3ra-1048/22 — constatarea încălcării drepturilor la obtinerea informatiei solicitate, obligarea furnizării informatiei solicitate cu anexarea înscrisurilor aferente si compensarea cheltuielilor de judecată

3ra-1048/22 — constatarea încălcării drepturilor la obtinerea informatiei solicitate, obligarea furnizării informatiei solicitate cu anexarea înscrisurilor aferente si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1048/22

2-21013476-01-3ra-10102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Comisia Națională a Pieței

Financiare,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Ion Lăcătuș împotriva Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu privire la

constatarea încălcării drepturilor la obținerea informației solicitate, obligarea furnizării

informației solicitate cu anexarea înscrisurilor aferente și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 5 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 28 ianuarie 2021, Ion Lăcătuș a depus cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu privire

la constatarea încălcării drepturilor la obținerea informației solicitate, obligarea

furnizării informației solicitate cu anexarea înscrisurilor aferente și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 4 decembrie 2020 și respectiv 14

decembrie 2020 a depus la Comisia Națională a Pieței Financiare cereri extrajudiciare,

și în scopul soluționării prealabile a litigiului a solicitat eliberarea informației în formă

scrisă.

Reclamantul a menționat că, cererile de acces la informații din 4 decembrie 2020 și

din 14 decembrie 2020 au survenit faptului că cererile inițiale nr. 1, 2, 3, 4 din 22

octombrie 2020, nr. 5 din 14 noiembrie 2020, nr. 6 din 15 noiembrie 2020 și nr. 7 din

16 noiembrie 2020, au fost examinate și eliberate informații incomplete, evazive și cu

nerespectarea prevederilor Legii nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație,

iar temeiul adresării în instanță rezidă în dispozițiile art. 21 alin. (3) lit. (d) din aceeași

lege, conform cărora persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim

poate ataca orice acțiune sau inacțiune a persoanei responsabile pentru primirea și

1

examinarea cererilor de acces la informații, dar în special cu privire la: d) neprezentarea

sau prezentarea necorespunzătoare a informațiilor solicitate.

A specificat că necesitatea obținerii informațiilor și a documentelor concrete, ordine,

acte de control, decizii ale Consiliului de Administrație al Comisiei Naționale a Pieței

Financiare, a derivat din faptul că în adresa Companiei de Asigurări „Euroasig Grup”

Societate pe Acțiuni și la domiciliul său, în anul 2012 - 2013 au avut loc percheziții

ilegale comise de organele de drept în cadrul atacului de tip raider săvârșit asupra

proprietății private și afacerii sale, Compania de Asigurări „Euroasig Grup” Societate

pe Acțiuni.

Reclamantul a notat că a exercitat dreptul de acces la informații oficiale, deținute de

furnizorul de informații – Comisia Națională a Pieței Financiare, pentru a demara

procedurile legale în scopul contestării și anulării o serie de acte administrative cu

caracter individual emise de Comisie în anul 2012 - 2013. Comisia Națională a Pieței

Financiare în cadrul exercitării atribuțiilor funcționale a admis practici de neeliberare a

informației oficiale deținute sau au apelat la diferite tertipuri și insinuări, prin care

comunicau că informația solicitată ar fi fost comunicată anterior. Însă, acest fapt nu

corespunde realității, nu este probat și contravine atribuțiilor de bază a instituției statale,

ce are drept obligație funcțională să respecte drepturilor petiționarilor și să asigure

transparența instituțională asupra procesului de lucru și a actelor emise, a informației

deținute.

Reclamantul a precizat că nu-i este clar argumentul Comisiei în tăinuirea informației

solicitate, în măsura în care este un furnizor de informații conform prevederilor art. 5

alin. (2) din Legea nr. 982 din 11 mai 2000, iar informația solicitată este deținută de

către aceasta și cade sub incidența informațiilor oficiale conform art. 6 alin. (1) alin. (2)

din Legea enunțată, Comisia Națională a Pieței Financiare fiind obligată să o furnizeze

solicitantului, nefiind întemeiat motivul neeliberării informațiilor solicitate atâta timp

cât această informație este deținută de către Comisie și petiționarul solicită obținerea

ei/accesul la aceasta.

