CASE OF PÂRVU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF PÂRVU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2022)

Tradus și revizuit de I

ER (

http://ier.gov.ro/)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A PATRA

CAUZA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 13326/18)

HOTĂRÂRE

Art. 2 (material) • Recurgerea la forță nu era absolut necesară în timpul

operațiunii poliției în care persoana, identificată în mod greșit ca un urmărit

periculos, a fost împușcată mortal • Îndoieli cu privire la aspectul dacă

trăgătorul a crezut sincer că viețile altor polițiști erau în pericol, având în

vedere deficiențele anchetei interne • Caracter necorespunzător al pregătirii și

punerii în executare a operațiunii respective pentru a reduce la minimum

recurgerea la forță letală

Art. 2 (procedural) • Anchetă efectivă • Lipsă de expeditivitate și rigurozitate

rezonabile în cercetarea și urmărirea penală,

ce au durat 11 ani

Art. 46 • Executarea hotărârii • Măsuri generale necesare

STRASBOURG

30 august 2022

DEFINITI

VĂ

30/11/

2022

Hotărârea

a

răm

as

definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție.

Poate suferi modificări de formă.

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

În cauza Pârvu împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într

-o

cameră compusă din:

Gabriele Kucsko-Stadlmayer,

președinte,

Tim Eicke,

Faris Vehabović

,

Iulia Antoanella Motoc,

Yonko Grozev,

Armen Harutyunyan,

Ana Maria Guerra Martins,

judecători,

ș

i Ilse Freiwirth,

grefier adjunct de secție,

având în vedere:

cererea (nr.

13326/18) îndreptată împotriva României, prin care o

resortisantă a acestui stat, doamna

Ana-

Bianca Pârvu („reclamanta”), a

sesizat Curtea, la 7 martie 2018, în temeiul art. 34 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția“);

decizia de a comunica această cerere Guvernului României („Guvernul”);

o

bservațiile părților;

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 28 iunie 2022,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

INTRODUCE

RE

a plâns de faptul că soțul său a fost omorât de poliț

ie la 26

septembrie 2009, cu încălcarea art. 2 din Convenție, precum și de faptul că

autoritățile naționale nu au efectuat ulterior o anchetă efectivă cu privire la

uciderea soțului său.

ÎN FAPT

a născut în 1978 și locuiește în Brăila. A fost reprezentată

de doamna Nicoleta Tatiana Popescu, avocată în București.

doamna O.-F. Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

4.

Faptele cauzei se pot rezuma după cum urmează.

I. EVENIMENTE

LE

DIN 26 SEPTEMBRIE 2009

5.

La 26 septembrie 2009, soțul reclamantei, domnul Sorin Pârvu, care la

data faptelor avea vârsta de 30 de ani, conducea autoturismul unui prieten,

I.A.S., în Brăila, fiind însoțit de acesta din urmă. În jurul orei 1

.30 p.m.,

domnul Pârvu s-

a apropiat de o trecere și a oprit autoturismul în mod

regulamentar la culoarea roșie a semaforului.

1

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

6.

Brusc, au apărut două vehicule care nu prezentau niciun însemn special.

Primul vehicul s-

a poziționat în fața autoturismului condus de domnul Pârvu,

pentru a-

l bloca. Patru bărbați înarmați îmbrăcați în civil au ieșit repede din

vehicule. Ulterior, s-

a dovedit că aceștia erau lucrători de poliție de la

Inspectoratul General al Poliției Române („IGPR”). Potrivit Guvernului,

respectivii i-

au somat pe domnul Pârvu și I.A.S. să iasă din autoturism.

Potrivit reclamantei și declarațiilor martorilor oculari, lucrătorii de poliție au

deschis focul fără avertisment. În acel moment, potrivit celor aflate mai târziu

de reclamantă de la I.A.S., neștiind că bărbații erau lucrători de poliție în

misiune și crezând că el și prietenul său erau atacați de o grupare înarmată,

domnul Pârvu a încercat să scape mișcând autoturismul înapoi. Autoturismu

l

condus de domnul Pârvu a lovit al doilea vehicul care fusese poziționat pentru

a-

l bloca din spate. Alți trei bărbați înarmați îmbrăcați în civil au ieșit repede

di

n al doilea vehicul. Unul dintre cei trei bărbați din autoturismul din spate,

și anume lucrătorul de poliție D.G., a deschis portiera din stânga spate a

autoturismului condus de domnul Pârvu și l

-

a împușcat în cap, pe când acesta

încă se afla pe scaunul șoferului. I.A.S., care stătea pe scaunul din față, a

asistat la tragicul eveniment.

7.

Potrivit reclamantei, câteva minute mai târziu, șeful Poliției Brăila a

sosit la locul respectiv și i

-

a întrebat pe ceilalți lucrători de poliție îmbrăcați

în civili: „Ce ați făcut?”. Unul dintre lucrătorii de poliție care participa la

operațiune a răspuns: „Am greșit ținta”.

8.

Potrivit Guvernului, imediat după ce domnul Pârvu a fost împușcat, u

n

ul

dintre lucrătorii de poliție a observat că victima nu era persoana pe care poliția

urmărea să o aresteze în ziua respectivă.

9.

Martorul ocular, I.A.S., a fost imobilizat cu cătușe și condus la secția de

poliție până seara.

10.

După 15 minute a sosit o ambulanță și, după ce a încercat fără succes

să îl resusciteze pe domnul Pârvu, l

-

a transportat la Spitalul Clinic Județean

de Urgență Brăila, unde reclamanta era cadru medical.

11.

