3ra-505/20 — contestarea actului administrativ

3ra-505/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-505/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Ciumac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru

DECIZIE

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

Maria Ghervas

examinând recursul depus de Vitalie Eremia, reprezentat de avocatul Sandu

Grosu,

în cauza în contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Vitalie Eremia împotriva Comisiei Naționale a Pieței

Financiare cu privire la constatarea încălcării termenului legal de furnizare a

informațiilor oficiale, obligarea furnizării informațiilor oficiale, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul depus de Comisia Națională a Pieței Financiare, s-a casat integral

hotărârea din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a

emis o hotărâre nouă, prin care s-a declarat inadmisibilă acțiunea depusă de Vitalie

Eremia,

constată:

La 02 mai 2019, Vitalie Eremia, reprezentat de avocatul Sandu Grosu, a

depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ

împotriva Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu privire la constatarea încălcării

termenului legal de furnizare a informațiilor oficiale, obligarea furnizării

informațiilor oficiale, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

asistență juridică.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, la 02 aprilie 2019,

prin intermediul cancelariei Comisiei Naționale a Pieței Financiare a fost

înregistrată cererea solicitantului de informație Vitalie Eremia, prin care a solicitat

furnizarea informației despre starea Fondului pentru Privatizare „Exiton-Invest”,

înregistrată de Camera Înregistrării de Stat la 29 septembrie 1995, cu nr. 10306381

care activează în baza Licenței Comisiei de Stat pentru Piața Hârtiilor de Valoare

(Licența nr. 43 din 05 octombrie 1995) și a Ministerului privatizării și administrării

protecției de stat (Licența nr.55 din 12 octombrie 1995) și a bonurilor patrimoniale

investite de către fondatorii trustului.

1

Cererea privind accesul la informație a fost recepționată de către deținătorul

informației Comisia Națională a Pieței Financiare, la 02 aprilie 2019, și înregistrată

sub nr. 8.

Cerințele respective au fost generate de faptul că, la 21 octombrie 1995,

persoana fizică Vitalie Eremia, ca fondator al trustului, pe de o parte și Fondul de

Investiții pentru Privatizare „Exiton-Invest” a fost semnat contractul de instituire a

trustului nr. 000186. Însă, de la data semnării contractului de instituire a trustului și

până la ziua adresării cererii Vitalie Eremia nu a fost informat niciodată despre

soarta societății nominalizate, nu a fost invitat nici la o adunare a societății și nu a

primit niciun raport de activitate al societății.

Astfel, a apărut necesitatea de a stabili starea Fondul de Investiții pentru

Privatizare „Exiton-Invest”. Pentru a determina starea Fondului de Investiții pentru

Privatizare Exiton-Invest. La 02 aprilie 2019, în adresa Comisiei Naționale a Pieței

Financiare a fost expediată cererea privind accesul la informație în baza articolelor

11 și 16 din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000.

Comisia Națională a Pieței Financiare urma să examineze cererea și să

elibereze un răspuns în termen de 15 zile lucrătoare. Însă, până la 23 aprilie 2019,

solicitantul nu a primit răspuns complet cu privire la solicitările sale. Dealtfel, nu a

primit nici înștiințare privind prelungirea termenului de prezentare a informațiilor

solicitate cu 5 zile.

În atare circumstanțe, reclamantul Vitalie Eremia, reprezentat de avocatul

Sandu Grosu, a solicitat:

-admiterea acțiunii;

-constatarea încălcării termenului legal de fumizare de către Comisia

Națională a Pieței Financiare a informațiilor oficiale;

-obligarea Comisiei Naționale a Pieței Financiare să furnizeze informația

despre starea Fondului pentru Privatizare „Exiton-Invest”;

-încasarea din contul Comisiei Naționale a Pieței Financiare în beneficiul său

a sumei de 1 000 de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat prin

încălcarea termenului legal de furnizare a informațiilor oficiale;

-compensarea din contul Comisiei Naționale a Pieței Financiare în beneficiul

său a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2 250 de lei.