Ion Lăcătuș a explicat că, deși Comisia Națională a Pieței Financiare în răspunsurile

sale invocă faptul că informația ar fi fost eliberată și că el ar fi avut acces la ea, aceste

afirmații nu sunt adevărate și nu corespund realității, deoarece nu există probe care să

demonstreze nemijlocit recepționarea de către el a informațiilor solicitate prin cereri

oficiale. Pe marginea cererilor depuse anterior, Comisia Națională a Pieței Financiare a

perfectat două răspunsuri la cererile de soluționare a litigiului pe cale extrajudiciară, de

asemenea incomplete și a refuzat neîntemeiat să elibereze informația solicitată, fiind

astfel aplicabil temeiul prevăzut de art. 21 alin. (3) lit. (d) din Legea nr. 982/2000.

A relatat că răspunsurile la cererile de soluționare a litigiului pe cale extrajudiciară

au fost recepționate după 29 decembrie 2020, astfel prezenta acțiune fiind depusă în

interiorul termenului prevăzut de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 982/2000.

A susținut că pârâtul nu s-a conformat solicitărilor repetate ale sale și pe seama

garanțiilor consfințite în Legea nr. 982/2000 a înaintat prezenta acțiune privind apărarea

și restabilirea dreptului de acces la informații.

Reclamantul Ion Lăcătuș a solicitat obligarea Comisiei Naționale a Pieței Financiare

să furnizeze în formă scrisă și cu anexarea înscrisurilor aferente (în formă certificată) a

următoarelor informații: dacă în perioada 2008 - 2013 exista vreun act normativ care să

reglementeze expres procedura de efectuare a inspecțiilor în teren conform dispozițiilor

2

art. 55 alin. (4) al Legii cu privire la asigurări nr. 407 din 21 decembrie 2006 (valabilă

la acea perioadă); dacă în perioada 2012 - 2013 colaboratorii Comisiei Naționale a Pieței

Financiare (Lilia Titarenco, Victoria Isopescu, Cristina Izman, Victor Cilibic) și

membrii Consiliului de Administrație al Comisiei Naționale a Pieței Financiare (Mihai

Cibotari, Victor Capturi, Aurica Doina, Iurie Filip) dețineau certificate de actuar în

asigurări; în temeiul cărui act normativ timp de 7 luni de zile Comisia Națională a Pieței

Financiare a efectuat inspecțiile în teren în baza ordinelor nr. 101 din 4 septembrie 2012,

nr. 119 din 10 octombrie 2012, nr. 133 din 21 noiembrie 2012, nr. 18 din 11 februarie

2013; dacă în perioada 2012 - 2013 inspecțiile în teren au fost efectuate în conformitate

cu prevederile art. 55 alin. (4) al Legii cu privire la asigurări nr. 407 din 21 decembrie

2006 în redacția de la acea perioadă; copiilor ordinelor nr. 101 din 4 septembrie 2012,

nr. 119 din 10 octombrie 2012, nr. 133 din 21 noiembrie 2012, nr. 18 din 11 februarie

2013 cu privire la efectuarea inspecțiilor în teren; copiile ordinelor, dispozițiilor sau

deciziilor Comisiei prin care au fost dispuse în mod expres și în mod individual (concret)

efectuarea analizei din oficiu (pe perioada 1 ianuarie 2012 – 1 aprilie 2013) asupra

respectării legislației de către Compania de Asigurări „Euroasig Grup” Societate pe

Acțiuni; copiile actelor sau sintezelor (semnate și contrasemnate de persoanele care au

făcut analiza din oficiu) perfectate în formă scrisă și în mod periodic (1 ianuarie 2012 –

1 aprilie 2013), care să ateste faptul efectuării nemijlocite a analizei în cauză și faptul

încălcării în acea perioadă a legislației în domeniul asigurărilor de către Compania de

Asigurări „Euroasig Grup” Societate pe Acțiuni; copiile actelor emise de colaboratorii

Comisiei prin care s-a solicitat Consiliului de Administrație al Comisiei Naționale a

Pieței Financiare sancționarea ca urmare a constatării faptice a unor încălcări ale

legislației în cadrul analizelor din oficiu (constatare făcută prin act juridic probator,

semnat și contrasemnat de Comisie și Compania de Asigurări „Euroasig Grup” Societate

pe Acțiuni); actul juridic final constatator (actul de control și actul emis ca urmare a

analizei din oficiu) semnat de Comisie și contrasemnat de Compania de Asigurări

„Euroasig Grup” Societate pe Acțiuni, în baza căruia s-a adoptat hotărârea nr. 19/1 din