Potrivit reclamantei, o colegă de muncă i

-

a spus că soțul ei, care fusese

împușcat în cap, a fost internat în spital în stare foarte gravă. Reclamanta i

-a

informat pe părinții și fratele domnului Pârvu, care au s

osit la spital. Potrivit

reclamantei, intrarea din spate a spitalului era păzită de agenți înarmați, iar

rudele nu au fost lăsate să îl vadă pe domnul Pârvu și nici nu au fost informate

prompt în legătură cu starea acestuia. O angajată a spitalului i

-a dat

reclamantei o geantă mică cu efectele personale găsite asupra soțului său,

inclusiv actul de identitate, permisul de conducere, telefonul mobil și niște

bani, iar ea a fost lăsată să aștepte câteva ore fără informații oficiale inițiale

despre soțul ei. Mai târziu în aceeași zi, spitalul i

-

a cerut consimțământul

pentru transferul victimei la spitalul din Galați, din cauza stării extrem de

grave a acestuia. În jurul orei 4 p.m., domnul Pârvu a fost dus la spitalul din

Galați într

-

o ambulanță, însoțit de un vehicul al forțelor armate. Agenții

statului l-

au păzit pe domnul Pârvu pe toată durata șederii sale în spitalul din

2

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Galați. În noaptea următoare, în jurul orei 3 a.m., reclamanta a fost lăsată de

către agenții statului să își vadă soțul timp de un minut de

oarece medicul de

gardă a insistat să i se acorde permisiunea d

e a

-l vedea.

12.

Reclamanta susține că nu a primit nicio informație oficială cu privire

la soțul său în dimineața următoare. Mai târziu, purtătorul de cuv

ânt al

spitalului a declarat reporterilor de televiziune prezenți la fața locului că

victima a decedat la ora 12.25 p.m. Un văr care a aflat acest lucru de la

televizor a sunat-

o pe reclamantă să îi transmită condoleanțe, acesta fiind

modul în care reclama

nta a aflat că soțul ei a murit. Ulterior, familia domnului

Pârvu a fost informată oficial cu privire la decesul acestuia.

II.

CERCETĂRI PENALE ÎN LEGĂTURĂ CU DOMNUL PÂRVU

curorul de pe lângă

Tribunalul Brăila a dispus începerea urmăririi penale față de domnul Pârvu în

temeiul art. 239 alin. 1 din Codul penal

– pentru săvârșirea infracțiunii de

ultraj (această încadrare juridică a fost ulterior schimbată în tentativă de omor

–

infra

, pc

t. 44

), c

u următoarea motivare:

„Având în vedere cercetările preliminare efectuate cu privire la Pârvu Sorin, cu

domiciliul în Brăila [...] care a fost identificat în data de 26 septembrie 2009, în jurul

orei 1.30 p.m. la volanul unui autoturism [...] la intersecția străzilor Dorobanți și Școlilor

de către un echipaj de poliție IGPR și Inspectoratul de Poliție Județean Brăila, care se

afla în misiune de executare a unui mandat european de arestare, [și aceste cercetări

preliminare fiind] coroborate cu datele rezultate din cercetarea la fața locului a

evenimentului produs, rezultatul a fost că existau indicii că Pârvu

Sorin a comis

infracțiunea de ultraj contra funcționarilor publici, respectiv a polițiștilor aflați în

exercițiul autorității lor.”

14.

Rezoluția procurorului nu a inclus alte detalii cu privire la incidentul

din 26 s

eptembrie 2009 care a implicat împușcarea domnului Pârvu de către

poliție. În special, nu s

-

a menționat modul în care lucrătorii de poliție ar fi

fost victimele unei infracțiuni săvârșite de reclamant sau dacă aceștia au fost

răniți în misiune.

III.

URMĂRIREA PENALĂ PRIVIND UCIDEREA DOMNULUI PÂRVU

15.

La 28 septembrie 2009 a fost efectuată o autopsie de către un medic

din cadrul Serviciul de Medicină Legală Galați. În concluziile raportului de

autopsie s-

a arătat că moartea victimei a fost cauzată de faptul că a fost

împușcată din spate cu un pistol, în regiunea cervicală.

16.

Pe lângă introducere și concluzii, raportul de autopsie includea patru

secțiuni: I. Istoricul cazului; II. Constatări autopsie; III. Diagnostic

anatomopatologic; și IV. Examene complementare

.

17.

În secțiunea I., Istoricul cazului, în raportul de autopsie se arăta:

„Din informațiile furnizate de parchet, reiese că în data de 2

6.09.2009, în timp ce

[victima] conducea un autoturism Ford Mondeo în Brăila și a oprit la culoarea roșie a

3

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

semaforului de pe banda a treia înainte de o trecere de pietoni, a fost somat legal de

polițiști și a încercat să scape de verificările poliției și să fugă lovind cele două vehicule

de poliție poziționate în fața și în spatele vehiculului pe care îl conducea. În acel

moment, unul dintre lucrătorii de poliție a reușit să deschidă portiera din

stânga spate a

autoturismului Ford și a cerut victimei să oprească autoturismul. Respectivul lucrător

de poliție a fost lovit de portiera autoturismului când victima a dat înapoi. Întrucât

[lucrătorul de poliție] ținea în mână un pistol, când s

-

a dezechilibrat, lucrătorul de poliție

a apăsat instinctiv pe trăgaci, împușcând victima în zona cervicală superioară mediană.”

18.

Urmărirea penală privind uciderea soțului reclamantei a fost efectuată

mai întâi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

19.

La 6 noiembrie 2009, reclamanta a introdus o acțiune civilă la parchetu

l

sus-

menționat.

20.

La 16 martie 2010, Institutul Național de Expertize Criminalistice a

întocmit un raport de expertiză medico

-l

egală, care a descris arma folosită la

împușcarea domnului Pârvu și dinamica focului de armă.

șef de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis să preia urmărirea penală din cauza

complexității acesteia. În rezoluție s

-

a arătat că lucrătorul de poliție care a

împușcat victima a susținut că împușcătura a fost accidentală, deoarece brațul

în care ținea pistolul a fost lovit de portiera spate deschisă a autot

urismulu

i

victimei.

