3ra-65/21 — constatarea incalarii dreptului de acces la informatie, repararea prejudiciului moral

3ra-65/21 — constatarea incalarii dreptului de acces la informatie, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-65/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (M. Murguleț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (G. Dașchevici, V. Mihaila, V. Clima)

D E C I Z I E

17 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând recursul declarat Gheorghe Străisteanu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Gheorghe Străisteanu împotriva Procuraturii municipiului Chișinău, oficiul

Rîșcani privind constatarea încălcării dreptului de acces la informație și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 05 noiembrie 2018, Gheorghe Străisteanu a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva Procuraturii municipiului Chișinău, oficiul Rîșcani privind

constatarea încălcării dreptului de acces la informație și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 29 septembrie 2018 a expediat

cerere în adresa Procuraturii municipiului Chișinău, oficiul Rîșcani, prin intermediul

poștei electronice, prin care a solicitat repetat prezentarea în baza Legii privind

accesul la informație, a informației privind data și numărul de înregistrare a cererii

din 18 septembrie 2018, ora 10.12; la care persoană responsabilă din cadrul

procuraturii se află în procedură de examinare și la ce etapă de examinare se află

plângerea, însă un răspuns la cererea respectivă nu a recepționat în termenul stabilit.

În aceste circumstanțe i-a fost încălcat grav dreptul de acces la informație și

dreptul la examinarea cererii în termenul prevăzut de lege, de 15 zile, deoarece nu i-

a fost prezentată informația solicitată, iar solicitările sale nu au fost examinate prin

prisma Legii privind accesul la informație.

În urma încălcărilor admise de către angajații Procuraturii municipiului

Chișinău, oficiul Rîșcani, care au acționat vădit ilegal, ignorând intenționat termenul

prevăzut de lege pentru soluționarea cerințelor indicate în cererea din 29 septembrie

1

2018 și furnizarea informației solicitate, i-a fost cauzat un prejudiciu moral,

compensarea căruia îl evaluează la suma de 3000 lei, deoarece informația solicitată

era necesară pentru a fi prezentată în instanța de judecată, în cadrul altui dosar penal

la judecătorul de instrucție.

Solicita reclamantul constatarea încălcării dreptului de acces la informație

solicitată prin cererea din 29 septembrie 2018, constatarea încălcării dreptului la

examinarea cererii din 29 septembrie 2018 în termenul prevăzut de lege de 15 zile,

obligarea Procuraturii municipiului Chișinău, oficiul Rîșcani de a examina cererea

sa din 29 septembrie 2018 în strictă conformitate cu legislația în vigoare și să-i

prezinte infromația solicitată, încasarea din contul pârâtei a sumei de 3000 lei cu titlu

de prejudiciul moral, cauzat prin încălcarea dreptului de acces la informația solicitată

prin cererea din 29 septembrie 2018, prin refuzul de a furniza informația solicitată

și prin încălcarea termenului la examinarea cererii în termen de 15 zile.

Prin hotărârea din 20 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea înaintată de Gheorghe Străisteanu a fost respinsă ca nefondată.

Pentru a decide astfel instanța de fond analizând suportul probator administrat

a constatat că prin răspunsul Procuraturii municipiului Chișinău, oficiul Rîșcani din

03 octombrie 2018, cu referire la cererea parvenită în Procuratura municipiului

Chișinău, oficiul Rîșcani la 29 septembrie 2018, Gheorghe Străisteanu a fost

informat că un răspuns i-a fost expediat anterior.

Generalizând revendicările reclamantului, instanța a constatat că informațiile

solicitate de Gheorghe Străisteanu prin cererea din 29 septembrie 2018 nu constituie

informații oficiale, iar solicitările acestuia corect au fost examinate de autoritate prin

prisma Legii cu privire la petiționare.