22 aprilie 2013; actul legislativ sau normativ care reglementa în 2012 - 2013 procedura

expresă (formă, conținut, termen, obligații, acte de constatare, mecanism de informare,

mecanism de contestare, etc) a analizelor din oficiu efectuate de Comisie; copia

extrasului din procesul verbal al ședinței Consiliului de Administrație al Comisiei

Naționale a Pieței Financiare, în cadrul căreia s-a adoptat hotărârea nr. 49/1 din 18

octombrie 2013; copia documentelor prin care a fost invitată administrația Companiei

de Asigurări „Euroasig Grup” la ședința Consiliului de Administrație din data de 18

octombrie 2013, în cadrul căreia s-a adoptat hotărârea nr. 49/1; copia certificată integral

de pe originalul scrisorii nr. 04-4579 din 05 noiembrie 2013; actul legislativ care în

perioada anilor 2012 - 2013 prevedea calcule actuare obligatorii conform

reglementărilor prevăzute expres de art. 41 alin. (4) lit. (b) din Legea cu privire la

asigurări în redacția 2012 - 2013; un exemplar al actului legislativ (lege organică sau

lege ordinară) care reglementa raporturile juridice în cadrul calculelor actuare obligatorii

după cum era prevăzut în redacția ar. 41 alin. (4) lit. (b) în Legea cu privire la asigurări

în redacția 2012 – 2013; dacă în perioada 2012 - 2013 era în vigoare un act normativ cu

privire la activitatea actuarului, conform art. 41 alin. (3) al Legii cu privire la asigurări

în redacția valabilă în 2013 - 2014; dacă Comisia Națională a Pieței Financiare în

perioada 2012 - 2013 a elaborat și a aprobat un act normativ cu privire la activitatea

3

actuarului și dacă Comisia a executat prevederile legale stipulate expres în art. 41 alin.

(2) și alin. (3) ale Legii cu privire la asigurări în redacția valabilă în 2012 – 2013; dacă

în perioada 2012 - 2013 era vreun act normativ elaborat și aprobat de Comisie care să

reglementeze expres procedura sau metodologia aferentă perfectării concluziilor actuare

conform normei legale prevăzute în art. 41 alin. (7) al Legii cu privire la asigurări; copia

actului normativ elaborat și aprobat de Comisie care în perioada 2012 - 2013 reglementa

expres procedura, metodologia și cerințele aferente perfectării concluziilor actuare

conform normei legale prevăzute în art. 41 alin. (7) al Legii cu privire la asigurări;

nominalizarea colaboratorilor concreți ai Comisiei Naționale a Pieței Financiare care au

stabilit că la situația din 30 septembrie 2013 rata de solvabilitate a Companiei de

Asigurări „Euroasig Grup” Societate pe Acțiuni înregistrează o valoare negativă de -

22,8%; copia actului juridic constatator perfectat conform normelor legale în vigoare,

prin care s-a constatat că la data de 30 septembrie 2013 rata de solvabilitate a Companiei

de Asigurări „Euroasig Grup” Societate pe Acțiuni înregistrează o valoare negativă de -

22,8%; nominalizarea colaboratorilor concreți ai Comisiei care au stabilit că la data de

30 septembrie 2013 Compania de Asigurări „Euroasig Grup” Societate pe Acțiuni era

în incapacitate de plată în fapt și în drept; copia actului juridic constatator perfectat

conform normelor legale în vigoare prin care s-a constatat faptul că la data de 30

septembrie 2013 Compania de Asigurări „Euroasig Grup” Societate pe Acțiuni era în

incapacitate de plată în fapt și în drept; nominalizarea colaboratorilor concreți ai

Comisiei care au stabilit că la data de 30 septembrie 2013 coeficientul de lichiditate al

Companiei de Asigurări „Euroasig Grup” Societate pe Acțiuni era de 0,44; copia actului

juridic constatator perfectat conform normelor legale în vigoare prin care s-a constatat

că la data de 30 septembrie 2013 coeficientul de lichiditate al Companiei de Asigurări