22.

La 11 iunie 2010, un procuror de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ a dispus

începerea urmăririi penale pentru omor calificat, în baza art. 174

-175 C. pen.,

împotriva lucrătorului de poliție D.G., c

el care l-

a împușcat pe domnul Pârvu

în cap.

23.

D.G a fost audiat în două zile consecutive în iulie 2010. Polițiștii care

l-

au însoțit au fost audiați de două ori. Au fost audiați (o singură dată) trei

civili, unul d

intre aceștia fiind indicat de petenții în cadrul acțiunii civile, și

anume reclamanta și rudele sale prin alianță.

24.

La 20 ianuarie 2011, procurorul a trimis o adresă unei bănci private a

cărei cameră de supraveghe

re ar fi putut surprinde succesiunea evenimentelor

soldate cu împușcarea domnului Pârvu

.

25.

La 9 martie 2011, procurorul a respins cererea de încuviințare a

probelor formulată de reclamantă și două dintre

rudele victimei.

26.

Martorul ocular I.A.S. nu a fost audiat în această perioadă și nu pare să

se fi efectuat nicio reconstituire în această perioadă, potrivit adresei din 2

august 2019 a Parchetului de pe lângă ÎCCJ,

care a rezumat actele de cercetare

efectuate.

27.

Prin rezoluția din 7 iulie 2011, parchetul sus

-

menționat a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a lui D.G., considerând că moartea domnului

Pârvu a fost accidental

ă.

28.

În rezoluție s

-

a arătat că lucrătorii de poliție aveau misiunea de a pune

în executare un mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare

italiene față de X pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și tâlhărie; poliția

primise informații că aces

ta s-

ar afla în Brăila și că se ascundea în locuința

4

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

altei persoane. Poliția avea informații că X făcea parte dintr

-o grupare

infracțională frecventată și de I.A.S., proprietarul Ford Mondeo condus de

reclamant la 26 septembrie 2009. Pentru găsirea și arestarea lui X, nouă

lucrători de poliție din București s

-

au deplasat cu autoturismul până la Brăila

în ziua respectivă. Doi dintre ei s

-

au dus la biserica unde se așteptau să îl vadă

pe X sosind în aceeași zi, iar ceilalți șapte, însoțiți de doi lucrători de poliție

din Brăila, care spuneau că îl cunosc pe X, s

-au deplasat la blocul de

apartamente unde era parcat autoturismul Ford Mondeo al lui I.A.S.. În jurul

orelor prânzului, victima și I.A.S. au mers la autoturism și au plecat. Un

lucrător de poliție, H.E.R., care participa la operațiune, a făcut înregistrări cu

o cameră video, iar alți polițiști

i

-

au urmărit pe cei doi bărbați cu binocluri și

li s-

a părut că îl văd pe X. În rezoluție s

-

a consemnat că lucrătorul de poliție

învinuit, D.G., era șeful operațiunii și a decis să urmărească autoturismul

condus de domnul Pârvu crezând că îl urmărea pe X. În timpul incidentului

în cauză, în timp ce încerca să îl oprească pe domnul Pârvu, D.G. a reușit să

deschidă portiera stângă spate a autoturismului Ford Mondeo și, ținând

pistolul în mână, a fost lovit ușor în cot și s

-

a dezechilibrat, consecința fiind

împușcarea accidentală a domnului Pârvu. Procurorul a menționat că, imediat

după împușcare și înainte de sosirea ambulanței, lucrătorii de poliție și

-au dat

seama c

ă bărbatul care fusese împușcat în cap nu era cel pe care aveau

misiunea să îl aresteze, și anume X.

29.

La 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Galați a admis plângerea

reclamantei împotriva rezoluțiilor procurorului, a desființat în parte

rezoluțiile atacate și a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea

redeschiderii urmăririi penale, considerând că nu toate faptele și împrejurările

actelor de urmărire penală efectuate în cauză au fost clarificate în cursul

cerce

tărilor inițiale. În special, în ceea ce privește dinamica focului de armă

executat de D.G., curtea de apel a constatat, în sentința sa penală, că rezultă

din planșele fotografice realizate de poliție, precum și din procesu

l

-verbal de

cercetare la fața locului, că „colțul dreapta al barei față (a autoturismului Ford

Mondeo) este lipit de aripa stângă față” a autoturismului poliției care fusese

poziționat pentru a bloca autoturismul Ford Mondeo. Având în vedere această

poziție („lipită”), instanța a dedus că mișcarea de recul pe care a avut

-o

autoturismul Ford Mondeo, care a avut loc după deplasarea înainte și care în

rezoluția procurorului a fost descrisă ca provocând dezechilibrarea

accidentală a lui D.G., a avut o amploare foarte redusă. În aceste condiții

, nu

s-

a explicat dacă portiera stânga

-spate a autoturismului Ford Mondeo, care

era deschisă, putea să îl lovească pe învinuitul D.G. peste cotul mâinii stângi

cu o asemenea intensitate încât să îi provoace acționarea accidentală a

trăgaciului. Curtea de apel a constatat, de asemenea, că expertiza

criminalistică efectuată în cauză nu a putut răspunde la obiectivul de la lit. „f”

din chestionarul adresat medicului legist de către anchetatori („care este

opinia expertului în legătură cu posibilitatea ca focul să fi fost declanșat

accidental ?”). În schimb, expertul a arătat că se impune solicitarea punctului

5

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

de vedere al unui medic legist sau al unui medic de specialitate (neurolog),

pentru a lămuri dacă o astfel de împușcare accidentală era posibilă. Curtea d

e

apel a reținut, de asemenea, că au fost executate cel puțin cinci focuri de armă

înaintea celui fatal, toate cele cinci fiind trase de diferiți polițiști din echipajul

special de intervenție al poliției. Primul foc de armă a fost un foc de

avertisment în

plan vertical; apoi trei focuri asupra pneului din stânga față al

autoturismului Ford, pe care a reușit să îl spargă; și un al cincilea foc de armă

înspre roata din dreapta spate a autoturismului, pe care a ratat-o.

schimbarea încadrării juridice a acuzației în materie penală îndreptată

împotriva sa

în cea de omor deosebit de grav în baza art. 174 și art. 175 alin.