Instanța a concluzionat că nu constituie obiect al Legii privind accesul la

informație, activitatea autorității publice care acționează în baza Codului

contravențional sau Codului penal sau desfășurată conform atribuțiilor acestora,

dacă aceasta se referă la alte aprobări, autorizații, prestări de servicii și orice alte

solicitări, în afara informațiilor oficiale. Prin urmare, cerințele reclamantului nu se

încadrează în dispozițiile Legii privind accesul la informație, respectiv nici nu poate

pretinde la încălcarea dreptului de acces la informație.

Instanța a considerat ca temeinice acțiunile Procuraturii municipiului Chișinău,

oficiul Rîșcani de examinare a cererii lui Gheorghe Străisteanu prin prisma Legii cu

privire la petiționare.

Instanța de fond a stabilit că la cererea petiționarului Gheorghe Străisteanu din

29 septembrie 2018, Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Rîșcani a emis

răspunsul nr. 11712 din 03 octombrie 2018, acesta fiind înregistrat în programul

procuraturii web-document, ca fiind expediat prin poștă precum și în Registrul de

evidență a corespondenței. Or, responsabilitatea pentru trimiterea și înmânarea

corespondenței revine Poștei Moldovei, dar nu expeditorului.

Astfel, instanța a conchis și asupra netemeiniciei pretenției privind repararea

prejudiciului moral or, Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Rîșcani nu a

comis în raport cu reclamantul Gheorghe Străisteanu vreo faptă ilicită.

Manifestând dezacordul cu hotărârea instanței de fond, Gheorghe Străisteanu,

la 01 martie 2019 a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 20 februarie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în termenul stabilit de lege, solicitând

casarea hotărârii contestate și pronunțarea unei hotărâri noi de remitere a cauzei spre

rejudecare, sau de admitere a acțiunii integral.

2

Prin decizia din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Gheorghe Străisteanu împotriva hotărârii din 20 februarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

În motivarea concluziei Curtea de Apel Chișinău, a conchis că caracterul cererii

lui Gheorghe Străisteanu din 29 septembrie 2018 atribuie această cerere la categoria

cererilor înaintate în cadrul unei cauze penale, pentru examinarea cărora, precum și

pentru contestarea inacțiunilor organului de urmărire penală, Codul de procedură

penală instituie norme speciale de reglementare a aspectului respectiv, precum și

instanța competentă să soluționeze pretinsele inacțiuni ale organului de urmărire

penală și ale organelor Procuraturii. Or, în contextul în care accesul la informație la

data înaintării cererii apelantului este sub imperiul Legii cu privire la petiționare, iar

aceasta specifica la art. 3 alin. (1) că legea dată nu se extinde asupra modului de

examinare a petițiilor, prevăzut de legislația de procedură penală, de procedură

civilă, de procedură de executare cu privire la contravențiile administrative, precum

și de legislația muncii, Colegiul a constatat că la caz nu sunt aplicabile dispozițiile

Legii privind accesul la informație.

Din aceste considerente în cazul în care Gheorghe Străisteanu solicită

informații cu privire la cererile sale înaintate în cadrul unei cauze penale examinarea

acestora în ordinea contenciosului administrativ nu este admisibilă în condițiile în

care legea instituie o procedură specială de examinare a acestora.

Prin urmare, tentativa lui Gheorghe Străisteanu de a ajusta cererile sale la

legislația privind accesul la informație nu poate fi acceptată, deoarece cerințele

acestuia, înaintate Procuraturii municipiului Chișinău, oficiul Rîșcani, conțin doar

formal solicitarea privind prezentarea informațiilor, în contextul în care dreptul la

informare a participantului la procesul penal este reglementat de Codul de procedură

penală, inclusiv art. 58 alin. (3) pct. 4), art. 60 alin. (1) pct. 10), art. 62 alin. (1) pct.

10), art. 64 alin. (2) pct. 17), 66 alin. (2) pct. 26), art. 74 alin. (1) pct. 11), etc., și,

astfel, orice inacțiune în acest sens a organelor abilitate este pasibil de contestare în

ordinea stabilită de acest Cod.