„Euroasig Grup” Societate pe Acțiuni era de 0,44; nominalizarea colaboratorilor

concreți ai CNPF care au stabilit că la data de 30 septembrie 2013 activele Companiei

de Asigurări „Euroasig Grup” Societate pe Acțiuni sunt insuficiente și se prezintă a fi

cu un deficit de 21 776,1 mii lei; copia actului juridic constatator perfectat conform

normelor legale în vigoare prin care s-a constatat că la data de 30 septembrie 2013

activele Companiei de Asigurări „Euroasig Grup” Societate pe Acțiuni sunt insuficiente

și se prezintă a fi cu un deficit de 21 776,1 lei; punerea în sarcina pârâtei a tuturor

cheltuielilor de judecată spre compensare în beneficiul său, cuantumul cărora va fi

concretizat până la finalizarea etapei de pregătire a cauzei pentru dezbaterile judiciare.

Prin hotărârea din 6 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă parțial acțiunea depusă de către Ion Lăcătuș. S-a obligat Comisia Națională a

Pieței Financiare să furnizeze informația solicitată de Ion Lăcătuș, conform cererilor din

4 decembrie 2020 și din 14 decembrie 2020, și anume: dacă în perioada 2008 - 2013

exista vreun act normativ care să reglementeze expres procedura de efectuare a

inspecțiilor în teren conform dispozițiilor art. 55 alin. (4) al Legii cu privire la asigurări

nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 (valabilă la acea perioadă); dacă în perioada 2012 -

2013 colaboratorii Comisiei Naționale a Pieței Financiare (Lilia Titarenco, Victoria

Isopescu, Cristina Izman, Victor Cilibic) și membrii Consiliului de Administrație al

Comisiei Naționale a Pieței Financiare (Mihai Cibotari, Victor Capturi, Aurica Doina,

Iurie Filip) dețineau certificate de actuar în asigurări; în temeiul cărui act normativ timp

de 7 luni de zile Comisia a efectuat inspecțiile în teren în baza ordinelor nr. 101 din 4

septembrie 2012, nr. 119 din 10 octombrie 2012, nr. 133 din 21 noiembrie 2012, nr. 18

4

din 11 februarie 2013; dacă în perioada 2012 - 2013 inspecțiile în teren au fost efectuate

în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (4) al Legii cu privire la asigurări nr. 407-

XVI din 21 decembrie 2006 în redacția de la acea perioadă; dacă în perioada 2012 - 2013

era în vigoare un act normativ cu privire la activitatea actuarului, conform art. 41 alin.

(3) al Legii cu privire la asigurări în redacția valabilă în 2013 - 2014; dacă Comisia

Națională a Pieței Financiare în perioada 2012 - 2013 a elaborat și a aprobat un act

normativ cu privire la activitatea actuarului și dacă Comisia a executat prevederile legale

stipulate expres în art. 41 alin. (2) și alin. (3) ale Legii cu privire la asigurări în redacția

valabilă în 2012 – 2013; dacă în perioada 2012 - 2013 era vreun act normativ elaborat

și aprobat de Comisia Națională a Pieței Financiare care să reglementeze expres

procedura sau metodologia aferentă perfectării concluziilor actuare conform normei

legale prevăzute în art. 41 alin. (7) al Legii cu privire la asigurări. S-a obligat Comisia

Națională a Pieței Financiare să elibereze lui Ion Lăcătuș: copiile ordinelor nr. 101 din

4 septembrie 2012, nr. 119 din 10 octombrie 2012, nr. 133 din 21 noiembrie 2012, nr.

18 din 11 februarie 2013 cu privire la efectuarea inspecțiilor în teren; copiile ordinelor,

dispozițiilor sau deciziilor Comisiei Naționale a Pieței Financiare, prin care au fost

dispuse în mod expres și în mod individual (concret) efectuarea analizei din oficiu (pe

perioada 1 ianuarie 2012 - 1 aprilie 2013) asupra respectării legislației de către

Compania de Asigurări „Euroasig Grup” Societate pe Acțiuni; copiile actelor sau

sintezelor (semnate și contrasemnate de persoanele care au făcut analiza din oficiu)

perfectate în formă scrisă și în mod periodic (1 ianuarie 2012 – 1 aprilie 2013), care să

ateste faptul efectuării nemijlocite a analizei în cauză și faptul încălcării în acea perioadă

a legislației în domeniul asigurărilor de către Compania de Asigurări „Euroasig Grup”