(1) lit. i) și g) C. pen.

31.

D.G și lucrătorii de poliție care l

-

au însoțit în timpul incidentului soldat

cu împușcarea domnului Pârvu au fost reaudiați de procuror.

Ulterior, procurorul a respins o altă cerere de încuviințare de probe formulată

de două dintre rudele victimei

.

33.

Prin rezoluția din 30 august 2013, Parchetul de pe lângă ÎCCJ a dis

pus,

din nou, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D.G., considerând că

acesta nu era responsabil pentru moartea domnului Pârvu, care a provocată

accidental de D.G.

Apel Galați a admis plângerile

reclamantei împotriva rezoluției procurorului su

s

-

menționate, a desființat în

parte rezoluția respectivă și a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea

continuării cercetărilor, având în vedere că multe aspecte de fapt ș

i de drept

ale cauzei erau incomplete. Curtea de apel a enumerat pe patru pagini toate

aspectele care trebuiau încă să fie lămurite prin continuarea urmăririi penal

e,

inclusiv admiterea probelor sugerate de rudele domnului Pârvu, care aveau

calitate proce

suală de petenți civili; printre aceste probe se număra, de

exemplu, declarația proprietarului chioșcului din apropiere, care a văzut

evenimentele

.

35.

La 28 august 2014, procurorul a dispus schimbarea încadrării juri

dice

a acuzației penale împotriva lui D.G. în cea de omor, în temeiul art. 188 din

noul Cod penal. Această schimbare a încadrării i s

-a comunicat lui D.G. la 10

septembrie 2014, când procurorul l-a reaudiat.

septembrie 2014, reclamanta și trei rude apropiate ale domnului

Pârvu au fost audiate de procuror. Alți martori au fost audiați în februarie și

martie 2015. Procurorul a inclus o înregistrare și o transcriere în dosarul de

cercetare penală după vizionarea unei „înregistrări video referitoare la D.G.”.

n

poligonul de tragere.

de pe lângă ÎCCJ a dispus, pentru a treia

oară, clasarea cauzei îndreptate împotriva lui D.G., considerând că acesta a

acționat în legitimă autoapărare. Plângerea reclamantei împotriva acestei

6

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

rezoluții a fost respinsă prin ordonanța prim procurorului din

12 octombrie

2

015.

39.

La 26 februarie 2016, Tribunalul Brăila a admis recursul reclamantei

împotriva ordonanței respective, a desființat soluția și a dispus trimiterea

cauzei la procuror pentru a completa urmărirea penală, considerând că acest

a

nu a urmat sau a urmat doar parțial și superficial indicațiile date de Curtea d

e

Apel Galați în sentința penală din 5 februarie 2014. În special, tribunalul a

reținut următoarele:

„

-

Nu a fost lămurit complet aspectul privind pregătirea și punerea în executare a

operațiunii lucrătorilor de poliție pentru a se putea stabili dacă au fost respectate

întocmai normele care reglementează aceste activități.

-

Nu au fost depuse procedurile operaționale care reglementează modul de acțiun

e al

unei echipe de polițiști atunci când depistează și imobilizează în trafic un autoturism și

modul în care acționează pentru scoaterea din autoturism a persoanei

urmărite.

Sub acest aspect nu poate fi primit punctul de vedere exprimat prin ordonanța din

12.10.2015 (pag. 20 pct. 4) potrivit căruia acest document (procedura operațion

ală) are

nivel de clasificare secret de serviciu și este destinată exclusiv structurilor de prindere

în flagrant, întrucât și documentele clasificate pot fi studiate de către persoanele și cu

respectarea dispozițiilor care reglementează în acest domeniu.

- Nu s-

a atașat pe parcursul cercetărilor manualul de folosire a unui pistol semiautomat

Glock -9 mm, de tipul celui avut în dotare de [D.G.] pentru a se vedea modul de utilizare

recomanda

t.

- Nu s-

a clarificat motivul intervenției lui [D.G.] care făcea parte din compartimentul

urmărire ținte, care avea misiunea identificării și localizării suspectului în condițiile în

care la acțiune participau și luptătorii SI[I]AS

1

, care avea

u misiunea imobilizării

suspectului prin folosirea forței.

- Nu s-

a realizat consultarea unui medic neurolog pentru a lămuri dacă o lovitură în

zona cotului, în împrejurările cauzei ar putea să declanșeze o contracție reflexă a

degetelor mâinii, contracție a cărei intensitate să fie aptă de a acționa trăgaciul

pistolului, activitate dispusă prin sentința penală nr. .../2011 și reiterată prin sentința

penală nr. .../2014 ale Curții de Apel Ga

lați.

-

Nu au fost efectuate demersuri pentru a se identifica și depune la dosar relații de la

postul de televiziune O.T.V. respectiv existența unei casete care ar putea contribui la

lămurirea unor aspecte ale cauzei, măsură cuprinsă în sentința penală nr. .../2014 a Curții

de Apel Galați.

-

Nu au fost efectuate confruntările dispuse prin aceeași sentință (pag 60 pct. 5 lit. e

).”

menționată, tribunalul a precizat, de asemenea, că

actele de cercetare a căror efectuare a fost solicitată de curtea de apel sunt

obli

gatorii, nu simple recomandări. Potrivit tribunalului, nerespectarea

acestor cerințe a făcut ca cercetările să fie incomplete.

