3ra-554/20 — anularea raspunsului si obligarea emiterii actului administrativ

3ra-554/20 — anularea raspunsului si obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-554/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: G. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)

DECIZIE

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de Tataru Ana și Asociația Obștească ,,Juriștii pentru

Drepturile Omului”, reprezentați de avocatul Cotruță Sergiu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Tataru Ana și Asociația Obștească ,,Juriștii pentru Drepturile Omului” împotriva

Agenției Servicii Publice cu privire la anularea răspunsului și obligarea emiterii

actului administrativ,

împotriva deciziei din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost casată integral hotărârea din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani și emisă o nouă decizie, prin care acțiunea a fost declarată inadmisibilă,

c o n s t a t ă:

La 18 iunie 2019, Tataru Ana și Asociația Obștească ,,Juriștii pentru Drepturile

Omului” au depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Servicii Publice

cu privire la anularea răspunsului și obligarea emiterii actului administrativ.

În motivarea acțiunii au indicat că la data de 2 mai 2019, au depus la Agenția

Servicii Publice petiția nr. 70/2019, în baza căreia au solicitat următoarele informații

oficiale/publice: 1. numele persoanelor care ocupă funcții de conducere în cadrul

Agenției, cuantumul salariilor acestora, sancțiunile disciplinare aplicate fiecăruia în

perioada 1 aprilie 2018-1 aprilie 2019; 2. numele persoanelor care au fost trimise în

deplasare în interes de serviciu în perioada 1 aprilie 2018-1 aprilie 2019;

serviciu în perioada 1 aprilie 2018-1 aprilie 2019; 4. câte mijloace de transport și ce

model de mijloace de transport sunt în dotarea Agenției; 5. care este suma de achiziție

a fiecărui mijloc de transport aflat în dotarea Agenției, 6. câte mijloace de transport

din dotarea Agenției au fost implicate în accidente rutiere în perioada 1 aprilie 2018-1

aprilie 2019; 7. care au fost cheltuielile pentru repararea pagubelor menționate în pct.

1

6 și de către cine au fost suportate; 8. care companii au efectuat lucrările de reparație

a automobilelor respective și în baza căror acte.

Au menționat că prin răspunsul nr. 01/2864 din 24 mai 2019, Agenția Servicii

Publice a refuzat să elibereze informația solicitată, invocând faptul că aceasta ar

constitui o încălcarea a prevederilor din Legea cu privire la accesul la informație

nr. 982 din 11 mai 2000.

În opinia lor, au considerat răspunsul nominalizat constituie o încălcare a

dreptului de acces la informație.

În contextul dat au indicat că interesul unei persoane în activitatea

autorităților/instituțiilor publice favorizează dezvoltarea fenomenului democrației și

bunăstarea societății civile a Republicii Moldova.

Au susținut că Agenției Servicii Publice ar fi putut refuza oferirea informației

solicitate, doar dacă erau întrunite cumulativ următoarele condiții: furnizorul de

informații poate demonstra că restricția este reglementată prin lege organică și

necesară într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor și intereselor

legitime ale persoanei sau protecția securității naționale; prejudiciul adus acestor

drepturi și interese ar fi mai mare decât interesul public în cunoașterea informației.

Având în vedere prevederile art. 7 alin. (4) din Legea privind protecția datelor

cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie 2011, au remarcat că Agenția Servicii Publice

nu a demonstrat necesitatea restricției în furnizarea informației solicitate.

Au obiectat că, Agenția Servicii Publice nu a motivat actul administrativ emis și

nu a indicat în acesta nicio informație cu privire la exercitarea căilor de atac.

Au mai relatat că informația solicitată este oficială și publică, deoarece se referă

la funcționarii publici, prin urmare este de interes public și nu contravine Legii

privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie 2011.

Și-au întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 4, 5, 6 alin. (1), 7 alin. (4) din

Legea cu privire la accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, art. 2, 39 alin. (2)

din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din

4 iulie 2008, art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea privind sistemul unitar de salarizare în

sectorul bugetar nr. 270 din 23 noiembrie 2018, art. 5 lit. e) din Legea privind

protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie 2011, art. 21 alin. (1), 31, 68

lit. c), 118, 120, 124, 206 alin. (1) lit. a), b) din Codul administrativ.