Societate pe Acțiuni; copiile actelor emise de colaboratorii Comisiei prin care s-a

solicitat Consiliului de Administrație al Comisiei Naționale a Pieței Financiare

sancționarea ca urmare a constatării faptice a unor încălcări ale legislației în cadrul

analizelor din oficiu (constatare făcută prin act juridic probator, semnat și contrasemnat

de Comisie și Compania de Asigurări „Euroasig Grup” Societate pe Acțiuni); actul

juridic final constatator (actul de control și actul emis ca urmare a analizei din oficiu),

semnat de Comisie și contrasemnat de Compania de Asigurări „Euroasig Grup”

Societate pe Acțiuni, în baza căruia s-a adoptat hotărârea nr. 19/1 din 22 aprilie 2013;

copia extrasului din procesul verbal al ședinței Consiliului de Administrație al Comisiei

Naționale a Pieței Financiare, în cadrul căreia s-a adoptat hotărârea nr. 49/1 din 18

octombrie 2013; copia documentelor prin care a fost invitată administrația „Euroasig

Grup” Societate pe Acțiuni la ședința Consiliului de Administrație din data de 18

octombrie 2013, în cadrul căreia s-a adoptat hotărârea nr. 49/1; copia certificată integral

de pe originalul scrisorii nr. 04-4579 din 5 noiembrie 2013; copia actului juridic

constatator perfectat conform normelor legale în vigoare, prin care s-a constatat că la

data de 30 septembrie 2013 rata de solvabilitate a Companiei de Asigurări „Euroasig

Grup” Societate pe Acțiuni înregistrează o valoare negativă de -22,8 %; copia actului

juridic constatator perfectat conform normelor legale în vigoare prin care s-a constatat

faptul că la data de 30 septembrie 2013 Compania de Asigurări „Euroasig Grup”

Societate pe Acțiuni era în incapacitate de plată în fapt și în drept; copia actului juridic

constatator perfectat conform normelor legale în vigoare prin care s-a constatat că la

data de 30 septembrie 2013 coeficientul de lichiditate al „Euroasig Grup” Societate pe

Acțiuni era de 0,44; copia actului juridic constatator perfectat conform normelor legale

5

în vigoare prin care s-a constatat că la data de 30 septembrie 2013 activele „Euroasig

Grup” Societate pe Acțiuni sunt insuficiente și se prezintă a fi cu un deficit de - 21 776,1

lei. În rest, pretențiile privind accesul la informație și compensarea cheltuielilor de

judecată au fost respinse ca neîntemeiate.

Cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul administrativ, la 6 septembrie 2021

Comisia Națională a Pieței Financiare a depus apel nemotivat, iar la 19 noiembrie 2021

a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii instanței de fond.

Prin decizia din 5 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus de

către Comisia Națională a Pieței Financiare și s-a menținut hotărârea din 6 august 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Întru consolidarea soluției, instanțele ierarhic inferioare au reținut că răspunsurile

Comisiei Naționale a Pieței Financiare oferite la cererile lui Ion Lăcătuș, au fost

incomplete, evazive, neclare și pasibile de interpretare neuniformă.

La acest aspect, instanțele de judecată au invocat că pe marginea neeliberării

complete a informațiilor și a încălcării sistematice a legislației de către autoritatea pârâtă

Comisia Națională a Pieței Financiare, a fost sesizat și Avocatul Poporului, care prin

avizul nr. 07-4/05 din 12 martie 2021, a recomandat întreprinderea măsurilor care se

impun, în regim de urgență, în vederea repunerii imediate în drepturi cet. Ion Lăcătuș

prin oferirea în deplin volum a informației solicitate și atenționarea angajaților Comisiei

Naționale a Pieței Financiare privind obligativitatea respectării cerințelor legislației, în

particular a prevederilor Legii nr. 982 din 11 mai 2000.

Ce ține de argumentul pârâtului/apelantului, precum că conform cererilor din 4

decembrie 2020 răspunsul a fost furnizat, instanțele inferioare au considerat ca fiind

neprobat, or, conform prevederilor art. 15 din Legea privind accesul la informație,

deciziile luate în conformitate cu prezenta lege, vor fi comunicate solicitantului într-un

mod ce ar garanta recepționarea și conștientizarea acestora. Or, nu este suficient

invocarea faptului că la cererea lui Ion Lăcătuș a fost furnizat răspunsul, dar este necesar

asigurarea comunicării acestuia într-un mod ce ar garanta recepționarea și

conștientizarea răspunsului, în termenul prevăzut de lege, cu prezentarea probelor

justificative în acest sens, ce ar demonstra contrariul celor invocate în acțiune.