1

Acronim pentru Serviciul Independent pentru Intervenții și Acțiuni Speciale, unitate a

poliției pentru misiuni speciale.

7

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

41.

La 15 iulie 2016, Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul

Național de Medicină Legală (organul superior al Institutului Național de

Medicină Legală) a confirmat un raport de expertiză medico

-

legală din 2

octombrie 2009, în care se preciza că „orice lovire bruscă a membrului

superior cu degetele în compresiune asupra unui obiect poate conduce la un

reflex necondiționat de accentuare a flexiei degetelor, practic nefiind nevoie

de o lovitură puternică a mâinii suspectului pentru declanșarea reflexului

necondiționat de strângere a mâinii la care a făcut referire suspectul în cadrul

depoziției din 12.11.2012”.

42.

La 3 august 2016, procurorul a solicitat Ministerului de Interne să

comunice procedurile operaționale care se aplicau poliției. La 30 august 2018,

i s-

a solicitat poliției și

manualul de folosire a pistoalelor semiautomate

Glock, iar la 19 septembrie 2018 s-a solicitat o traducere a acestui document

.

Alte documente referitoare la pregătirea operațiunii poliției au fost solicitate

pentru prima dată în cadrul actelor de urmărire penală privind împușcarea

domnului Pârvu.

43.

La 7 iunie 2018, Parchetul de pe lângă ÎCCJ a dispus, pentru a patra

oară, clasarea cauzei privind pe lucrătorul de poliție, D.G., considerând că

acesta a acționat în legitimă autoapărare pentru a apăra viața celorlalți trei

lucrători de poliție participanți la operațiune, și anume H.E.R, S.A. și M.L., a

căror viață a fost pusă în pericol de domnul Pârvu prin mișcarea

autoturismului înapoi și înainte. Potrivit procurorului, faptul că, datorită

competențelor lor, cei trei lucrători de poliție au reușit să evite impactul

și să

evite vătămări traumatice grave nu puteau să pună la îndoială intenția

domnului Pârvu și nu puteau să schimbe natura atacului pe care acesta l

-a

comis c

ontra lucrătorilor de poliție.

44.

Prin aceeași ordonanță din 7 iunie 2018, Parchetul de pe lângă ÎCCJ a

dispus clasarea cauzei privind pe domnul Pârvu pentru tentativă la omor

calificat comisă asupra unui funcționar ce îndeplinește o funcție ce implică

exercițiul autorității de stat întrucât a intervenit decesul persoanei.

45.

La 6 martie 2019, Tribunalul Brăila a admis plângerea reclamantei

împotriva ordonanței procurorului din 7 iunie 2018, a desființat acest act și a

dispus trimiterea cauzei la procuror pentru a completa urmărirea penală,

considerând că unele dintre actele de cercetare dispuse de hotărârile

judecătorești anterioare lipseau încă și multe aspecte ale cauzei nu fuseseră

încă elucidate, inclusiv confruntarea între martori necesară pentru

soluționarea contradicțiilor dintre declarațiile lor anterioare, în pofida faptului

că această măsură de urmărire penală a fost dispusă de două ori prin sentințele

penale anterioare

din 5 februarie 2014 și 26 februarie 2016.

46.

În 2019 și 2020, procurorul a organizat confruntări între lucrătorii de

poliție care au asistat la incident și alți martori care nu lucrau pentru poliție.

47.

La 25 iunie 2020, Parchetul de pe lângă ÎCCJ a dispus, pentru a cincea

oară, clasarea cauzei penale privind pe D.G., considerând că acesta a acționat

în legitimă autoapărare pentru a opri atacul efectuat de domnul

Pârvu prin

8

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

deplasarea autoturismului înainte și înapoi, care a pus în pericol viața a trei

lucrători de poliție, și anume H.E.R., S.A. și M.L., susținând totodată că

împușcătura a fost accidentală. Procurorul a concluzionat că faptul că niciunul

dintre ce

i trei lucrători de poliție nu a suferit vătămări grave și că toți au reușit

să evite orice impact cu autoturismul nu poate schimba natura atacului comis

de domnul Pârvu. Procurorul a concluzionat, de asemenea, că operațiunea

poliției s

-a bazat pe planul d

e acțiune pentru identificarea urmăritului

internațional X și că planul de acțiune a fost întocmit și aprobat conform legii.

Planul a inclus participarea Serviciului Independent de Intervenții și Acțiuni

Speciale, care, la 28 septembrie 2009, aprobase echi

pajul de patru lucrători

de poliție. Procurorul a menționat că participarea unității speciale de poliție a

fost solicitată telefonic la o dată nespecificată, știindu

-

se că procedurile

interne ale poliției permit înregistrarea acesteia chiar și după încheie

rea

misiunii. Procurorul a menționat, de asemenea, că din declarațiile acestora

reiese că lucrătorii de poliție din București s

-

au bazat pe faptul că cei doi

lucrători de poliție de la Brăila au precizat că l

-

au recunoscut pe urmăritul X

pe când domnul Pâr

vu ieșea din clădire pentru a se apropia de Ford Mon

deo.

Procurorul a mai menționat că unul dintre lucrătorii de poliție din Brăila a

declarat că îl cunoștea pe suspectul X și, când s

-

a uitat prin cameră fără lentila

zoom, filmând de la o distanță de 50 sau 60 de metri, a văzut pe cineva de

statura suspectului. Celălalt polițist din Brăila a declarat că nu îl cunoștea

foarte bine pe fugar. Procurorul a mai menționat că lucrătorii de poliție din

unitatea specială au efectuat foc de avertisment în plan vertical și în pneurile

autoturismului Ford Mondeo, evitând în același timp să fie loviți de

autoturismul condus de domnul Pârvu. Mai mulți martori prezenți în zonă,

fără legătură cu poliția, au declarat că nu au auzit avertismentul „Poliția”.