La 20 august 2019, Vitalie Eremia, reprezentat de avocatul Sandu Grosu, a

depus cerere de concretizare a acțiunii, conform articolului 60 alin. (2) și (3) din

Codul de procedură civilă, prin care a solicitat:

-admiterea acțiunii;

-constatarea încălcării termenului legal de fumizare de către Comisia

Națională a Pieței Financiare a informațiilor oficiale;

-încasarea din contul Comisiei Naționale a Pieței Financiare în beneficiul său

a sumei de 1 000 de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat prin

încălcarea termenului legal de furnizare a informațiilor oficiale;

-compensarea din contul Comisiei Naționale a Pieței Financiare în beneficiul

său a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2 250 de lei (f.d. 18).

Prin hotărârea din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a admis parțial acțiunea depusă de Vitalie Eremia.

S-a constatat încălcarea termenului legal de prezentare de către Comisia

Națională a Pieței Financiare a informațiilor oficiale.

2

S-a încasat din contul Comisiei Naționale a Pieței Financiare în beneficiul lui

Vitalie Eremia suma de 200 de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat

prin încălcarea termenului de prezentare a informațiilor oficiale solicitate.

S-a încasat din contul Comisiei Naționale a Pieței Financiare în beneficiul lui

Vitalie Eremia suma de 1 500 de lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor de

asistență juridică.

În rest, cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Eremia s-a respins ca

neîntemeiată (f.d. 29, 32-35 recto-verso).

Prima instanță și-a motivat soluția în baza art. 189 alin. (2) din Codul

administrativ, art. 34 alin. (1) și(2) din Constituție, art. 5 alin. (2), art. 6 alin. (1) și

(2), art. 10 alin. (1)-(3), art. 11 alin. (1) pct. 1)-6) și art. 16 alin. (1) din Legea cu

privire la accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, a reținut că despre existenta răspunsului

emis de Comisia Națională a Valorilor Imobiliare asupra cererii sale din 02 aprilie

2019 reclamantul Vitalie Eremia a aflat abia în cadrul ședinței de judecată din data

de 15 august 2019. Or, din înscrisurile anexate și cercetate în ședința de judecată

nu rezultă că acest răspuns a fost expediat reclamantului.

Din acest considerent prima instanță a constatat că, în speță, furnizorul

informației oficiale a încălcat termenul de 15 zile lucrătoare pentru a furniza

petiționarului informația solicitată.

Prin decizia din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

depus de Comisia Națională a Pieței Financiare.

S-a casat integral hotărârea din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani și s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a declarat inadmisibilă

acțiunea depusă de Vitalie Eremia (f.d. 60, 61-69).

În consolidarea deciziei emise instanța de apel a reținut că Vitalie Eremia a

înaintat o acțiune în constatare, în temeiul articolului 206 alin. (1) lit. d) din Codul

administrativ. Însă, prin prisma articolului 208 alin. (5) din Codul administrativ

acțiunea în constatare este admisibilă numai dacă reclamantul s-a adresat anterior

la autoritatea publică competentă cu cerere de constatare.

Potrivit materialelor cauzei și a explicațiilor reprezentantului Comisiei

Naționale a Pieței Financiare, care nu a negat inițierea procedurii administrative de

către Vitalie Eremia, la caz, nu a fost depusă către autoritatea publică o cerere

prealabilă în constatarea faptului solicitat de către Vitalie Eremia în prezenta

acțiune.

Astfel, instanța de apel a conchis că acțiunea în constatare înaintă de Vitalie

Eremia cade sub incidența prevederilor articolului 207 alin. (2) lit. f) din Codul

administrativ și urmează a fi declarată inadmisibilă.

Mai mult ca atât, până la adresarea în instanța de contencios administrativ,

Vitalie Eremia nu s-a adresat, conform articolelor 10 alin. (2) și 60 alin. (3) din

Codul administrativ cu cerere prealabilă, prin care să solicite acordarea

despăgubirilor de ordin moral. Or, decizia autorității publice privind admiterea sau

refuzul acordării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin activitatea

administrativă ilegală constituie un act administrativ individual.