Au solicitat anularea în tot a actului individual administrativ/răspunsului

nr. 01/2864 din 24 mai 2019, obligarea pârâtului de a emite un act administrativ

individual prin care să răspundă la următoarele întrebări ale reclamaților: 1. numele

persoanelor care ocupă funcții de conducere în cadrul Agenției, cuantumul salariilor

acestora, sancțiunile disciplinare aplicate fiecăruia în perioada 1 aprilie 2018-1 aprilie

2019; 2. numele persoanelor care au fost trimise în deplasare în interes de serviciu în

perioada 1 aprilie 2018-1 aprilie 2019; 3. cheltuielile atribuite pentru fiecare persoană

trimisă în deplasare în interes de serviciu în perioada 1 aprilie 2018-1 aprilie 2019;

Agenției; 5. care este suma de achiziție a fiecărui mijloc de transport aflat în dotarea

Agenției, 6. câte mijloace de transport din dotarea Agenției au fost implicate în

accidente rutiere în perioada 1 aprilie 2018-1 aprilie 2019; 7. care au fost cheltuielile

pentru repararea pagubelor menționate în pct. 6 și de către cine au fost suportate;

2

baza căror acte.

Prin hotărârea din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind obligată Agenția Servicii Publice să prezinte

AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului” și Anei Tataru informația cu privire la

numele persoanelor care ocupă funcții de conducere din cadrul Agenției Servicii

Publice și cuantumul salariilor acestora, numele persoanelor și cheltuielile atribuite

pentru fiecare persoană care a fost trimisă în deplasare în interes de serviciu în

perioada 1 aprilie 2018-1 aprilie 2019, câte mijloace de transport și de ce model sunt

în dotarea Agenției Servicii Publice, care este suma de achiziție a fiecărui mijloc de

transport aflat în dotarea Agenției Servicii Publice. În rest acțiunea a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată.

La 26 septembrie 2019, Agenția Servicii Publice a declarat apel împotriva

hotărârii din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La 18 octombrie 2019, Tataru Ana și Asociația Obștească ,,Juriștii pentru

Drepturile Omului”, reprezentați de avocatul Cotruță Sergiu au declarat apel

împotriva hotărârii din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

integral hotărârea din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și

pronunțată o nouă decizie prin care acțiunea a fost declarată inadmisibilă.

La 11 februarie 2020, Tataru Ana și Asociația Obștească ,,Juriștii pentru

Drepturile Omului”, reprezentați de avocatul Cotruță Sergiu, au depus recurs

împotriva deciziei din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată prin faptul că a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie

aplicată, invocând prevederile art. 432 alin. (2) lit. b) Cod de procedură civilă.

Au obiectat că instanța de apel a considerat că recurenții urmau să depună

cererea prealabilă, însă art. 19 Cod administrativ stabilește faptul că cererea

prealabilă constituie calea de soluționare prejudiciară a litigiilor administrative, iar în

speța dată nu există nici un litigiu administrativ, astfel încât nicio cerere prealabilă

din partea recurenților nu era necesară a fi depusă.

În contextul dat, au relatat că depunerea cererii prealabile ar fi necesară dacă

actul administrativ individual a fost emis anterior petiției recurenților, or la caz actul

administrativ individual a fost emis ca răspuns la petiție.

Cu referire la prevederile art. 162 alin. (1) Cod administrativ, au precizat că

procedura prealabilă urmărește scopul de a verifica legalitatea actelor administrative

individuale, iar în speță solicitarea recurenților nu a fost de a verifica legalitatea

actelor administrative individuale, ci de a obține o anumită informație.

Prin urmare, și-au exercitat dreptul lor de acces la informație adresând o petiție

în acest sens, însă au fost refuzați, deoarece răspunsul a fost unul negativ.

Având în vedere prevederile art. 208 din Cod administrativ, au reiterat că în

cazurile prevăzute de lege până la înaintarea acțiunii în contencios administrativ se va

respecta procedura prealabilă.

Astfel, au accentuat că obligația cererii prealabile este prezentă doar în cazurile

prevăzute de lege, iar în cazul dat asemenea obligație nu există.

3

Iar, în situația de față se aplică prevederile art. 208 alin. (3) Cod administrativ,

care indică că dacă procedura prealabilă nu este prevăzută de lege, acțiunea în

obligare se admite numai în cazul în care reclamantul a depus anterior la autoritatea

publică competentă o cerere de emitere a actului administrativ individual.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 1 aprilie 2019.

În temeiul art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar în conformitate cu art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data 11 decembrie

2019, iar reprezentantul recurenților a recepționat-o la 5 februarie 2020, fapt

confirmat prin avizul de recepție a scrisorii recomandate (f. d. 87).