Câțiva au auzit doar când lucrătorul de poliție a spus „Stai”. Procurorul a

considerat, de asemenea, că acești martori nu erau martori oculari, iar

declarațiile lor nu erau fiabile.

altele, că erau incompatibile concluziile procurorului în ceea ce privește atât

autoapărarea legitimă, cât și împușcarea accidentală

.

49.

La 8 aprilie 2021, Tribunalul Brăila a respins plângerea rec

lamantei

împotriva ordonanței procurorului din 25 iunie 2020, considerând că

„

cele

două elemente din cadrul ordonanței nu sunt incompatibile, fiind reținute în

momente diferite și în ipoteze diferite” (legitima apărare și descărcarea

accidentală a armei). În special, tribunalul a constatat că, având în vedere

utilizarea de către domnul Pârvu a autoturismului pe care îl conducea pentru

a-

i lovi intenționat pe lucrătorii de poliție care îl înconjurau, în legitimă

autoapărare D.G. și

-a armat mai întâi pistolul

, ca măsură de precauție

rezonabilă. În continuare s

-

a reținut că ulterior acestui moment în care

suspectul a intervenit cu pistolul armat și a deschis ușa din spate stânga a

autoturismului marca Ford, a intervenit al doilea moment în care a avut loc

descărcarea accidentală a pistolului, eveniment nedorit de suspect care utiliza

9

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

pistolul doar ca măsură de precauție, de autoapărare, datorat reculului ușii

autoturismului marca Ford care a lovit accidental cotul mâinii stângi a

suspectului în care acesta ținea

pistolul.

CADRUL LEGAL ȘI PRACTICA RELEVANTE

I.

DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE RELEVANTE

50.

Dispozițiile legale relevante privind utilizarea armelor de foc de către

poliție, în versiunea în vigoare la momentul faptelor, sunt expuse în c

auzele

Soare și alții împotriva României

(nr. 24329/02, pct. 94, 22 februarie 2011)

și

Andreea-Marusia Dumitru împotriva României

(nr. 9637/16, pct. 62-64, 31

martie 2020).

51.

Dispozițiile privind organizarea și funcționarea unităților speciale ale

poliției sunt expuse în cauza

Ciorcan și alții

împotriva României

(nr.

29414/09 și 44841/09, pct. 71

-72, 27 ianuarie 2015).

52.

Dispozițiile leg

ale aplicabile din Codul penal român, inclusiv cele

referitoare la omor și autoapărare, sunt expuse în cauza

Ciorcan și alții

(citată

anterior, pct. 73).

II.

DOCUMENTE ALE CONSILIULUI EUROPEI ȘI DOCUMENTE

INTERNAȚIONALE RELEVANT

E

A.

Organizația Națiunilor Unite

53.

Extrase din părțile relevante ale Principiilor de bază ale Organizației

Națiunilor Unite privind utilizarea forței și a armelor de foc de către organele

de ordine sunt expuse în cauza

Soare și alții

(citată anteri

o

r, pct. 102).

B.

Comitetul de Miniștri al Consiliului Europe

i

54.

Rezoluția CM/ResDH(2021)106 privind executarea hotărârilor Cur

ții

Europene a Drepturilor Omului în trei cauze îndreptate împotriva României

(

Gheorghe Cobz

aru împotriva României și alte 2 cauze

, nr. 6978/08,

14974/09 și 40374/11) adoptată de Comitetul de Miniștri la 9 iunie 2021 în

cadrul celei de a 1406-

a reuniuni a adjuncților miniștrilor, în părțile relevante,

are următorul cuprins:

„ [...] Având în vedere hotărârile definitive transmise de Curte Comitetului în aceste

cauze și încălcările art. 2 și 3 din Convenție din cauza utilizării nejustificate a armelor

de foc de către poliție în timpul intervențiilor sau a lipsei unei pregătiri corespunzătoare

pentru

a preveni utilizarea excesivă a forței în cursul unei operațiuni care implică unități

speciale de intervenție, precum și lipsa unor anchete și proceduri penale eficiente în

aceste incidente;

Reamintind obligația statului pârât, în temeiul art. 46 paragraful (1) din Convenție, de

a conforma tuturor hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această

10

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

obligație implică, pe lângă plata oricăror sume acordate de Curte, adoptarea de către

autoritățile statului pârât, atunci când este necesar a u

nor

:

-

măsuri individuale pentru stoparea încălcărilor constatate și pentru înlăturarea

consecințelor acestora, astfel încât să se realizeze, pe cât posibil, restitutio in

integrum;

și

-

măsuri generale de prevenire a unor încălcări s

imilare;

După ce a invitat Guvernul statului pârât să informeze comitetul cu privire la măsurile

luate pentru a se conforma obligației menționate anterior;

[...]

Reamintind că problema măsurilor generale necesare pentru a preveni utilizarea

nejustificată a forței potențial letale în timpul intervențiilor și operațiunilor de aplicare

a legii și pentru a garanta eficacitatea anchetelor și procedurilor penale în astfel de

incidente continuă să fie examinată în cadrul grupului de cauze

Soare și alții

și

subliniind că soluționarea acestor cauze nu aduce atingere în niciun fel evaluării de către

Comitet a măsurilor generale;

DECLARĂ că și

-

a exercitat atribuțiile în temeiul art. 46 paragraful 2 din Convenție

în aceste cauze în ceea ce privește măsurile individ

uale și

DECIDE să încheie examinarea acestor cauze.”

55.

Problema deficiențelor cadrului legal privind utilizarea forței potențial

letale în timpul intervențiilor și operațiunilor de aplicare a legii și lipsa unor

anchete și proceduri penale efective privind acuzațiile de utilizare

nejustificată a forței letale sau potențial letale se află pe ordinea de zi a

Comitetului de Miniștri de mai mulți ani. De exemplu, în cadrul celei de a

1406-a reuniuni care a avut loc în perioada 7-9 iunie 2021, adju

ncții

miniștrilor au adoptat următoarea decizie CM/Del/Dec(2021)1406/H46

-24

privind grupul de cauze

Soare și alții împotriva României

(cererea nr.

