3ra-723/20 — contestarea actului administrativ

3ra-723/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-723/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: E. Palanciuc, V. Negru, A. Minciuna)

Î N C H E I E R E

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului deсlarat de Anatolie Băț, reprezentat de

avocatul Eugeniu Rusu,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Anatolie Băț împotriva IP ”Agenției Servicii Publice” cu privire la anularea refuzului,

obligarea eliberării actelor solicitate,

împotriva deciziei din 04 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de IP ”Agenția Servicii Publice”, s-a casat hotărârea din

09 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă o nouă

hotărâre prin care a fost respinsă acțiunea depusă de Anatolie Băț împotriva Agenției

Servicii Publice privind anularea refuzului, obligarea eliberării actelor solicitate,

c o n s t a t ă:

La 13 mai 2019, Anatolie Băț, reprezentat de avocatul Eugeniu Rusu, a depus

cerere de chemare în judecată împotriva IP ”Agenției Servicii Publice” cu privire la

anularea refuzului, obligarea eliberării actelor solicitate.

În motivarea acțiunii reclamantul Anatolie Băț a indicat că la 25 martie 2019, în

interesul acționarilor SA „Universal” – Eugen Rabei, Anatolie Băț, Galina Cemortan,

Valentina Dehtearenco, avocatul Eugeniu Rusu a depus la IP „Agenția Servicii

Publice” cererea nr.1/5F, prin care a solicitat comunicarea în copii certificate a

următoarelor acte: cererea de radiere a SA „Universal” din Registrul de stat al

persoanelor juridice, documentele anexate la această cerere, precum și decizia IP

„Agenția Servicii Publice” prin care SA „Universal” a fost radiată din Registrul de stat

al persoanelor juridice.

Prin scrisoarea de răspuns nr.08/01R493 din 03 aprilie 2019 pârâta IP „Agenția

Servicii Publice” a informat că „...potrivit art. 4 alin. (7) din Legea nr. 220 din

19 octombrie 2007 „privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și

întreprinzătorilor individuali”, furnizarea informației din Registrul de stat se efectuează

1

conform taxelor, prevăzute în anexă parte integrantă a legii. De aceea, pentru eliberarea

copiilor certificate din dosarul de evidență a societății pe acțiunii... este necesar de

achitat taxa respectivă la contul indicat...”.

Reclamantul Anatolie Băț a indicat că în scrisoarea nr. 1/5F din 25 martie 2019 a

indicat documentele, obiectul solicitării de informație, însă pârâta IP „Agenția Servicii

Publice” nu a indicat costul pretinsului serviciu de eliberare a informației. Fiind

contactat telefonic, pârâta a comunicat că pentru „identificarea” documentelor

solicitate este necesară achitarea în contul pârâtei a taxei de 226 lei pentru

familiarizarea cu conținutul dosarului la sediul furnizorului de informații. Totodată, a

mai comunicat că pentru fiecare document certificat reclamantul trebuie să achite taxa

de 148 lei. Fiind constrâns de circumstanțele cauzei civile care au determinat depunerea

cererii de acces la informație, reclamantul a achitat la 05 aprilie 2019 taxa de 226 lei

pentru familiarizarea cu conținutul dosarului la sediul pârâtei și a comunicat acestuia

repetat documentele care constituie obiectul respectivei cereri. Astfel, pârâta a eliberat

avizul de plată nr. 8535 din 05 aprilie 2019, în care a indicat că pentru eliberarea

copiilor din dosarul SA „Universal” reclamantul trebuie să achite suma de 2072 lei.

Având în vedere lipsa mijloacelor bănești pentru plata serviciilor de certificare prestate

de către pârâtă, precum și cuantumul acestora, la 05 aprilie 2019, în interesul

acționarilor SA „Universal”, a menționat că avocatul Eugeniu Rusu a depus în adresa

pârâtei cererea nr. 2/5F prin care a solicitat comunicarea documentelor, obiect al cererii

nr. 1/5F din 25 martie 2019, în copii necertificate.

Prin scrisoarea nr. 05/01R532 din 09 aprilie 2019 pârâta IP „Agenția Servicii

Publice” a răspuns la cererea nr. 2/5F din 05 aprilie 2019, reiterând textul identic al

scrisorii precedente nr. 08/01R493 din 03 aprilie 2019. Astfel, pârâta a refuzat accesul

reclamantului la informația solicitată, fiind solicitată plata pentru pretinsul serviciu de

certificare a copiilor documentelor, chiar dacă reclamantul nu a solicitat certificarea

acestor copii și eminamente nu are nevoie de certificarea acestor copii la astfel de tarife.