La 31 ianuarie 2020, Vitalie Eremia, reprezentat de avocatul Sandu Grosu, a

depus la Curtea de Apel Chișinău recurs împotriva deciziei din 29 ianuarie 2020 a

Curții de Apel Chișinău (f.d. 70).

La 06 martie 2020, Vitalie Eremia, reprezentat de avocatul Sandu Grosu, a

depus la Curtea Supremă de Justiție motivarea recursului împotriva deciziei din 29

3

ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea integrală a

deciziei recurate, cu emiterea unei decizii noi prin care să fie respins apelul depus

de Comisia Națională a Pieței Financiare și să fie menținută hotărârea din 19

septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 75-77 recto-verso).

Argumentele recursului în esență se rezumă la reiterarea temeiurilor de fapt și

de drept ale cauzei, suplimentar invocând că în opinia sa instanța de apel eronat a

ajuns la concluzia inadmisibilității acțiunii din motivul nerespectării procedurii

prealabile stabilite de articolele 60 alin. (3), 166 și 167 alin (4) din Codul

administrativ. Or, în litigiul dedus judecății respectarea procedurii prealabile

constituie o chestiune de discreție a solicitantul informației, care în temeiul

prevederilor articolului 23 din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 poate formula o

cerere prealabilă față de deținătorul informației în vederea satisfacerii cerințelor

invocate în cererea privind accesul la informații, fie se poate adresa direct în

instanța de judecată, în vederea apărării drepturilor sale constituționale privind

accesul la informație.

În opinia recurentului, în speță, urmează a fi aplicate prevederile Legii nr. 982

din 11 mai 2000, care este o lege specială în raport cu prevederile Codului

administrativ, deoarece ultimul nu reglementează litigiile privind accesul la

informație.

Recurentul a considerat concluziile instanței de apel ca fiind contradictorii, or,

deși aceasta menționează că prevederile Legii nr. 982 din 11 mai 2000 au devenit

caduce, prin efectul intrării în vigoare a Codului administrativi, face trimitere la

aceste norme și le aplică.

Interpretarea greșită de către instanța de apel a tipului acțiunii în contencios

administrativ a fost succedată de concluzia eronată privind necesitatea respectării

procedurii prealabile.

Succesiv, reprezentantul recurentului a menționat că în sensul articolului 208

alin. (1) din Codul administrativ, procedura prealabilă până la înaintarea acțiunii în

contencios administrativ urmează a fi respectată doar în cazurile prevăzute de lege.

Astfel, sintagma „în cazurile prevăzute de lege” impune aplicarea legii

speciale ce reglementează obiectul acțiunii. Respectiv, articolul 21 din Legea

nr. 982 din 11 mai 2000 acordă reclamantului posibilitatea de a alege modalitatea

de a ataca pe cale extrajudiciară sau direct în instanța de contencios administrativ

acțiunile furnizorului de informații ce îi lezează un drept sau interes legitim.

În acest sens este imperios că în sensul articolului 22 alin. (3) din Legea

nr. 982 din 11 mai 2000, în cazul când deținătorul informației nu deține un organ

ierarhic superior, toate acțiunile privind accesul la informație sunt adresate

instanței de contencios administrativ competente.

În speță, Comisia Națională a Pieței Financiare nu dispune efectiv de un organ

ierarhic superior, fiind responsabilă pentru activitatea sa doar în fața Parlamentului

Republicii Moldova, iar această circumstanță exclude necesitatea respectării

procedurii prealabile.

În aceiași ordine de idei, reprezentantul recurentului a opinat că, deși, prin

cererea de chemare în judecată s-a solicitat acordarea unei despăgubiri de ordin

moral, acest fapt nu implică necesitatea respectării unei proceduri prealabile, odată

ce prezenta acțiune în contencios administrativ este în realizare și nu implică

necesitatea respectării procedurii prealabile. Din acest motiv instanța de apel eronat

a ajuns la concluzia că reclamantul nu a respectat procedura prealabilă în partea

pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral.

4

Deși, Curtea Supremă de Justiție a expediat prin poștă pentru notificare

Comisiei Naționale a Pieței Financiare recursul depus de Vitalie Eremia, cu

expedierea în adresa acesteia a copiei recursului, fapt confirmat prin avizele de

recepție DS9350100144AS și DS9350158286AS, aceasta nu a făcut uz de dreptul

său procedural de a depune referință asupra recursului.