24329/02):

„Adjuncți

i

privind utilizarea forței potențial letale în timpul intervențiilor și operațiunilor de

aplicare a legii; desfășurarea nejustificată a unităților speciale de intervenție în

operațiuni de rutină; și lipsa unor anchete și proceduri penale efective privind acuzațiile

de utilizare nejustificată a forței letale sau potențial letale, inclusiv neabordarea de către

acestea a acuzațiilor de motive rasiste la baza tratamentului denunțat de unii dintre

reclamanți

;

[...]

Cu privire la măsurile generale

cadrul legal

privind utilizarea forței potențial letale de către poliție

la cerințele art. 2 din Convenție,

astfel cum se prevede în aceste hotărâri; au reamintit în continuare con

cluziile lor

potrivit căro

ra

reglementările adoptate în 2009 privind funcționarea unitățilo

r speciale

de intervenție

par să fie capabile să garanteze că desfășurarea lor este justificată

corespunzăto

r;

11

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

foc de către organele de aplicare a legii în toate cazurile numai la situațiile în car

e acest

lucru este absolut necesar pentru a preveni un risc la adresa vieții și pentru

a lua măsuri

corespunzătoare care să garanteze că operațiunile de aplicare a legii, inclusiv cele care

implică unități speciale de intervenție, sunt pregătite și puse în executare astfel încât să

se evite, pe cât posibil, utilizarea forței potențial le

tale;

rile ad

optate recent de procurorul general

pentru a

îmbunătăți

eficacitatea anchetelor penale

în cazurile de utilizare a forței letale sau

potențial letale de către organele de aplicare a legii; au îndemnat autoritățile să

monitorizeze îndeaproape impactul acesto

r măsuri și să prezinte, în timp util, o analiză

calitativă care să permită Comitetului să evalueze dacă acestea au fost suficient

e pentru

a garanta nerepetarea încălcărilor procedurale constatate;

o

insuficiență a controlului

judecătoresc al acestor anchete

și regretând absența prelungită a informațiilor în acest

sens, au îndemnat autoritățile să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate sau

preconizate pentru a aborda această problemă;

[...

]

cauzele

Soare și alții

,

Ciorcan și alții

și

Andreea-Marusia Dum

itru

, precum și cu privire

la măsurile generale menționate în paragrafele 5 și 7 până la 15 decembri

e 2021 cel

târziu.

”

56.

Măsurile generale luate de autoritățile române pentru a restricționa

utilizarea forței potențial letale în cursul operațiunilor de aplicare a legii și

pentru a îmbunătăți eficacitatea anchetelor penale, a acțiunilor în justiție și a

căilor de atac interne au fost examinate în detaliu în cadrul reuniunii sus

-

menționate, desfășurate în perioada 7

-9 iunie 2021 (CM/Notes/1406/H46-24)

(note de subsol omise):

„[...

]

Stadiul execuției

Examinarea anteri

oară de către Comitetul de Miniștri a cauzelor aflate atunci sub

supravegherea sa a avut loc în septembrie 2017 (a se vedea CM/Notes/1294/H46-21).

Autoritățile au prezentat informații noi privind măsurile individuale și generale la 16

aprilie 2021 (DH-DD(2021)403), rezumate mai jos.

[...]

Măsuri generale:

1) Măsuri de restricționare a folosirii forței potențial letale în timpul operațiunilor de

aplicare a legii

[...]

În ultimele lor comunicări, autoritățile furnizează informații cu privire la noile măsuri

l

uate pentru a îmbunătăți cadrul legal relevant. Acestea se referă la modificările aduse

în 2019 Legii privind organizarea și funcționarea Poliției Române pentru a reglementa

mai detaliat toate mijloacele de imobilizare (forța fizică, dispozitivele de imobi

lizare,

dispozitivele neletale și armele, armele letale) la care poate recurge poliția, în ce condiții

și în ce mod. Această lege prevede acum că poliția trebuie să recurgă la acestea

treptat;

să dea avertisment și timp pentru conformare (cu excepția cazului când există pericol

12

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

iminent de violență); să se asigure că utilizarea lor nu depășește, în intensitate și durată,

nevoile reale pentru a atinge scopul intervenției; și să înceteze utilizarea lor de îndată

ce acest lucru s-a realizat. Folosirea dispoziti

velor și a armelor neletale este limitată la

situațiile în care forța fizică nu este aptă să prevină sau să neutralizeze acțiunile violente

care pot pune în pericol viața, integritatea corporală sau sănătatea. Utilizarea forței

potențial letale (arme de foc) este autorizată în caz de necesitate în situațiile și condițiile

reglementate de Legea privind regimul armelor de foc.

La fel ca modificările din 2016 cu privire la armele de foc, modificările din 2019

prevăd

formarea obligatorie a cadrelor de poliție

î

n ceea ce privește modul și condițiile

de utilizare a tuturor mijloacelor de imobilizare. Se precizează, de asemenea, că această

formare trebuie să țină seama de jurisprudența relevantă a instanțelor naționale și a

Curții Europene.

Un manual publicat în de

cembrie 2019 oferă instrucțiuni practice personalului de

poliție cu privire la aplicarea principalelor măsuri polițienești.

Ordinele ministrului de

interne din 2007 și 2010 reglementează pregătirea operațiunilor de patrulare și a altor

operațiuni de poliți

e

și instituie un grup de «coordonare și trasare a sarcinilor», printre

altele, pentru a

evalua astfel de operațiuni

și a identifica eventuale disfuncționalităț

i.