Reclamantul făcând referire la prevederile art. 8 alin. (4) din Legea cu privire la

avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002, în procedura de acordare a asistenței juridice,

avocatul poate adeveri copii și extrase din acte și poate certifica semnăturile de pe

actele necesare pentru acordarea asistenței juridice. Avocatul nu poate efectua aceste

acțiuni pentru sine, pentru membrii familiei sale, pentru rude sau afini.

Reclamantul a indicat că contrar prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 982

din 11 mai 2000 privind accesul la informație pârâta IP „Agenția Servicii Publice” nu

a argumentat în scrisoarea nr. 05/01R532 din 09 aprilie 2019 motivul refuzului în

comunicarea documentelor în copie necertificată, în schimb a solicitat repetat bani

pentru servicii nesolicitate. Articolul 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 982 din 11 mai

2000 reglementează modalitățile accesului la informațiile oficiale, printre care

eliberarea copiei de pe documentul, informația solicitată. Deoarece Legea nr. 220 din

19 octombrie 2007 „Privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și

întreprinzătorilor individuali” (în continuare - Legea nr. 220 din 19 octombrie 2007),

încă nu stabilește dreptul exclusiv al pârâtei IP „Agenția Servicii Publice” de a certifica

documentele din propria posesie, nici nu interzice accesul la informație în forma

eliberării de copii necertificate de pe documente.

Reclamantul a indicat că refuzul eliberării copiilor documentelor obiect al cererii

nr. 2/5F din 05 aprilie 2019 este un abuz al pârâtei, o imixtiune inadmisibilă și

2

disproporționată în afacerile private ale reclamantului, contravine Legii nr. 982 din

11 mai 2000 privind accesul la informație și îngrădește reclamantul în dreptul

constituțional la informație, garantat de altfel la art. 32 și art. 34 din Constituție, precum

și art. 10 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale. Capitolul IV din anexa la Legea nr. 220 din 19 octombrie 2007 „Taxele

pentru înregistrarea de stat și serviciile prestate de către Agenția Servicii Publice”,

stabilește plățile pentru servicii de autentificare și certificare. Astfel, eliberarea unei

copii certificate de pe actul de constituire(...), hotărârea de constituire(...), actul

adițional privind înregistrarea modificărilor, decizia de înregistrare, precum și de pe

alte documente din dosarul de evidență este taxată cu suma de 148 lei.

Reclamantul a invocat faptul că IP „Agenția Servicii Publice” creează

impedimente și abuzează de poziția sa de autoritatea publică în raporturile lor cu

subiecții de drept privat, și ilegal obligă la plata serviciilor inutile de certificare a

documentelor, ori art. 167 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă acordă dreptul

reclamantului să certifice conform cu originalul înscrisurile. Iar, în procedura de

acordare a asistenței juridice, avocatul poate adeveri copii și extrase din acte și poate

certifica semnăturile de pe actele necesare pentru acordarea asistentei juridice, gratuit

în ambele cazuri. Art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind

accesul la informație prevede că pentru furnizarea informațiilor oficiale pot fi

percepute, în afara excepțiilor prevăzute de lege, plăți în mărimile și conform

procedurii stabilite de organele reprezentative, acestea fiind vărsate în bugetul de stat.

Iar, mărimile plăților nu vor depăși mărimile cheltuielilor suportate de către furnizor

pentru facerea copiilor, expedierea lor solicitantului și/sau pentru traducerea, la cererea

solicitantului, a informației, documentului.

Reclamantul a notat că documentele solicitate prin cererea nr. 2/5F din 05 aprilie

2019 urmează a fi comunicate reclamantului gratuit, ori Legea nr. 220 din 19 octombrie

2007 sau alte reglementări nu stabilesc expres cuantumul plăților susceptibile încasării

în cadrul procedurii de acces la informația din posesia IP „Agenția Servicii Publice”.

Conform alin. (4) lit. c) din art. 20 din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul

la informație vor fi puse, fără plată, la dispoziția solicitanților, informațiile oficiale care

sânt solicitate pentru a fi studiate la sediul instituției. Tot aici reclamantul a menționat

că conform art. 34 alin. (1) - (3) din Constituția Republicii Moldova dreptul persoanei

de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit. Autoritățile

publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă

a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

În conformitate cu prevederile art. 54 alin. (1) din Constituție în Republica

Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile

fundamentale ale omului și cetățeanului. Iar, în ordinea prevederilor alin.(2) din același

articol din Constituție, exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor

restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute

ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității

teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor

în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane,

împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și

imparțialității justiției. Totodată, alin. (4) din art. 54 alin. (1) din Constituție prevede

că, restrîngerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate

3

atinge existența dreptului sau a libertății.