Instanțele ierarhic inferioare au menționat ca fiind irelevantă opinia

pârâtului/apelant, precum că, o parte din informația solicitată face parte din categoria

informației oficiale cu accesibilitate limitată, or, Comisia Națională a Pieței Financiare

este o instituție publică, care activează în baza legii și în interesul public, fiind ținută de

principiul legalității și transparenței activității. Or, obiectul acțiunii rezidă în încălcarea

dreptului de acces la informații ca drept principal, iar în consecință, în absența exercitării

dreptului în cauză, Ion Lăcătuș a fost privat de posibilitatea apărării și restabilirii

dreptului de proprietate, dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil. Comisia

Națională a Pieței Financiare este o instituție publică, care activează în baza legii și în

interesul public, fiind ținută de principiul legalității și transparenței activității. Iar,

pornind de la principiul transparenței activității instituției de stat și având în vedere

forma și conținutul actelor administrative cu caracter individual, precum și procedura de

emitere a lor în adresa Companiei de Asigurări „Euroasig Grup” Societate pe Acțiuni de

către funcționarii Comisiei, nu pot fi invocate careva date cu caracter personal, deoarece

acestea sunt instrumentele legale prin care Comisia Națională a Pieței Financiare își

exercită atribuțiile și funcțiile stabilite de lege.

6

În concluzie, instanțele de judecată au conchis că Ion Lăcătuș a demonstrat scopul

justificat în obținerea actelor și informației, urmărind un scop legal în apărarea și

restabilirea dreptului la acces la informații, dreptul său la proprietate, care după cum

consideră i-a fost grav încălcat de către instituțiile Statului și funcționarii acestora, fapt

constatat și prin Raportul Comisiei de anchetă pentru investigarea tuturor

circumstanțelor preluării forțate (atac de tip raider) a acțiunilor băncilor comerciale,

companiilor de asigurări/reasigurări din Republica Moldova, exercitată în perioada

anilor 2010-2012, prin care Comisia a reținut că, în scopul apărării proprietății private

și întru combaterea acțiunilor ilegale de tip raider, administrația societății „Euroasig”, în

perioada iunie 2012 - decembrie 2012 a depus zeci de acțiuni în justiție, petiții, sesizări,

plângeri penale, apeluri deschise în adresa organelor de drept și în adresa instituțiilor

fundamentale ale statului Republica Moldova (Președinția, Parlamentul, Guvernul,

Serviciul de Informații și Securitate, Procuratura Generală, Centrul National

Anticorupție, Procuratura Anticorupție, Ministerul Afacerilor Interne, Comisia

Națională a Pieței Financiare), însă cu regret, nici o instituție din cele indicate nu au

reacționat instituțional și nu au întreprins măsurile legale în vederea contracarării actelor

și faptelor ilegale săvârșite asupra unei proprietăți private. De asemenea, instituțiile

statului sesizate oficial nu au acționat și nu au reacționat la acțiunile de tip raider pentru

protejarea drepturilor și intereselor legitime ale investitorilor locali care aduceau plus-

valoare bugetului național și economiei în ansamblu și care au fost atacați ilegitim și

neîntemeiat.

Totodată, instanțele de judecată au conchis că sunt neîntemeiate cerințele

reclamantului privind eliberarea copiei actului normativ elaborat și aprobat de Comisia

