chișinău cu privire la accesul la informație și

repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

9