Reclamantul Anatolie Băț a solicitat admiterea acțiunii, anularea refuzului IP

„Agenția Servicii Publice” expus în scrisoarea nr. 05/01R532 din 09 aprilie 2019, în

eliberarea documentelor în copii necertificate solicitate prin cererea nr. 2/5F din data

de 05 aprilie 2019, obligarea IP „Agenția Servicii Publice” să elibereze reclamantului

Anatolie Băț, în mod gratuit, documentele în copii necertificate solicitate prin cererea

nr. 2/5F din 05 aprilie 2019.

Prin hotărârea din 20 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a anulat

refuzul Agenției Servicii Publice nr. 05/01R532 din 09 aprilie 2019 și s-a obligat

Agenția Servicii Publice să elibereze reclamantului, Anatolie Băț, în mod gratuit,

documentele, în copii necertificate, solicitate în baza cererii, înregistrate cu nr. de

intrare R/749 din 05 aprilie 2019 a Agenției Servicii Publice Departamentul

înregistrare și licențiere a unităților de drept.

Prin decizia din 04 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de IP ”Agenția Servicii Publice”, s-a casat hotărârea din 09 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă o nouă hotărâre prin care a fost

respinsă acțiunea depusă de Anatolie Băț împotriva Agenției Servicii Publice privind

anularea refuzului, obligarea eliberării actelor solicitate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că reclamantul s-a adresat cu o

cerere la IP „Agenția Servicii Publice” cu nr. R/615 din 25 martie 2019, prin care a

comunicat următoarele: ,,... Prin încheierea nr. 2-305/2019 din 08 februarie 2019,

emisă de judecătorul Judecătoriei Chișinău sediul Centru Ciprian Valah, Hotărârea

Adunării Generale Extraordinară a Acționarilor SA ,,Universal” din 28 aprilie 2017 și

Decizia Camerei Înregistrării de Stat (Agenția Servicii Publice) din 26 mai 2017

privind începerea procedurii de dizolvare a SA „Universal” au fost suspendate.

Totodată, prin încheierea nr. 189-19/2019 din 26 februarie 2019, emisă de executorul

judecătoresc Adriana Crețu, încheierea nr.2-305/2019 din 08 februarie 2019, emisă de

Judecătoria Chișinău sediul Centru a fost primită spre executare și s-a dispus aplicarea

măsurilor de asigurare a acțiunii conform documentului executoriu nominalizat.

Încheierea nr. 189-19/2019 din 26 februarie 2019, emisă de executorul judecătoresc

Adriana Crețu a fost pusă în executare la IP „Agenția Servicii Publice” la data de 28

februarie 2019, înregistrată în cancelaria IP „Agenția Servicii Publice” cu numărul 850

din 28 februarie 2019.

Instanța de apel a constat că prin scrisoarea nr.05/01-678 din 06 martie 2019 IP

„Agenția Servicii Publice” a informat executorul judecătoresc că „Departamentul

înregistrare și licențiere a unităților de drept a luat act de încheierea nr.189/19 din

26 februarie 2019, prin care se dispune aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii

privind suspendarea hotărârii adunării generale a acționarilor Societății pe Acțiuni

„Universal” din 28 aprilie 2017 și a deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 26 mai

2017 privind începerea procedurii de dizolvare a societății”. Conform datelor

disponibile pe portalul webinfo.cis.gov.md este indicată mențiunea despre radierea SA

,,Universal”. IP „Agenția Servicii Publice” a comunicat că pentru eliberarea copiilor

certificate din dosarul de evidență a SA ,,Universal”, în temeiul art. 4 alin. (7) din Legea

privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali nr.

220 din 19 octombrie 2007, este necesar de achitat taxa, indicând contul pe care

4

urmează a fi transferată suma de bani (f.d.9). Astfel, reprezentantul reclamantului a

achitat suma de 226 lei, tipul plății ,,Familiarizarea”, ce se confirmă prin ordinul de

încasare a numerarului QC95-K100 din 03 aprilie 2019; în bonul de confirmare a plății

fiind indicat data eliberării 05 aprilie 2019 ora 14:00-16:00 (f.d.8).