Or, din cererea nominalizată a apelantului reiese că informația solicitată de

acesta se referă la cererile înaintate în cadrul cauzei penale vizate și, astfel, chiar

dacă se referă la numărul de înregistrare, persoana responsabilă de examinarea

acestora și etapa examinării plângerii, inacțiunea privind examinarea acestora de

către organul de urmărire penală sau Procuratură se contestă în modul stabilit de

Codul de procedură penală.

Din aceste considerente, Completul constată că normele invocate de Gheorghe

Străisteanu ca fiind încălcate la examinarea de către Procuratura municipiului

Chișinău, oficiul Rîșcani a cererii sale din 29 septembrie 2018 nu sunt aplicabile

cazului, motiv pentru care cerințele privind constatarea încălcării acestora sunt

nefondate și au fost respinse.

Instanța de apel a remarcat că nu dispune de competența de a obliga Procuratura

municipiului Chișinău, oficiul Rîșcani să prezinte informațiile solicitate de

Gheorghe Străisteanu, pretenția dată fiind, considerată nefondată, iar pe cale de

consecință instanța a constatat și lipsa temeiurilor pentru compensarea prejudiciului

moral pretins de în condițiile în care din dispozițiile art. art. 1398 alin. (1) și 1422

alin. (1) și (2) Cod civil (în redacția în vigoare la data înaintării acțiunii) reieșea că

obligația de reparare a prejudiciului moral survine doar în cazul comiterii de către

intimat a unei fapte ilicite, constatarea căreia nu poate fi realizată.

3

La 04 noiembrie 2020 (data de pe plicul poștal), Gheorghe Străisteanu a depus

recurs împotriva deciziei din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea hotărârii din 20 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani și deciziei instanței de apel, cu emiterea unei decizii noi de admitere a

pretențiilor din acțiune.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată și că a interpretat în mod eronat legea.

Astfel, recurentul a menționat că în cadrul examinării cauzei dânsul a

demonstrat că informația solicitată de la Procuratura municipiului Chișinău, oficiul

Rîșcani nu a primit-o, contrar prevederilor art. 11 alin. (1) lit. l) al Legii privind

accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, care obligă furnizorul de informații

să asigure informarea activă, corectă și la timp a cetățenilor asupra problemelor de

interes personal. La dosar nu este anexată nici o probă despre faptul eliberării

informației, cât și recepționarea reală a răspunsului, și nici a informației solicitate,

probă care ar putea fi admisă de către instanța de apel.

A menționat că este necesară aplicarea uniformă a practicii judiciare pe cauze

similare.

Consideră recurentul că instanțele ierarhic inferioare au ignorat toate probele

anexate la dosar, prevederile legislației în vigoare, inclusiv și recomandările CEDO,

care prevăd că hotărârea instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și să

conțină răspunsuri la toate cererile și obiecțiile formulate de reclamant și pârât, ceea

ce la caz nu s-a constatat.

La 19 noiembrie 2020 în adresa Procuraturii municipiului Chișinău, oficiul

Rîșcani, a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței, însă intimatul nu și-a valorificat dreptul de a depune referință.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat la data de 16 septembrie 2020

decizia contestată în lipsa părților la proces. Decizia Curții de Apel Chișinău a fost

expediată participanților la proces și recepționată de către Gheorghe Străisteanu la

data de 06 noiembrie 2020.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Gheorghe Străisteanu, s-a conformat prevederilor

legale și a depus recursul la 04 noiembrie 2020 în termen.

La 23 decembrie 2020, examinând admisibilitatea recursului depus de

Gheorghe Străisteanu împotriva deciziei din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, completul de admisibilitate al completului specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție a dispus examinarea recursului, în

complet de cinci judecători.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

4

Verificând argumentele invocate în recurs prin prisma materialelor din dosar,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție a ajuns la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia din 16 septembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 20 februarie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, și a emite o decizie nouă privind admiterea parțială a

acțiunii, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie de casare integrală a deciziei

instanței de apel și emite o decizie nouă.