Astfel, recursul depus la 11 februarie 2020, este în termen.

Prin referință din 4 mai 2020, intimatul Agenția Servicii Publice, a solicitat

respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție, examinând admisibilitatea recursului, l-a numit pentru

judecare în conformitate cu prevederile art. 193 alin. (3) din Codul administrativ în

completul de 5 judecători.

În conformitate cu prevederile art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și

care urmează a fi respins, cu menținerea deciziei instanței de apel, din considerentele

ce urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: respinge

recursul.

În conformitate cu prevederile art. 194 alin. (2) coroborat cu prevederile art. 21

și art. 36 din Cod administrativ, în procedura de examinare a cererilor de recurs,

hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în privința existenței

greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

După cum denotă actele cauzei, în instanța de judecată competentă a fost

înaintată de către Tataru Ana și Asociația Obștească ,,Juriștii pentru Drepturile

Omului” în conformitate cu prevederile art. 206 alin. (1) lit. b) Codul administrativ o

acțiune în obligare împotriva Agenției Servicii Publice, prin care au solicitat anularea

în tot a actului individual administrativ/răspunsului nr. 01/2864 din 24 mai 2019,

4

obligarea pârâtului de a emite un act administrativ individual prin care să răspundă la

următoarele întrebări ale reclamaților: 1. numele persoanelor care ocupă funcții de

conducere în cadrul Agenției, cuantumul salariilor acestora, sancțiunile disciplinare

aplicate fiecăruia în perioada 1 aprilie 2018-1 aprilie 2019; 2. numele persoanelor

care au fost trimise în deplasare în interes de serviciu în perioada 1 aprilie 2018-1

aprilie 2019; 3. cheltuielile atribuite pentru fiecare persoană trimisă în deplasare în

interes de serviciu în perioada 1 aprilie 2018-1 aprilie 2019; 4. câte mijloace de

transport și ce model de mijloace de transport sunt în dotarea Agenției; 5. care este

suma de achiziție a fiecărui mijloc de transport aflat în dotarea Agenției, 6. câte

mijloace de transport din dotarea Agenției au fost implicate în accidente rutiere în

perioada 1 aprilie 2018-1 aprilie 2019; 7. care au fost cheltuielile pentru repararea

pagubelor menționate în pct. 6 și de către cine au fost suportate; 8. care companii au

efectuat lucrările de reparație a automobilelor respective și în baza căror acte.

Fiind investită cu judecarea cauzei date prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei parțiale a acțiunii, obligând Agenția Servicii Publice să prezinte

AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului” și Anei Tataru informația cu privire la

numele persoanelor care ocupă funcții de conducere din cadrul Agenției Servicii

Publice și cuantumul salariilor acestora, numele persoanelor și cheltuielile atribuite

pentru fiecare persoană care a fost trimisă în deplasare în interes de serviciu în

perioada 1 aprilie 2018-1 aprilie 2019, câte mijloace de transport și de ce model sunt

în dotarea Agenției Servicii Publice, care este suma de achiziție a fiecărui mijloc de

transport aflat în dotarea Agenției Servicii Publice. În rest acțiunea a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată.

Judecând apelurile declarate de către Tataru Ana și Asociația Obștească ,,Juriștii

pentru Drepturile Omului”, reprezentați de avocatul Cotruță Sergiu și Agenția

Servicii Publice, instanța de apel verificând legalitatea hotărârii primei instanțe,

pronunțându-se asupra aspectelor importante pentru soluționarea justă a pricinii, a

ajuns la concluzia casării integrale a hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi

decizii prin care acțiunea a fost declarată inadmisibilă, deoarece nu a fost respectată

procedura prealabilă.

În favoarea soluției date, instanța de apel a reținut prevederile art. 207 alin. (2)

lit. f), art. 208 Cod administrativ, care indică că acțiunea în contencios administrativ

se declară inadmisibilă în special când nu sînt întrunite condițiile prevăzute la

art. 208, care prevede că în cazurile prevăzute de lege, până la înaintarea acțiunii în

contencios administrativ, se va respecta procedura prealabilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră soluția instanței de apel, legală și întemeiată, însă este necesar de

motivat suplimentar chestiunile cu privire la situația confuză legată de aplicabilitatea

normelor în materia contenciosului administrativ.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține materialul probator din

care se atestă cu certitudine că, la data de 2 mai 2019, Asociația Obștească ,,Juriștii

pentru Drepturile Omului” a depus la Agenția Servicii Publice petiția nr. 70/2019, în

baza căreia a solicitat următoarele informații oficiale/publice: 1. numele persoanelor

care ocupă funcții de conducere în cadrul Agenției, cuantumul salariilor acestora,