La 27 mai 2020, examinând admisibilitatea recursului depus de Vitalie

Eremia, reprezentat de avocatul Sandu Grosu, împotriva deciziei din 29 ianuarie

2020 a Curții de Apel Chișinău, completul de admisibilitate al completului

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a

dispus examinarea în fond, în complet de cinci judecători.

Conform articolului 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Verificând argumentele invocate în recurs, prin prisma materialelor din dosar,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție a ajuns la concluzia de a-l respinge și a menține decizia din 29 ianuarie

2020 a Curții de Apel Chișinău, din următoarele motive.

Articolul 248 din Codul administrativ stipulează la alin. (1) lit. a) că,

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care respinge

recursul.

Potrivit articolului 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată

este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile.

În interpretarea art. 244 alin. (2) coroborat cu art. 231 alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap.

III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a

treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

În corespundere cu art. 219 alin. (1)-(3) din Codul administrativ instanța de

judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor

legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de

solicitare a probelor înaintate de participanți. Instanța de judecată depune eforturi

pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea

corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor

declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată

indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de

participanții la proces.

Din materialele și lucrările cauzei, precum și din procedura administrativă

prezentată de autoritatea publică, Colegiul atestă că, la 02 aprilie 2019, Vitalie

Eremia, reprezentat de avocatul Sandu Grosu, a depus la Comisia Națională a

Pieței Financiare cerere, înregistrată cu nr. 2762, prin care a solicitat furnizarea

informației despre starea Fondului pentru Privatizare „Exiton-Invest”, înregistrată

de Camera înregistrării de Stat de pe lângă Ministerul Justiției la 29 septembrie

1995, cu nr. 10306381, care activează în baza Licenței Comisiei de Stat pentru

Piața Hârtiilor de Valoare (Licența nr. 43 din 05 octombrie 1995) și a Ministerului

privatizării și administrării protecției de stat al RM (Licența nr. 55 din 12

octombrie 1995) și a bonurilor patrimoniale investite de către fondatorii trustului

(f.d. 6, fila 1 din procedura administrativă).

5

Invocând că nu a primit răspuns în interiorul termenului legal la cererea din

02 aprilie 2019, Vitalie Eremia, reprezentat de avocatul Sandu Grosu, a înaintat

prezenta acțiune în instanța de contencios administrativ, solicitând prin cererea de

concretizare a acțiunii din 20 august 2019:

-constatarea încălcării termenului legal de fumizare de către Comisia

Națională a Pieței Financiare a informațiilor oficiale;

-încasarea din contul Comisiei Naționale a Pieței Financiare în beneficiul său

a sumei de 1 000 de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat prin

încălcarea termenului legal de furnizare a informațiilor oficiale;

-compensarea din contul Comisiei Naționale a Pieței Financiare în beneficiul

său a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2 250 de lei (f.d. 18).

Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Judecătoria Chișinău,

sediul Rîșcani, prin hotărârea din 19 septembrie 2019 a admis parțial acțiunea

depusă de Vitalie Eremia; a constatat încălcarea termenului legal de prezentare de

către Comisia Națională a Pieței Financiare a informațiilor oficiale; a încasat din

contul Comisiei Naționale a Pieței Financiare în beneficiul lui Vitalie Eremia suma

de 200 de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat prin încălcarea

termenului de prezentare a informațiilor oficiale solicitate; a încasat din contul

Comisiei Naționale a Pieței Financiare în beneficiul lui Vitalie Eremia suma de

1 500 de lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică; în rest, a

respins acțiunea ca neîntemeiată (f.d. 29, 32-35 recto-verso).

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din

29 ianuarie 2020, a casat integral hotărârea din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani și a emis o hotărâre nouă, prin care a declarat inadmisibilă

acțiunea depusă de Vitalie Eremia (f.d. 60, 61-69).