Conform prevederilor art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura

de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează

din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

La rândul său, în corespundere cu art. 219 alin. (1), (3) din Codul administrativ,

instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor

probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile

de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,

explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor

incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii

stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale

litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.

Conform art. 22 din Codul administrativ, autoritățile publice și instanțele de

judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul și

volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de expunerile participanților, nici de

cererile lor de reclamare a probelor.

Faptele deja cunoscute autorităților publice sau instanțelor de judecată

competente, faptele general notorii și faptele prezumate în virtutea prevederilor

legale nu necesită a fi probate, până la proba contrarie.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prezentul litigiu este guvernat de prevederile Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 01 aprilie 2019).

Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ

nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 01 aprilie 2019), orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către

o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul

legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente

pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei

ce i-a fost cauzată.

Conform art. 3 din aceeași lege, obiect al acțiunii în contenciosul administrativ

îl constituie actele administrative, cu caracter normativ și individual, prin care este

vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț, emise de:

autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei legi;

subdiviziunile autorităților publice; funcționarii din structurile specificate la lit. a) și

b). Obiect al acțiunii în contenciosul administrativ poate fi și nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

5

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV

din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 01 aprilie 2019), persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu

este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit niciun

răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios

administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv și

repararea pagubei cauzate.

Instanțele ierarhic inferioare au ajuns la concluzia respingerii acțiunii depuse

de către Gheorghe Străisteanu și au constatat că dreptului acestuia la informație nu

a fost încălcat or, reclamantul solicită informații cu privire la cererile sale înaintate

în cadrul unei cauze penale examinarea acestora în ordinea contenciosului

administrativ nu este admisibilă în condițiile în care legea instituie o procedură

specială de examinare a acestora, precum și faptul că la caz nu sunt aplicabile

prevederile Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000.

Analizând circumstanțele menționate în raport cu normele de drept supra citate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră concluziile instanțelor ierarhic inferioare nefondate, fapt ce rezultă

din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic litigios

în coroborare cu materialul probator prezentat de părți.

Pentru început, instanța de recurs recapitulează esența litigiului. Regimul

juridic și modul de realizare a accesului la informațiile oficiale, aflate în posesia

furnizorilor de informații, este reglementat de Legea privind accesul la informație

nr. 982-XIV din 11 mai 2000.

Conform art. 21 alin. (1) din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11

mai 2000 persoana, care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim de către

furnizorul de informații, poate ataca acțiunile acestuia atât pe cale extrajudiciară, cât

și direct în instanța de contencios administrativ competentă.

Articolul 23 alin. (1) din legea menționată supra indică că, în cazul în care

persoana care consideră că drepturile sau interesele legitime în ceea ce privește

accesul la informație i-au fost lezate, precum și în cazul în care nu este satisfăcută

de soluția dată de către conducerea furnizorului de informații sau de către organul

ierarhic superior al acestuia, ea poate ataca acțiunile sau inacțiunea furnizorului de

informații direct în instanța de contencios administrativ competentă.

Din suportul probatoriu anexat la materialele cauzei se atestă că la 29

septembrie 2018 reclamantul a adresat prin poșta electronică pârâtului o cerere în

baza legii privind accesul la informație, prin care a solicitat repetat prezentarea în

baza legii privind accesul la informație a datei și numărului de înregistrare a cererii

din 18 septembrie 2018, ora 10.12, la care persoană responsabilă din cadrul

Procuraturii se află în procedura de examinare și la ce etapă de examinare se află

plângerea, însă un răspuns în termenul stabilit la cererea prespectivă susține că nu a

recepționat.

Prin scrisoarea pârâtului nr. 11712 din 03 octombrie 2018, Străisteanu

Gheorghe a fost informat că Procuratura mun. Chișinău, oficiul Rîșcani a examinat

cererea acestuia din 29 septembrie 2018, înregistrată la aceeași dată cu nr. 8284, prin

care se solică informația cu privire la examinarea cererii sale din 18 septembrie 2018,

prin care se invocă încălcarea de către ofițerul de urmărire penală Guzun Virginia a

termenului de examinare a cererii din 25 august 2018, prin care se solicită recuzarea

expertului ce va efectua expertiza grafoscopică, dispus în cadrul cauzei penale nr.