5

sancțiunile disciplinare aplicate fiecăruia în perioada 1 aprilie 2018-1 aprilie 2019; 2.

numele persoanelor care au fost trimise în deplasare în interes de serviciu în perioada

1 aprilie 2018-1 aprilie 2019; 3. cheltuielile atribuite pentru fiecare persoană trimisă

în deplasare în interes de serviciu în perioada 1 aprilie 2018-1 aprilie 2019; 4. câte

mijloace de transport și ce model de mijloace de transport sunt în dotarea Agenției; 5.

care este suma de achiziție a fiecărui mijloc de transport aflat în dotarea Agenției, 6.

câte mijloace de transport din dotarea Agenției au fost implicate în accidente rutiere

în perioada 1 aprilie 2018-1 aprilie 2019; 7. care au fost cheltuielile pentru repararea

pagubelor menționate în pct. 6 și de către cine au fost suportate; 8. care companii au

efectuat lucrările de reparație a automobilelor respective și în baza căror acte.

Astfel, petiția nr. 70/2019 conform art. 9 alin. (2) din Codul administrativ

constituie o cerere prin care s-a inițiat o procedura administrativă în sensul art. 6 alin.

(1) și art. 69 alin. (1) din Codul administrativ. Procedura administrativă este

activitatea autorităților publice cu efect în exterior, îndreptată spre examinarea

condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ individual, spre examinarea

condițiilor, pregătirea și încheierea unui contract administrativ sau examinarea

condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică.

Procedura administrativă se inițiază la cerere sau din oficiu. Procedura administrativă

inițiată din oficiu începe odată cu efectuarea primei acțiuni procedurale, iar cea

inițiată la cerere se consideră inițiată din momentul depunerii cererii.

Totodată, conform art. 9 alin. (1) și (2) Cod administrativ, prin petiție, în sensul

prezentului cod, se înțelege orice cerere, sesizare sau propunere adresată unei

autorități publice de către o persoană fizică sau juridică. Prin cerere se solicită

emiterea unui act administrativ individual sau efectuarea unei operațiuni

administrative.

În același timp, potrivit art. 69 alin. (2) Cod administrativ, în cazul depunerii

unei petiții, autoritatea publică este obligată să inițieze o procedură administrativă.

Prin răspunsul nr. 01/2864 din 24 mai 2019, Agenția Servicii Publice a

comunicat solicitanților că, pentru a satisface solicitările înaintate cu privire la

accesul informației, urmează a fi indicat scopul urmărit pentru fiecare tip de

informație în parte.

Conform art. 11 alin. (1) lit. a) Cod administrativ, acte defavorabile – actele care

impun destinatarilor lor obligații, sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele

legitime ale persoanelor ori care resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului

solicitat.

Astfel, relaționând răspunsul Agenției Servicii Publice nr. 01/2864 din 24 mai

2019 la prevederile art. 10 alin. (1) – 11 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ,

instanța de recurs reține că, acesta constituie un act administrativ individual

defavorabil.

În ce privește aplicabilitatea temeiului de inadmisibilitate prevăzut de art. 207

alin. (2) lit. f) din Codul administrativ, instanța de recurs menționează că, norma

respectivă se aplică sistemic și organic cu prevederile art. 208, 162-169 și 19 din

Codul administrativ.

Înaintarea acțiunii în contencios în obligare este condiționată de respectarea

procedurii prealabile. Potrivit art. 162 alin. (1) Cod administrativ, procedura

6

prealabilă urmărește scopul de a verifica legalitatea actelor administrative

individuale.

Conform art. 162 alin. (3) lit. b) din Codul administrativ, cererea prealabilă este

îndreptată spre emiterea unui act administrativ individual respins expres sau prin

omisiune potrivit art. 64 alin. (2) din Codul administrativ.

Astfel, în cazul când cererea petiționarului cu privire la emiterea actului

administrativ individual este respinsă, atunci cererea prealabilă are ca finalitate

anume de a obține totuși actul administrativi individual favorabil solicitat. Totodată,

autoritatea publică emitentă, și eventual cea ierarhic superioară, verifică repetat și

dacă este necesar efectuează investigarea suplimentară a stării de fapt, și după caz, fie

emite actul administrativ individual solicitat sau își consolidează actul administrativ

individual de respingerea a cererii petiționarului.