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău instanța de recurs constată că instanța inferioară a cercetat și a stabilit

responsabil starea de fapt a speței în baza tuturor probelor legal admisibile,

aplicând și interpretând corect normele de drept material și procedural pertinente,

motiv din care recursul urmează a fi respins.

Primordial, Colegiul învederează că procedura de contencios administrativ în

prezenta speță a fost inițiată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu prevederile articolului 189 alin. (1) și (2) din Codul

administrative, orice persoană, care revendică încălcarea unui drept al său prin

activitatea administrativă a unei autorități publice, poate înainta o acțiune în

contencios administrativ. O acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și

atunci când autoritatea publică nu a soluționat în termen legal o cerere.

Conform articolului 207 alin. (1) din Codul administrativ, instanța verifică din

oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în

contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios

administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de

recurs.

În sensul articolului 220 alin. (1) din Codul administrativ, obținerea probelor

în procedura contenciosului administrativ are loc conform art. 87–93.

Potrivit articolului 93 din Codul administrativ, (1) fiecare participant probează

faptele pe care își întemeiază pretenția. (2) Prin derogare de la prevederile alin. (1),

fiecare participant probează faptele atribuite exclusiv sferei sale. (3) Reglementări

suplimentare sau derogatorii sînt admisibile doar în baza prevederilor legale.

6

La caz, instanța de recurs reiterează că, la 02 aprilie 2019, Vitalie Eremia,

reprezentat de avocatul Sandu Grosu, a depus la Comisia Națională a Pieței

Financiare cerere, înregistrată cu nr. 2762 și invocând că nu a primit răspuns în

interiorul termenului legal la cererea privind accesul la informație, la 02 mai 2019,

a înaintat prezenta acțiune în instanța de contencios administrativ.

Articolul 24 din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000,

în funcție de gravitatea efectelor pe care le-a avut refuzul nelegitim al

funcționarului public, responsabil pentru furnizarea informațiilor oficiale, de a

asigura accesul la informația solicitată, instanța de judecată decide aplicarea unor

sancțiuni în conformitate cu legislația, repararea prejudiciului cauzat prin refuzul

nelegitim de a furniza informații sau prin alte acțiuni ce prejudiciază dreptul de

acces la informații, precum și satisfacerea neîntârziată a cererii solicitantului.

Prin prisma articolului 3 din Codul administrativ, legislația administrativă are

drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a

controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării

drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice,

ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.

În sensul articolului 10 alin. (1) din Codul administrativ actul administrativ

individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de

autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului

public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea

sau stingerea raporturilor juridice de drept public..

Conform articolului 19 din Codul administrativ cererea prealabilă este

instituția care oferă o cale de soluționare prejudiciară a litigiilor administrative..

Articolul 60 din Codul administrativ prevede în alin. (3) că, în cazul depunerii

cererii privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea

unui act administrativ individual sau normativ ilegal, termenul general începe să

curgă din data în care hotărîrea instanței de judecată prin care s-a anulat actul

administrativ ilegal a rămas definitivă. Dacă autoritatea publică a anulat un act

administrativ ilegal, termenul general începe să curgă din data în care decizia cu

privire la anularea actului administrativ ilegal a rămas incontestabilă.

În conformitate cu articolul 166 din Codul administrativ, cererea prealabilă

poate fi depusă numai dacă persoana își revendică drepturile încălcate prin

emiterea sau respingerea emiterii unui act administrativ individual.

Potrivit art. 167 alin. (4) din Codul administrativ, dacă prin cererea prealabilă

se solicită și repararea prejudiciului, atunci cererea privind repararea prejudiciului

se examinează de autoritatea publică emitentă în procedură administrativă separată.

Articolul 206 din Codul administrativ reglementează felurile acțiunilor în

contencios administrativ. Așa, în sensul alin. (1) al acestui articol, o acțiune în

contencios administrativ poate fi depusă pentru:

a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în

contestare);

b) obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual

(acțiune în obligare);

c) impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în

realizare);

d) constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui

act administrativ individual sau a unui contract administrativ (acțiune în

constatare); sau

7

e) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de

control normativ).