6

2017028077 și solicită anularea ordonanței din 12 septembrie 2018, prin care cererea

apelantului a fost respinsă, stabilindu-se că prin scrisoarea nr. 11690 din 02

octombrie 2018 în adresa apelantului a fost expediat răspuns la cererea înaintată, cu

anexarea acestuia.

Conform art. 15 alin. (1) al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11

mai 2000, cererile scrise cu privire la accesul la informație vor fi înregistrate în

conformitate cu legislația cu privire la registre și petiționare.

Cererile respective vor fi examinate și satisfăcute de funcționarii publici

responsabili de furnizarea informațiilor.

Deciziile, luate în conformitate cu prezenta lege, vor fi comunicate

solicitantului într-un mod ce ar garanta recepționarea și conștientizarea acestora.

În cadrul satisfacerii cererii privind accesul la informație, furnizorii vor lua

toate măsurile necesare pentru nedivulgarea informațiilor cu acces limitat, pentru

protecția integrității informațiilor și excluderea accesului nesancționat la ele.

Articolul 16 alin. (1) din legea menționată supra indică că, informațiile,

documentele solicitate vor fi puse la dispoziția solicitantului din momentul în care

vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la

data înregistrării cererii de acces la informație

Cererea repetată în baza Legii privind accesul la informație din 29 septembrie

2018, prin care Gheorghe Străisteanu a solicitat furnizarea informației cu privire la

data și numărul de înregistrare a cererii din 18 septembrie 2018, ora 10.12, la care

persoană responsabilă din cadrul Procuraturii se află în procedura de examinare și la

ce etapă de examinare (f.d. 18-21).

Gheorghe Străisteanu, adresându-se cu acțiune în instanță insistă că nu a primit

un răspuns la cererea din 29 septembrie 2018, și anume, care este data și numărul de

înregistrare a cererii din 18 septembrie 2018, ora 10.12, la care persoană

responsabilă din cadrul Procuraturii se află în procedura de examinare, la ce etapă

de examinare.

Procuratura mun. Chișinău, oficiul Rîșcani, a insistat că a furnizat lui Gheorghe

Străisteanu răspunsul la cererea din 29 septembrie 2018 și în acest scop a prezentat

în cadrul judecării cauzei copia răspunsui cu nr. 11712 din 03 octombrie 2018.

Din analiza normelor de drept sus-indicate, raportate la circumstanțele cauzei,

instanța remarcă că, Gheorghe Străisteanu este subiect al Legii cu privire la accesul

la informație, are un drept constituțional de acces la informație, iar autoritățile

statului posesoare a informației vizate, în baza legii dețin calitatea de furnizor al

informației și au obligația de a asigura accesul solicitantului la informația solicitată.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține ca fiind întemeiată acțiunea reclamantului și anume

că cererea acestuia din 29 septembrie 2018 expediată prin intermediul poștei

electronice în adresa pârâtului, nu a fost examinată și soluționată de către

Procuratura mun. Chișinău, oficiul Rîșcani, conform procedurii stabilite de lege or,

Procuratura mun. Chișinău, oficiul Rîșcani, nu a demonstrat că a expediat în adresa

lui Gheorghe Străisteanu, în termenul de 15 zile, stabilit de lege, răspunsul la cererea

din 29 septembrie 2018 și că l-a informat despre rezultatul examinării cererii sale.

La caz, din probele administrate s-a stabilit că Gheorghe Străisteanu a solicitat

la 29 septembrie 2018 o anumită informație pe care ultimul o posedă, însă

Procuratura mun. Chișinău, oficiul Rîșcani contrar normelor de drept sus-indicate și

sarcinii probațiunii stabilită de art.24 alin.(3) al Legii contenciosului administrativ,

7

nu a prezentat probe admisibile și pertinente care ar demonstra examinarea cererii

lui Străisteanu Gheorghe și remiterea în adresa ultimului a unui răspuns în termenul

stabilit de lege. Or, faptul recepționării cererii lui Străisteanu Gheorghe s-a confirmat

cu certitudine în cadrul examinării cauzei, iar autoritatea publică furnizor al

informației solicitate, avea obligația stabilită prin lege de a examina cererea și de a

furniza un răspuns.

