2ra-250/22 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra-250/22 (2-21043706-01-2ra-25022022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – N. Mazur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – A. Panov, M. Anton, O. Cojocaru

Î N C H E I E R E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului declarat de Străisteanu Gheorghe,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Străisteanu Gheorghe

către Ministerul Justiției al Republicii Moldova privind constatarea faptului

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, casată hotărârea

din 25 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o nouă

hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 24 martie 2021, Străisteanu Gheorghe s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, solicitând constatarea

faptului încălcării dreptului lui la judecarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea

prejudiciului moral în sumă de 2500 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat că, la 05

noiembrie 2018, a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, o cerere de

chemare în judecată împotriva Procuraturii mun. Chișinău, oficiul Rîșcani cu privire

la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin încălcarea dreptului de acces

la informație.

La 17 martie 2021, Curtea Supremă de Justiție a emis pe caz o decizie irevocabilă.

Reclamantul a precizat că examinarea cauzei civile nr. 3-547/18 în procedura

contenciosului administrativ urma să aibă loc în mod de urgență, însă aceasta a durat

2 ani și 6 luni, cu încălcarea gravă a termenului rezonabil.

Potrivit reclamantului, aceste acțiuni vădit ilegale, comise de instanțele naționale,

1

cad sub incidența prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de

către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, deoarece cauza civilă examinată nu este dificilă din punct de vedere

factologic sau juridic, nu prezintă nicio complexitate și în dosar nu a fost necesară

efectuarea unor acțiuni procedurale complexe, cum ar fi audierea experților, a

specialiștilor, numirea expertizelor și alte acțiuni care ar împiedica adoptarea unei

hotărâri definitive într-un termen rezonabil.

Reclamantul Străisteanu Gheorghe s-a comportat în strictă conformitate cu

prevederile legislației în vigoare, a întocmit și a prezentat în termenul stabilit de lege

explicațiile, probele și alte documente necesare pentru soluționarea cauzei, iar

tergiversarea examinării cauzei se datorează exclusiv comportamentului incorect,

abuziv a instanțelor de judecată, care intenționat au tergiversat judecarea cauzei din

05 noiembrie 2018 timp de 2 ani 6 luni.

Finisarea judecării cauzei pentru reclamant a fost extrem de importantă, întrucât

este vorba despre încălcarea gravă a dreptului fundamental - de acces la informație,

a dreptului la un proces echitabil, la examinarea cauzei în termen rezonabil, prevăzut

de Constituția Republicii Moldova și CEDO.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat încasarea prejudiciului moral pe

care-l estimează în suma de 2500 lei, sumă ce este cu mult mai mică decât sumele

oferite de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în cauze similare decise

împotriva Republicii Moldova, cauzat prin: sentimente de frustrare cauzate de

caracterul ilegal al acțiunilor comise de Judecătoria Chișinău, comise intenționat,

vădit contrar legislației; suferințe continue din cauza ilegalităților comise de

angajații Judecătoriei Chișinău, persoane cu funcție de răspundere în stat care sunt

obligate, prin funcțiile pe care le ocupă, să respecte întocmai prevederile legislației

și să nu încalce legislația în vigoare; anxietate cauzată de incertitudinea creată de

judecători, din comportamentul cărora a înțeles că ilegalitățile comise în privința sa,

în viziunea lor sunt o normă de drept; acțiuni care i-au cauzat suferințe morale și

psihice: nervi, stres, dureri, afectare sufletească și spirituală, oboseală, dificultăți,

demoralizare, descurajare, hedonisit - limitarea de a se bucura de plăcerea vieții, de

satisfacții spirituale și materiale; dificultate în depășirea obstacolelor impuse de

acțiunile Ministerului Justiției al Republicii Moldova, din cauza ignorării

intenționate a legislației în vigoare naționale și crearea condițiilor pentru apărarea

drepturilor numai în instanța Curții Europene, suferind astfel cheltuieli materiale

suplimentare.

Prin hotărârea din 25 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis

parțial acțiunea lui Străisteanu Gheorghe către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova privind constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei civile și încasarea prejudiciului moral. S-a constatat încălcarea

dreptului lui Străisteanu Gheorghe la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile

din 05 noiembrie 2018. S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Străisteanu Gheorghe suma de 250

lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest cererea de chemare în judecată s-a respins ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, casată hotărârea din 25 mai

2

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o nouă hotărâre de

respingere a acțiunii.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a menționat că la aprecierea

termenului rezonabil de examinare a cauzei urmează a fi luate în considerare anumite

crierii, precum complexitatea cauzei ce se apreciază de asemenea după caz și

individual, comportamentul părților care include aprecierea comportamentului

reclamantului și a autorităților, și miza (interesul) pentru reclamant ce relevă

importanța sau scopul pentru persoana care pretinde violarea dreptului său la un

termen nerezonabil.

Referitor la complexitatea cauzei, instanța de apel a reținut că, obiectul litigiului

supus examinării nu prezintă o complexitate sporită, având în vedere solicitările

reclamantului, dar și numărul participanților la proces.

Cât privește interesul pentru reclamant, Curtea de Apel Chișinău a indicat că

procesul enunțat prezintă importanță indubitabilă pentru reclamant, fiind un drept

fundamental stipulat în Articolul 19 al Declarației Universale a Drepturilor Omului

adoptată de Adunarea Generala a Organizatiei Națiunilor Unite la 10 de septembrie

1948, articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și articolul 34 din

Constituția Republicii Moldova. Totuși, în prezenta cauză, reclamantul nu a solicitat

accelerarea procedurii de judecare a cauzei, respectiv se atestă lipsa interesului lui

Străisteanu Gheorghe pentru examinarea pricinii în termeni restrânși.

Totodată, potrivit instanței de apel, examinarea cauzei în 3 nivele de jurisdicție

timp de 2 ani nu poate fi considerată încălcare a dreptului de examinare a cauzei în

termen rezonabil, în contextul în care părțile au beneficiat de drepturile procedurale

oferite prin lege, or examinarea cauzei în termen rezonabil este doar una din

componentele dreptului la un proces echitabil și, prin urmare, nu poate prevala

asupra acestuia din urmă. Mai mult, motivarea hotărârii judecătorești în perioada

unui termen mai îndelungat nu denotă în mod automat lipsa diligenței instanței, dar

urmează a se ține cont și de circumstanțele care au determinat această întârziere.

La 07 februarie 2022, la Curtea Supremă de Justiție a fost înregistrat recursul

declarat Straisteanu Gheorghe, prin care a fost solicitată casarea deciziei din 27

ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 25 mai 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar a invocat argumente similare celor din cererea de chemare în

judecată.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, a fost expediată participanților la proces la 21 februarie 2022 (f.d. 151).

Astfel, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului constată că recursul declarat de Străisteanu Gheorghe, înregistrat la 07

februarie 2022 (f.d. 154-161) și expediat prin poștă la 03 februarie 2022, este în

3

termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs depusă de

Straisteanu Gheorghe urmează a fi declarată inadmisibilă, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

4

în cererea de recurs înaintată de Străisteanu Gheorghe.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Străisteanu Gheorghe.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Mariana Pitic

5