(2) Acțiunea în constatare prezumă existența unui interes îndreptățit pentru

constatarea solicitată. Acțiunea în constatare nu poate fi înaintată dacă reclamantul

își poate sau și-ar putea revendica drepturile printr-o altă acțiune prevăzută la alin.

(1), cu excepția situației cînd se urmărește constatarea nulității unui act

administrativ individual sau normativ.

Articolul 207 din Codul administrativ prevede modul de examinare a

admisibilității acțiunii în contencios administrativ. Conform alin. (1) al acestui

articol, instanța verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru

admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă,

acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere

judecătorească susceptibilă de recurs.

Totodată, alin. (2) lit. f) al aceluiași articol stipulează că acțiunea în

contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când nu sunt întrunite

condițiile prevăzute la art. 208.

Conform articolului 208 din Codul administrativ, (1) în cazurile prevăzute de

lege, pînă la înaintarea acțiunii în contencios administrativ, se va respecta

procedura prealabilă.

(2) Dacă autoritatea publică competentă decide cu privire la cererea

prealabilă, deși termenul pentru depunerea cererii prealabile nu a fost respectat,

acțiunea în contenciosul administrativ este oricum admisibilă. Această prevedere

nu se aplică în cazul în care printr-un act administrativ individual este favorizat un

terț.

(3) Dacă procedura prealabilă nu este prevăzută de lege, acțiunea în obligare

se admite numai în cazul în care reclamantul a depus anterior la autoritatea publică

competentă o cerere de emitere a actului administrativ individual.

(4) O acțiune în realizare se admite numai dacă reclamantul a depus anterior

la autoritatea publică competentă o cerere prin care a solicitat realizarea, tolerarea

sau omiterea unei acțiuni.

(5) O acțiune în constatare este admisibilă numai dacă reclamantul s-a adresat

anterior la autoritatea publică competentă cu cerere de constatare.

Din pretențiile formulate de Vitalie Eremia împotriva Comisiei Naționale a

Pititei Financiare, la care instanța de judecată urmează să răspundă, Colegiul

constată că acestea fac obiectul unei acțiunii în constatare, conform articolului 206

alin. (1) lit. d) din Codul administrativ.

Astfel, instanța de recurs consideră că instanța de apel just a conchis că

necesitatea de a declara inadmisibilă în totalitate acțiunea depusă de Vitalie Eremia

împotriva Comisiei Naționale a Pieței Financiare, or, prin prisma articolului 208

alin. (5) din Codul administrativ, o acțiune în constatare este admisibilă numai

dacă reclamantul s-a adresat anterior la autoritatea publică competentă cu cerere de

constatare.

În acest sens este imperios faptul că din materialele cauzei, lucrările

dosarului, procedura administrativă prezentată de autoritatea publică pârâtă și

explicațiile părților litigante conținute în procesul-verbal al ședințelor de judecată

rezultă că, la cererea lui Vitalie Eremia înregistrată la 02 aprilie 2019 cu nr. 2762,

Comisia Națională a Pieței Financiare a inițiat procedura administrativă.

Însă, până la adresarea în instanța de contencios administrativ, solicitantul

informației, Vitalie Eremia, nu a depus la autoritatea publică o cerere prealabilă în

8

constatarea faptului solicitat prin prezenta acțiune, conform prevederilor

imperative ale Codului administrativ.

Din aceste considerente, acțiunea în constatare depusă de Vitalie Eremia cade

sub incidența prevederilor articolului 207 alin. (2) lit. f), iar instanța de apel corect

a declarat-o inadmisibilă.

Cu titlu subsecvent, Colegiul atestă că, prin cererea de chemare în judecată,

Vitalie Eremia a solicitat și acordarea unor despăgubiri de ordin moral.

La capitolul dat urmează a fi evocat faptul că, prin prisma articolelor 10

alin. (2) și 60 alin. (3) din Codul administrativ, solicitantul informației în mod

obligatoriu urma să înainteze autorității publice pârâte această pretenție printr-o

cerere prealabilă, iar ulterior să depună acțiune în judecată.