Prezentarea în instanță a răspunsului nr. 11712 din 03 octombrie 2018 la cererea

petiționarului din 29 septembrie 2018 (f.d. 44) nu demonstrează faptul expedierii

informației solicitate în adresa petiționarului, în cazul în care la înscrisul dat lipsește

răspunsul propriu-zis și un aviz de recepție.

Cu referire la prevederile art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ

nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 01.04.2019), contrar sarcinii

procesuale ce îi revine, Procuratura mun. Chișinău, oficiul Rîșcani nu a demonstrat

recepționarea de către Gheorghe Străisteanu a răspunsului la solicitarea sa din 19

septembrie 2018, în timp ce ultimul neagă recepționarea acestuia.

În consecință, argumentul Procuraturii mun. Chișinău, oficiul Rîșcani precum

că la cererea lui Gheorghe Străisteanu din 29 septembrie 2018 a fost furnizat

răspunsul nr. 11690 din 02 octombrie 2018 este neprobat or, potrivit prevederilor

art. 15 al Legii privind accesul la informație, deciziile luate în conformitate cu

prezenta lege, vor fi comunicate solicitantului într-un mod ce ar garanta

recepționarea și conștientizarea acestora. Nu este suficient invocarea faptului că la

cererea lui Gheorghe Străisteanu din 29 septembrie 2018 a fost furnizat răspunsul,

dar este necesar asigurarea comunicării acestuia într-un mod ce ar garanta

recepționarea și conștientizarea răspunsului, în termen prevăzut de lege, cu

prezentarea probelor justificative în acest sens, ce ar demonstra contrariul celor

invocate în acțiune.

Deși, Procuratura mun. Chișinău, oficiul Rîșcani a prezentat răspunsul nr.

11712 din 03 octombrie 2018 în instanța de judecată, din analiza textului acestui

răspuns este lesne de observat că de fapt furnizorul de informații nu a răspuns la

întrebările lui Gheorghe Străisteanu formulate în cererea din 29 septembrie 2018.

Deoarece, nu au fost administrate alte probe ce ar confirma faptul că Gheorghe

Străisteanu a primit răspunsul la cererea de acces la informație din 29 septembrie

2018, se consideră lezate drepturile lui Gheorghe Străisteanu de a primi răspuns la

cerere în termenul prevăzut de lege, împiedicându-l de a-și realiza un interes al său,

interes ce face obiectul cererii la care nu a primit răspunsul solicitat în termen or,

accesul la informațiile oficiale constituie un drept al persoanei de a fi informat, o

modalitate de control asupra activității autorităților/instituțiilor publice, de stimulare

a formării opiniilor și participării active a populației la procesul de luare a deciziilor

în spirit democratic.

În circumstanțele expuse și reieșind din contextul normelor de drept citate,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că, capătul de cerere cu privire la obligarea Procuraturii mun.

Chișinău, oficiul Rîșcani să examineze cererea din 29 septembrie 2018 în strictă

conformitate cu prevederile legislației în vigoare și să-i prezinte lui Gheorghe

Străisteanu informația solicitată, de asemenea este întemeiat, deoarece, răspunsul

pretins a fi furnizat petiționarului Gheorghe Străisteanu la cererea acestuia din 29

septembrie 2018, nu conține informații solicitate de ultimul, astfel fiindu-i îngrădit

8

dreptul de acces la informație și dreptul la examinarea cererii sale în termen de 15

zile lucrătoare.

Circumstanțele descrise permit instanței de recurs să concluzioneze că soluția

instanțelor ierarhic inferioare privind respingerea acțiunii, este neîntemeiată, motiv

pentru care nu poate fi menținută.