Națională a Pieței Financiare care în perioada 2012 - 2013 reglementa expres procedura,

metodologia și cerințele aferente perfectării concluziilor actuare conform normei legale

prevăzute în art. 41 alin. (7) al Legii cu privire la asigurări; eliberarea actului legislativ

sau normativ care reglementa în 2012 - 2013 procedura expresă (formă, conținut,

termen, obligații, acte de constatare, mecanism de informare, mecanism de contestare,

etc.) a analizelor din oficiu efectuate de Comisie; eliberarea actului legislativ care în

perioada anilor 2012 - 2013 prevedea calcule actuale obligatorii conform

reglementărilor prevăzute expres de art. 41 alin. (4) lit. (b) din Legea cu privire la

asigurări în redacția 2012 - 2013; eliberarea unui exemplar al actului legislativ (lege

organică sau lege ordinară) care reglementa raporturile juridice în cadrul calculelor

actuare obligatorii după cum era prevăzut în redacția ar. 41 alin. (4) lit. (b) în Legea cu

privire la asigurări în redacția 2012 – 2013. Or, potrivit legislației în vigoare actele

normative ale Comisiei Naționale și actele legislative se publică în Monitorul Oficial,

fiind aduse la cunoștință publicului larg.

Instanțele ierarhic inferioare au respins cerințele reclamantului privind

nominalizarea colaboratorilor concreți ai Comisiei care au stabilit că la situația din 30

septembrie 2013 rata de solvabilitate a Companiei de Asigurări „Euroasig Grup”

Societate pe Acțiuni înregistrează o valoare negativă de - 22,8 %; nominalizarea

colaboratorilor concreți ai Comisiei care au stabilit că la data de 30 septembrie 2013

compania „Euroasig Grup” Societate pe Acțiuni era în incapacitate de plată în fapt și în

drept; nominalizarea colaboratorilor concreți ai Comisiei care au stabilit că la data de 30

septembrie 2013 coeficientul de lichiditate al Companiei de Asigurări „Euroasig Grup”

Societate pe Acțiuni era de 0,44; nominalizarea colaboratorilor concreți ai Comisiei care

7

au stabilit că la data de 30 septembrie 2013 activele companiei „Euroasig Grup” sunt

insuficiente și se prezintă a fi cu un deficit de 21 776,1 lei. Or, odată cu eliberarea

copiilor actelor juridice constatatoare, perfectate conform normelor legale în vigoare,

decade necesitatea nominalizării colaboratorilor concreți ai Comisiei care au ajuns la

concluziile enunțate.

În ce privește pretenția privind încasarea cheltuielilor de judecată, instanțele de

judecată au stabilit că reclamantul Ion Lăcătuș nu a probat suportarea cheltuielilor de

judecată, nefiind prezentat un careva înscris în acest sens. Iar, în astfel de circumstanțe

reclamantul nu poate beneficia de acest drept procedural, întrucât nu a demonstrat

caracterul real al cheltuielilor suportate.

La data de 11 iulie 2022, Comisia Națională a Pieței Financiare a depus recurs

nemotivat, iar la 20 octombrie 2022 a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei

din 5 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei

instanței de apel cu pronunțarea unei noi decizii.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurentul și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-

o neîntemeiată, bazată pe aprecierea incompletă a probelor și interpretarea eronată a

legii.

A mai menționat că instanța de apel a apreciat incorect sau insuficient răspunsul

Avocatului Poporului. Or, la caz, se prezumă întemeierea concluziei instanței de apel pe

o probă (cu titlu de sesizare) care nu mai era actuală, în măsura în care era precedată de

un răspuns la sesizare. Prin urmare, ținea de obligația instanței de apel să argumenteze

de ce a admis doar poziția și probele intimatului și nu a ținut cont de cele prezentate de

apelant, acestea fiind lăsate fără examinare.

Prin referința depusă la 8 noiembrie 2022, Ion Lăcătuș, reprezentat de avocatul Iulian

E. Iorga a solicitat declararea inadmisibilității recursului conform art. 245 alin. (2) și art.

246 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, sau respingerea recursului cu menținerea

hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 5 iulie 2022, dispozitivul

deciziei fiind notificat recurentului, la data de 14 iulie 2022 (f.d.119, Vol. II).

Totodată, decizia motivată din 5 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată

în adresa recurentului, prin intermediul poștei electronice, la data de 19 septembrie 2022

(f.d.121 verso, Vol. II).

Însă, întrucât inițial decizia motivată nu a fost expediată integral, la 20 septembrie

2022, repetat, recurentului i-a fost notificată decizia motivată din 5 iulie 2022 a instanței

de apel.

În condițiile date, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Comisia Națională a Pieței Financiare, s-a conformat

8

prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Comisia Națională a Pieței

Financiare, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

9

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Comisia Națională a Pieței Financiare.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Comisia Națională a Pieței Financiare, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

10