Prin urmare, procedura prealabilă este o garanție de apărare suplimentară a

persoanei afectate print-un act administrativ individual, și totodată o modalitate de

auto-corecție a autorității publice din perspectiva respectării conform art. 21 din

Codul administrativ a principiului legalității administrației publice. Cererea prealabilă

ca instituție juridică nu este doar o simplă formalitate, de aceea orice autoritate

publică este obligată să examineze cererea ca un mijloc legal și efectiv de protecție a

persoanei împotriva intervențiilor puterii publice prin intermediul actului

administrativ individual. De fiecare dată instanța de judecată verificând legalitatea

activității administrative a autorităților publice efectuează un control judecătoresc

efectiv și asupra legalității deciziilor de soluționare a cerilor prealabile, care în esență

constituie un tot întreg cu actul administrativ individual.

Potrivit art. 208 alin. (3) Codul administrativ dacă procedura prealabilă nu este

prevăzută de lege, acțiunea în obligare se admite numai în cazul în care reclamantul a

depus anterior la autoritatea publică competentă o cerere de emitere a actului

administrativ individual.

Norma de drept enunțată se aplică sistemic cu prevederile art. 163 din Codul

administrativ, care prevede că, procedura de examinare a cererii prealabile nu se

efectuează dacă: a) actul administrativ individual este emis de către Guvern, un

consiliu local sau Adunarea Populară a Găgăuziei; b) decizia cu privire la cererea

prealabilă înrăutățește situația unei persoane față de situația din decizia inițială; c)

legea prevede expres adresarea nemijlocită în instanța de judecată.

La caz, acțiunea în obligare nu este admisibilă, deoarece procedura prealabilă n-

a fost respectată, iar starea de fapt procesuală care condiționează admisibilitatea

acțiunii nu se atribuie excepțiilor legale prevăzute de art. 163 din Codul

administrativ.

Cu referire la prevederile normelor sus-menționate, corect instanța de apel a

ajuns la concluzia asupra inadmisibilității acțiunii depuse de Tataru Ana și Asociația

Obștească ,,Juriștii pentru Drepturile Omului”, pe motivul neîntrunirii condițiilor

art. 208 Codul administrativ, de nerespectare a procedurii prealabile la înaintarea

acțiunii.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

reține următoarele în privința art. 21 alin. (1) din Legea privind accesul la informație

nr. 982 din 2000, care prevede că, persoana care se consideră lezată într-un drept sau

7

interes legitim de către furnizorul de informații poate ataca acțiunile acestuia atât pe

cale extrajudiciară, cât și direct în instanța de contencios administrativ competentă.

După obiectul de reglementare și natura juridică dispoziția legală pre-citată este una

ce se circumscrie conceptului de legislație procedurală.

În acest sens, instanța de recurs menționează că una din caracteristicele legii

constă în aceea că ea continuă să rămână în vigoare atâta timp cât nu este abrogată.

Cu alte cuvinte efectele juridice ale legii, ale normelor pe care ea le conține nu depind

de frecvența sau de continuitatea aplicării lor. Cel puțin acesta este principiul

dogmatic la care se atrage atenția când se soluționează problema acțiunii legii în

timp.

În realitate, însă ne putem confrunta cu cazuri, când unele legi își încetează

valabilitatea prin lipsa de uz sau aplicare de-a lungul unei perioade mari, în aceste

cazuri fiind vorba de căderea legii în desuetudine. O lege e considerată căzută în

desuetudine atunci când, deși nu este abrogată sau neajunsă la termen, nu se mai

aplică datorită schimbării condițiilor care au impus inițial adoptarea ei.

Sub acest aspect, instanța de recurs reține că legislatorul nu a abrogat expres

Legea privind accesul la informație nr. 982 din 2000, însă ea a devenită inaplicabilă

odată cu intrarea în vigoare a Codului administrativ la data de 1 aprilie 2019, care

este un caz distinct de încetare a acțiunii unei legi în timp, prevăzută în art. 74 alin.

(1) lit. e) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017.

Totodată, instanța de recurs subliniază că, potrivit art. 2 alin. (2) din Codul

administrativ anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii

specifice de activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii

de la prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut

necesară și nu contravine principiilor prezentului cod.