La examinarea cerinței privind compensarea prejudiciului moral, instanța de

recurs reține că unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului

moral este criteriul echității, iar compensația trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire.

În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, acest

criteriu se realizează prin necesitatea ca, partea vătămată să primească o satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Respectiv, fiecare persoană care pretinde

că a suferit, este în drept să-și estimeze prejudiciul adus, dar numai instanța de

judecată este împuternicită de lege să aprecieze cuantumul prejudiciului moral,

conducându-se de noțiunea reparării rezonabile, de circumstanțele cazului concret,

de personalitatea părților. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât

acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive

pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victime.

La caz, luând în considerare că s-a constatat violarea dreptului lui Gheorghe

Străisteanu de a primi răspuns la cererea din 29 septembrie 2018, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră întemeiată parțial pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral

cauzat prin nefurnizarea informației solicitate.

Prin urmare, instanța de recurs ținând cont de circumstanțele și complexitatea

cauzei, comportamentul părților, conduita furnizorului de informație și de

importanța procesului pentru reclamant, consideră că suma de 200 de lei cu titlu de

prejudiciu moral este echitabilă suferințelor morale suportate de către Gheorghe

Străisteanu, nefiind excesivă pentru intimat, dar care concomitent nu poate constitui

un venit nejustificat.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține că suma solicitată de recurentul-reclamant cu titlu

de prejudiciu moral în mărime de 3 000 de lei este una exagerată și nejustificată or,

la stabilirea cuantumului despăgubirilor se impune necesitatea ca partea vătămată să

primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie venituri nejustificative.

Astfel, concluzia instanțelor inferioare precum că recunoașterea încălcării

dreptului de acces la informare, constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă,

este eronată, deoarece această constatare nu este de natură să restabilească echitatea

socială și suferințele cauzate prin nefurnizarea în termenul prevăzut de lege a

informației solicitate, însă suma de 200 de lei ar putea acoperi suferințele suportate

de recurentul-reclamant.

Dreptul de acces la informație constituie un drept al persoanei, garantat atât de

legislația națională, cât și de cea internațională, iar instanța de recurs a stabilit

inacțiunea de către Procuratura mun. Chișinău, oficiul Rîșcani, iar încălcărea

corespunzătoare a lezat dreptul lui Gheorghe Străisteanu, atribuit și de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului la categoria componentelor prejudiciului moral,

respectiv, a suferințelor psihice (cauzele Sommerfeld vs. Germania, McFarlane vs.

Irlanda).

9

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că mărimea prejudiciului moral stabilit în mărime de 200 de lei

este o sumă echitabilă în raport cu suferințele morale și psihice suportate de

reclamant.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanțele ierarhic

inferioare au emis hotărâre cu interpretarea eronată a legii și aprecierea greșită a

probelor, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a casa decizia din 16 septembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 20 februarie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani.

În conformitate cu art. art. 258 alin. (3), 248 alin. (1) lit. c) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul depus de Străisteanu Gheorghe.

Se casează integral decizia 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârii din 20 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și, se emite

o decizie nouă prin care:

Se admite parțial acțiunea depusă de către Străisteanu Gheorghe împotriva

Procuraturii municipiului Chișinău, oficiul Rîșcani privind constatarea încălcării

dreptului de acces la informație și repararea prejudiciului moral.

Se constată încălcarea dreptului lui Străisteanu Gheorghe la informație și la

examinarea în termenul stabilit de lege a cererii din 29 septembrie 2018.

Se obligă Procuratura mun. Chișinău, oficiul Rîșcani de a elibera răspuns lui

Străisteanu Gheorghe la cererea din 29 septembrie 2018.

Se încasează din contul Procuraturii municipiului Chișinău, oficiul Rîșcani în

beneficiul lui Gheorghe Străisteanu suma de 200 (două sute) de lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului de acces liber la informație.

În rest, cerințele lui Străisteanu Gheorghe se resping ca fiind neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Victor Burduh

10