2ra-1702/21 — cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei civile și repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1702/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. D. Tricolici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, I. Dutca, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Ala Cobăneanu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Gheorghe Străisteanu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Străisteanu

împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului

la judecare în termen rezonabil a cauzei civile și repararea prejudiciului moral

împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Gheorghe Străisteanu și menținută hotărârea din

15 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru

constată:

La 22 iunie 2020, Gheorghe Străisteanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei civile și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii a indicat că la 25 iunie 2018, a depus la Judecătoria

Chișinău sediul Buiucani o cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii

mun. Chișinău of. Rîșcani, cu privire la repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin încălcarea dreptului de acces la informație.

A relatat că la 3 iunie 2020, Curtea Supremă de Justiție a emis, la caz, o

decizie irevocabilă.

Astfel, a obiectat asupra faptului că examinarea cauzei civile a durat doi ani,

cu încălcarea gravă a termenului rezonabil.

A precizat că acțiunea intentată la 25 iunie 2018, nu este una dificilă din

punct de vedere factologic sau juridic, nu prezintă un grad de complexitate, întrucât

pe marginea cauzei nu a fost necesară efectuarea unor acțiuni procesuale complexe.

Totodată, a notat că dânsul, în calitate de reclamant, s-a comportat în strictă

conformitate cu prevederile legislației în vigoare, nu a prezentat în termenul stabilit

1

de lege explicațiile, probele și alte documente necesare pentru soluționarea cauzei,

iar tergiversarea examinării cauzei se datorează în exclusivitate comportamentului

incorect și abuziv al instanțelor de judecată, care intenționat au acționat în vederea

tergiversării.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 2, 4, 5, 192 alin. (2) CPC, art. 2 alin. (3),

(4), 3 alin. (2), 4 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat

a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

art. 1, 2, 9, 15, 1619, 21, 858, 935, 1998, 2036, 2037 Cod civil, art. 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

A solicitat admiterea acțiunii, constatarea faptului încălcării dreptului său la

judecarea în termen rezonabil a cauzei civile și încasarea din contul bugetului de

stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM, în beneficiul său a sumei de

2 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 15 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Gheorghe Străisteanu și menținută hotărârea din 15 octombrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru.

Întru argumentarea soluțiilor adoptate, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au reținut că litigiul dedus judecății s-a aflat pe rolul instanțelor de

judecată în trei grade de jurisdicție din 25 iulie 2018 până la 24 ianuarie 2020,

atunci când litigiul a fost tranșat în mod irevocabil de instanța de recurs.

Astfel, examinarea cauzei în cele 3 grade de jurisdicție a avut loc în 7 ședințe

de judecată, 2 dintre care au fost amânate din cauza neprezentării participanților la

proces (15 octombrie în instanța de fond și 23 ianuarie 2020 în instanța de apel).

Au remarcat instanțele și faptul că intervalul desemnat între ședințele de

judecată, răspunde criteriului normelor naționale și celor internaționale, acesta

fiind rezonabil în raport cu complexitatea cauzei și măsurile procedurale necesare

ce au condus la amânarea ședințelor.

La fel, termenul de examinare a fost influențat în mod determinant inclusiv

de situația excepțională și urgență în sănătate publică care a fost precedată de

instituirea măsurilor de carantină, conform dispoziției nr. 1 din 18 martie 2020 a

Comisiei pentru Situații Excepționale.

Prin urmare, au conchis instanțele inferioare că ședințele judiciare au fost

fixate în termen redus, instanțele implicate în judecarea pricinii nu au admis

efectuarea acțiunilor procesuale nejustificate, iar termenul de examinarea a cauzei

a fost dictat de necesitatea întocmirii actelor procesuale indispensabile și

comportamentul părților, or, în speță nu se atestă temeiuri de a fi invocată

tergiversarea examinării dosarului civil.

La 9 august 2021, prin intermediul oficiului poștal, Gheorghe Străisteanu a

declarat recurs împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și a hotărârii primei

instanțe, cu dispunerea încasării din contul bugetului de stat, prin intermediul

2

Ministerului Justiției al RM, în beneficiul său a sumei de 2 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin încălcarea gravă a dreptului de examinare în termen

rezonabil a cauzei civile.

În motivarea acestuia a susținut că atât decizia din 23 iunie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, cât și hotărârea din 19 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul

Centru sunt ilegale, emise contrar tuturor prevederilor legislației naționale și

internaționale.

A relatat că a prezentat instanței de judecată probe incontestabile, care

confirmă faptul că prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a

cauzei civile din 25 iunie 2018, care urma să fie examinată de urgență și în mod

prioritar.

Așadar, angajații statului au trecut peste toate limitele legale, iar

circumstanțele în care persoanele cu funcție de răspundere refuză să acționeze au

provocat daune morale și materiale irecuperabile, iar încălcarea obligațiilor și a

competenței legale de către persoanele responsabile generează temei pentru

răspunderea delictuală.

A subliniat că mărimea prejudiciului moral solicitat în mărime de 2 000 de

lei este inferioară sumelor oferite de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului

în cauze similare împotriva Moldovei, pentru prejudicii ce au cauzat sentimente de

frustrare, suferințe psihice, stres, griji, anxietate și dificultate în depășirea

obstacolelor impuse din cauza ignorării intenționate a legislației.

Concomitent, a specificat că este eronată constatarea instanțelor, precum că

termenul de 2 ani și 6 luni nu este un termen care ar determina încălcarea dreptului

la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, or, acțiunea din 25 iunie 2018 nu

prezintă niciun grad de complexitate.

Mai mult, prima instanță și instanța de apel au ignorat în mod intenționat

toate probele și prevederile legislației în vigoare, inclusiv recomandările CtEDO

făcute în astfel de categorii de spețe.

La 8 octombrie 2021, în adresa Ministerului Justiției al RM a fost expediată

copia cererii de recurs depusă de Gheorghe Străisteanu, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 141).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Ministerul Justiției să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei din 23 iunie 2021 la 9 august 2021, în termenul

legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Gheorghe Străisteanu,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

3

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gheorghe Străisteanu

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

4

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Gheorghe Străisteanu urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Gheorghe Străisteanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Ala Cobăneanu

5