Norma enunțată este de o importanță conceptuală atât pentru legiuitor,

autoritățile publice ce realizează activitate administrativă cât și instanțele de judecată

din considerentul că, ea asigură caracterul uniform în special al procedurii

administrative, dar și al Codul administrativ în întregime. Orice aplicare eronată a

prevederilor art. 2 alin. (2) din Codul administrativ este de natură să genereze un

blocaj instituțional și o regresie serioasă în materia mijloacelor de protecție legală a

drepturilor vătămate eventual prin activitatea administrativă a autorităților publice.

Astfel, derogări de la aplicabilitatea prevederilor Codului administrativ sunt

admisibile numai în limitele exigenților legale cumulative prevăzute de art. 2 alin. (2)

din Cod administrativ. Din norma legală citată rezultă că numai anumite aspecte pot

fi reglementate prin derogare de la Codul administrativ, și dacă există cumulativ 4

condiții: 1. domenii specifice de activitate; 2. norme legislative speciale derogatorii;

contravină esenței (principiilor) Codului administrativ.

În speță, instanța de recurs subliniază că, nu sunt întrunite condițiile legale

enunțate de art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, iar noțiunile juridice utilizate de

legiuitor în textul normativ al art. 21 alin (1) din Legea privind accesul la informație

nr. 982 din 2000, precum pe acea de „instanța de contencios administrativ” ele

reflectă noțiuni din Legea contenciosului administrativ, care a fost abrogată. Codul

administrativ nu instituie instanțe de contencios administrativ, dar numai principiul

8

specializării organice a judecătorilor, completelor sau eventual colegiilor competente

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ. Mai mult, verbul „poate”

din textul art. 21 alin (1) din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 2000

punea accentul pe principiul disponibilității, având în vedere că anterior Codului

administrativ, existau reglementări dispersate, în special a diferitor aspecte de

procedura administrativă, însă după intrarea Codului în vigoare, condițiile de

admisibilitate a acțiunii în contenciosul administrativ sunt prevăzute de Codul

administrativ, dar nu de normele dreptului material.

Neexecutarea prevederilor art. 257 alin. (3) din Codul administrativ de către

subiecții de drept competenți nu constituie un motiv pentru instanțele judecătorești de

neaplicare a Codului administrativ și soluționarea problemelor de aplicare a legii

conform principilor ce guvernează aplicarea legii în timp. Orice altă soluție ar fi

contrară nu numai principiului respectării statului de drept, dar și un serios obstacol

în dezvoltarea democratică a societății și aplicării imediate a prevederilor Codului

administrativ, și totodată, diametral opusă legalității și eficienții activității

administrative a autorităților publice.

Prin urmare, alegațiile recurenților privind crearea unei situații confuze legate de

aplicabilitatea normelor în materia contenciosului administrativ urmează a fi respinse,

atâta vreme cât la caz este aplicabil Codul administrativ, care prevede necesitatea

depunerii cererii prealabile la înaintarea acțiunii.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reiterează că, aplicarea Codului

administrativ, este determinată de principiul efectului imediat al legii noi care

presupune că legea nouă guvernează imediat toate situațiile juridice actuale care intră

în sfera ei de acțiune.

În baza acestor considerații, se constată că alte susțineri ale recurenților nu

constituie temei de admitere a recursului, deoarece se combat cu cele invocate mai

sus și se axează asupra circumstanțelor, care au fost constatate și elucidate pe deplin

de către instanța de apel, având la bază cumulul de probe apreciate cu respectarea

normelor de drept material și procedural.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs, prin prisma jurisprudenței

CEDO și anume cauza Rebai și alții contra Franței din 25 februarie 1995,

nr.26561/1995, unde Curtea a menționat că „... art. 6 § 1 al Convenției, nu impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes”, consideră necesar de a

respinge și alte argumente invocate în recurs, cu atât mai mult, că acestea nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate, pornind de la funcția Curții Supreme de Justiție

de asigurare a interpretării și aplicării uniforme a dreptului și având în vedere faptul

că decizia instanței de apel este întemeiată și legală, iar criticele formulate în recurs

sunt nejustificate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține

decizia instanței de apel.

9

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a), art. 248 alin. (2) Cod administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de Tataru Ana și Asociația Obștească ,,Juriștii pentru

Drepturile Omului”, reprezentați de avocatul Cotruță Sergiu.

Se menține decizia din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Tataru Ana

și Asociația Obștească ,,Juriștii pentru Drepturile Omului” împotriva Agenției

Servicii Publice cu privire la anularea răspunsului și obligarea emiterii actului

administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

10