Instanța de apel a reținut că la 05 aprilie 2019, IP „Agenția Servicii Publice” a

eliberat pe numele reclamantului Anatolie Băț, avizul de plată nr. 8535 din 05 aprilie

2019, din care rezultă că pentru eliberarea copiilor documentelor solicitate, reclamantul

urmează să achite suma de 2072 lei (f.d.10). Nefiind de acord cu suma impusă spre

achitare, reprezentantul reclamantului, repetat, prin cererea înregistrată la IP „Agenția

Servicii Publice” cu nr. R/749 din 05 aprilie 2019, având în vedere lipsa mijloacelor

bănești pentru plata serviciilor de certificare, a solicitat comunicarea documentelor

enumerate în cererea nr. 1/5F, înregistrată la IP „Agenția Servicii Publice”,

Departamentul înregistrare și licențiere a unităților de drept la 25 martie 2019, în copii

necertificate (f.d.11). Prin răspunsul cu nr. de ieșire 05/01R532 din 09 aprilie 2019, IP

„Agenția Servicii Publice”, a comunicat reprezentantului reclamantului că pentru

eliberarea copiilor certificate din dosarul de evidență a SA „Universal” este necesar de

achitat taxa, în temeiul art. 4 alin. (7) din Legea nr. 220 din 19 octombrie 2007 privind

înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali (f.d.12).

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 220 din 19 octombrie

2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor

individuali înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali,

înregistrarea modificărilor în actele de constituire și în datele înscrise în Registrul de

stat și acordarea serviciilor se efectuează conform taxelor prevăzute în anexă, parte

integrantă a prezentei Legi.

După cum rezultă din anexa „Taxele pentru înregistrarea de stat și serviciile

prestate de către Agenția Servicii Publice” la Legea nr. 220 din 19 octombrie 2007

privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali,

pct. III Furnizarea informației (eliberarea extraselor din Registrul de stat), subpct. 8,

pentru familiarizarea la sediul organului înregistrării de stat sau la sediile structurilor

teritoriale ale acestuia cu documentele din dosarul de evidență al persoanei juridice sau

al întreprinzătorului individual înregistrați, urmează a fi achitată taxa de stat de 226 lei.

În corespundere cu prevederile pct. IV „Servicii de autentificare și certificare”,

subpct. 1 din anexa „Taxele pentru înregistrarea de stat și serviciile prestate de către

Agenția Servicii Publice” la Legea nr. 220-XVI din 19 octombrie 2007 privind

înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali, taxa de

stat pentru eliberarea unei copii certificate de pe actul de constituire (contract de

constituire sau statut), hotărîrea de constituire (proces-verbal, ordin sau declarație),

actul adițional privind înregistrarea modificărilor, decizia de înregistrare, precum și de

pe alte documente din dosarul de evidență constituie 148 lei.

Prevederile art. 34 alin. (4) din Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor

juridice și a întreprinzătorilor individuali nr. 220-XVI din 19 octombrie 2007, statuează

că, prețul copiilor și extraselor eliberate din Registrul de stat nu va depăși costul

administrativ al acestora.

Instanța de apel a conchis că documentele din dosarul de evidență a persoanelor

juridice se eliberează în copii certificate de organul înregistrării de stat, costul unei

copii de pe documente din dosarul de evidență fiind de 148 lei. Mai mult, normele

5

legale nu prevăd obligația organului de stat de eliberare a actelor în mod gratuit, actele

legislative enunțate impunând obligația încasării taxelor corespunzătoare.

Având în vedere cele stabilite, instanța de apel a reținut că temeiuri pentru

anularea refuzului IP „Agenția Servicii Publice”, nu sunt, ori acesta este bazat pe

prevederile legale. Ca urmare și cerința privind eliberarea gratuită a actelor este

nefondată, urmând a fi respinsă de instanța de judecată. Mai mult decât atât, conform

explicațiilor părții reclamante date în instanța de fond, acesta a primit deja documentele

solicitate (f.d.46), fapt expus și în procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de

fond. Din considerentele enunțate mai sus, instanța de apel consideră necesar de a

admite apelul declarat, a casa hotărârea instanței de fond și pe cauza dată a da o nouă

hotărâre de respingere a cerințelor reclamantului.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

22 mai 2020, Anatolie Băț, reprezentat de avocatul Eugeniu Rusu, a contestat-o cu

recurs prin intermediul oficiului poștal, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului recurentul Anatolie Băț a indicat că își exprimă

dezacordul cu decizia instanței de apel deoarece instanța de apel nu au aplicat legea

care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea și a îngrădit ilegal dreptul

recurentului de acces la informație.