Astfel, coroborând cadrul legal precitat circumstanțelor faptice ale speței,

Colegiul conchide că Vitalie Eremia nu s-a adresat cu cerere prealabilă către

Comisia Națională a Pieței Financiare, prin care să solicite constatarea încălcării

termenului de furnizare a informației și compensarea prejudiciului moral prin

nefurnizarea în termen a informației solicitate în temeiul Legii privind accesul la

informație. Deși, dispozițiile Codului administrativ prevăd expres obligativitatea

părții de a respecta procedura prealabilă în cazul constatării existenței sau

inexistenței unui raport juridic și solicitării reparării prejudiciului. Cu atât mai mult

că decizia autorității publice privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile

cauzate prin activitatea administrativă ilegală constituie un act administrativ

individual.

Argumentele invocate în recurs, precum că Legea nr. 982 din 11 mai 2000

acorda petiționarului dreptul adresării direct în instanța de judecată cu acțiune în

cazul când furnizorul de informații nu a dat răspuns la solicitare, nu poate fi reținut

ca plauzibil.

În acest sens Colegiul reține prevederile articolului 7 alin. (2) din Legea cu

privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017, care stipulează că actul

normativ cu forță juridică superioară poate modifica sau abroga un act normativ cu

forță juridică inferioară al aceluiași emitent. În cazul modificării exprese a actului

inferior, modificarea are aceeași forță juridică ca și actul modificat.

Alineatul (3) al aceluiași articol prevede că în cazul în care între două acte

normative cu aceeași forță juridică apare un conflict de norme, se aplică

prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis, cu excepția situațiilor

prevăzute la art. 5 alin. (3) și (4).

Colegiul învederează că, prin Codul administrativ, legiuitorul a modificat

condițiile și procedura de adresare în instanța de judecată cu acțiune în contencios

administrativ. Astfel, au fost introduse prevederi noi în privința procedurii

prealabile ce urmează a fi respectată până la depunerea acțiunii în instanță și care

diferă de reglementările Legii nr. 982 din 11 mai 2000.

În speță, este imperios faptul că atât cererea de chemare în judecată, cât și

cererea privind accesul la informație au fost depuse după intrarea în vigoare a

Codului administrativ. Așa, având în vedere că în situație apare un conflict între

dispozițiile Legii nr. 982 din 11 mai 2000 și Codul administrativ, care a intrat în

vigoare la 01 aprilie 2019, urmează a fi aplicate prevederile Codului administrativ,

ca fiind ultimul act normativ adoptat.

La fel, instanța de recurs reține prevederile articolului 258 alin. (1) din Codul

administrativ, care prevede imperios că procedurile administrative și procedurile

prealabile inițiate până la data intrării în vigoare a prezentului cod, care nu au fost

9

finalizate până la 01 aprilie 2019, se vor finaliza conform prevederilor legale

valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod. Această dispoziție este

valabilă și pentru procedurile prealabile inițiate după data intrării în vigoare a

prezentului cod referitoare la o procedură administrativă inițiată până la data

intrării în vigoare a acestuia.

Din norma precitată rezultă în afara oricărui dubiu că procedurile

administrative și procedurile prealabile inițiate după 01 aprilie 2019 se vor finaliza

în conformitate cu prevederile Codului administrativ.

Conjunctura ipotezelor descrise supra profilează justețea deciziei din 29

ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, iar drept consecință netemeinicia

recursului depus de Vitalie Eremia, reprezentat de avocatul Sandu Grosu.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie întemeiată și legală, iar

argumentele invocate în recurs nu și-au găsit suport legal și faptic, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia necesității respingerii recursului depus de Vitalie Eremia,

reprezentat de avocatul Sandu Grosu și menținerii deciziei din 29 ianuarie 2020 a

Curții de Apel Chișinău.

Conform articolului 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul depus de Vitalie Eremia, reprezentat de avocatul Sandu

Grosu, împotriva deciziei din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în cauza în contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Vitalie Eremia împotriva Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu

privire la constatarea încălcării termenului legal de furnizare a informațiilor

oficiale, obligarea furnizării informațiilor oficiale, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

Maria Ghervas

10