Recurentul a indicat că intimata Agenția Servicii Publice a omis să stabilească

respectivul cost administrativ, invocând în schimb că costul administrativ se exprimă

„în forma” plătii pentru serviciul de certificare, impunând recurentului plata serviciilor

de certificare pentru acces la informație, serviciu care nu a fost solicitat și nici de care

recurentul nu are efectiv nevoie. Astfel, sub pretext de cost administrativ intimata

condiționează eliberarea informației de plata serviciilor de certificare, atribuindu-și

ilegal „drept de monopol” la certificarea documentelor al căror posesor este.

Recurentul a menționat că nici instanța de apel și nici intimata Agenția Servicii

Publice nu au explicat în ce constă impedimentul în eliberarea copiilor necertificate.

Recurentul a invocat că fiind acționar al SA „Universal” are dreptul de a cunoaște

informația ce se conține în dosarul de evidență a SA ” Universal ”, iar intimata atunci

când a condiționat în eliberarea unor xerocopii din respectivul dosar, prin impunerea

achitării a 2072 lei, pe lângă taxa de 226 lei achitată de recurent, deși recurentul a

solicitat, prin a doua cerere, eliberarea unor copii necertificate și Legea nr. 982 din

11 mai 2000 privind accesul la informație, obligă intimata să elibereze informația

solicitată, stipulând că mărimea plăților nu va trebui să depășească mărimile

cheltuielilor suportate de către furnizor pentru facerea copiilor, expedierea lor

solicitantului-a încălcat dreptul reclamantului de acces la informație.

Recurentul a specificat că în temeiul art. 8 alin. (4) din Legea nr. 1260 din 19 iulie

2002 cu privire la avocatură, în procedura de acordare a asistenței juridice, avocatul

poate adeveri copii și extrase din acte și poate certifica semnăturile de pe actele

necesare pentru acordarea asistenței juridice.

Recurentul a indicat că Agenția Servicii Publice prin refuzul eliberării copiilor

documentelor care este obiect al cererii nr. 2/5F din 05 aprilie 2019 este un abuz al

pârâtei, o imixtiune inadmisibilă și disproporționată în afacerile private ale

recurentului, care contravine Legii nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la

informație și îngrădește reclamantul în dreptul constituțional la informație, garantat de

6

altfel la art. 32 și art. 34 din Constituție, precum și art. 10 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Recurentul Anatolie Băț consideră că IP „Agenția Servicii Publice” creează

impedimente și abuzează de poziția sa de autoritate publică în raportul de acces al

recurentului la informații, și ilegal obligă la plata serviciilor de certificare a

documentelor, deoarece art. 167 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă acordă

dreptul recurentului să certifice conform cu originalul înscrisurile, iar, în procedura de

acordare a asistenței juridice, avocatul poate adeveri copii și extrase din acte și poate

certifica semnăturile de pe actele necesare pentru acordarea asistenței juridice, gratuit

în ambele cazuri.

La 17 iunie 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Agenției Servicii

Publice a Republicii Moldova copia recursului declarat de Anatolie Băț, reprezentat de

avocatul Eugeniu Rusu împotriva deciziei din 04 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 114 vol. I).

Completul specializat relevă că Agenția Servicii Publice a Republicii Moldova a

recepționat copia recursului expediat, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la

materialele cauzei (f.d. 119).

La 10 iulie 2020 Agenția Servicii Publice a Republicii Moldova a depus prin

intermeiul poștei electronice referință prin care a solicitat declararea recursului

inadmisibil.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul relevă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la

04 martie 2020 în prezența recurentului Anatolie Băț, și a reprezentatului avocatului

Eugeniu Rusu. Totodată, decizia recurată a fost notificată recurentului Anatolie Băț și

reprezentatului avocatului Eugeniu Rusu, la data de 27 aprilie 2020 și 28 aprilie 2020,

fapt ce se confirmă prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d. 98-99,

vol. I) ). Recurentul Anatolie Băț, reprezentat de avocatul Eugeniu Rusu s-a conformat

prevederilor art. 245, alin. (2) din Codul administrativ și a depus recurs motivat la

25 mai 2020 în termen. (f.d. 102, vol. I).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

7

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către recurentul Anatolie Băț, reprezentat de

8

avocatul Eugeniu Rusu este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Anatolie Băț, reprezentat de avocatul Eugeniu Rusu se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

9