În ceea ce privește aplicarea cadrului legal, autoritățile arată faptul că, în ultimii 4 ani,

Inspectoratul General al Poliției Române («IGPR») a înregistrat 666 de incidente în care

cadrele de poliție au folosit arme de foc. În 36 de cazuri, suspecții au fost răniți, iar în

8

cazuri suspecții au murit. Polițiștii au fost răniți în 17 cazuri, iar un polițist a murit.

Acest lucru, în opinia autorităților, arată că măsurile adoptate au fost eficiente în ceea

ce privește restricționarea utilizării forței potențial letale.

[...]

3) Măsuri de îmbunătățire a eficacității cercetării și urmăririi penale, a acțiunilor în

justiție și a căilor de atac inte

rne

-

Cu privire la cercetările și urmăririle penale: În cadrul examinării anterioare,

autoritățile s

-

au referit la măsurile adoptate de Parchetul General pentru executarea

hotărârilor judecătorești referitoare la lipsa unor anchete efective privind acuzațiile de

tortură sau rele tratamente în cazul persoanelor plasate sub autoritatea agenților s

tatului

(polițiști și jandarmi), a căror supraveghere a fost încheiată de Comitet [a se vedea

Rezoluția finală CM/Re

sDH(2016)150 în grupul

Barbu Anghelescu

(nr. 1)].

Totuși, întrucât aceste măsuri nu au acoperit toate anchetele privind utilizarea forței

potențial letale de către poliție, Comitetul a îndemnat autoritățile să extindă aplicarea

acestora în consecință.

În c

ele mai recente observații, autoritățile arată că acest lucru s

-a realizat în luna

aprilie a acestui an. Procurorul general a emis

noi instrucțiuni conform cărora anchetele

privind toate infracțiunile contra vieții și integrității corporale comise prin uti

lizarea

armelor de către agenții statului vor fi de acum înainte efectuate de procurori special

desemnați

.

Aceste anchete sunt, de asemenea, supuse unei

monitorizări pe două niveluri

, mai

întâi de către procurorii special desemnați în parchetele de pe lângă curțile de apel, iar

în al doilea rând de către PG (Parchetul General), al cărui departament specializat poate,

dacă este necesar

,

să emită orientări general

e

pentru a îmbunătăți

e

ficacitatea acestora.

Cazurile având ca obiect utilizarea armelor de către funcționari publici trebui

e sesizate,

de la înregistrare la ancheta penală efectuată de PC și secția criminal

istică.

-

Cu privire la acțiunile în justiție: În cadrul examinării a

nte

rioare, Comitetul a invit

at

autoritățile să arate dacă au luat sau au avut în vedere măsuri pentru a garanta un control

13

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

judecătoresc eficient al anchetelor relevante. Autoritățile nu au furnizat noi informații

cu privire la această chestiune.

- Cu privire

la căile de atac: Autoritățile consideră că măsurile adoptate pentru a

garanta eficacitatea anchetelor vor permite victimelor sau rudelor apropiate să obțină

despăgubiri printr

-

o acțiune civilă introdusă împotriva agentului răspunzător sau a

statului în cadrul procedurilor penale sau ulterior acestora.

[...]

Analiza efectuată de secretariat

[...]

1) Probleme legate de utilizarea forței potențial letale și pregătirea și punerea în

executare a operațiunilor de aplicare a legii

[...]

-

legea nu conține încă de nicio dispoziție care să garanteze că operațiunile de aplicare

a legii, inclusiv cele care implică unități speciale de intervenție, sunt pregătite și

desfășurate astfel încât să se evite, pe cât posibil, utilizarea forței potenți

al letale.

Această lacună în protecția juridică a dreptului la viață s

-

a aflat la originea încălcării

constatate în cauza

Andreea-Marusia Dumitru

, în care Curtea a constatat lipsa

pregătirii, a punerii în executare și a aprecierii posibilelor riscuri pe ca

re le implica

operațiunea care a pus în pericol viața reclamantei. În plus, se pare că lipsa unor astfel

de dispoziții în legislația primară poate conduce la impunitate pentru funcționarii publici

responsabili de planificarea și desfășurarea operațiunilor, în urma deciziei Curții

Constituționale din 2016 prin care s

-

au clarificat condițiile în care se poate angaja

răspunderea penală a funcționarilor pentru neglijență în îndeplinirea sarcinilor lor.

Autorităților li s

-

ar putea solicita rapid să remedieze aceste deficiențe rămase în cadrul

legal.

2) Probleme legate de cercetări și urmăriri penale, acțiuni în justiție și căi de atac civile

-

Cu privire la cercetările și urmăririle penale: Curtea nu a criticat cadrul legal, ci

modul în care s-au efectuat cer

ceta

rea și urmărirea penală în cauză. Aceasta a consta

tat

întârzieri semnificative, deficiențe în administrarea probelor și insuficiența controlului

public și a protecției intereselor reclamanților în cursul anchetei. În cazul în care ancheta

a vizat o operațiune în care erau implicate unități speciale de intervenție, Curtea a

considera

t-

o insuficient de amănunțită, deoarece autoritățile competente nu au abordat

problema pregătirii și a controlului, inclusiv aspectul dacă prezența unităț

ilor speciale a

fost nec

esară și în conformitate cu legea (

Ciorcan și alți

i

, pct. 126).

După cum s

-

a menționat în cadrul examinării sale anterioare, Comitetul a considerat

adecvate măsurile adoptate de autorități pentru a remedia deficiențe similare în

anchetarea acuzațiilor de încălcări grave ale drepturilor omului în mâinile sau sub

controlul organelor de aplicare a legii [grupul

Anghelescu Barbu (nr. 1)

].

Prin urmare, este pozitiv faptul că, drept răspuns la ultima decizie a Comitetului în

prezentele cauze, procurorul general s-

a asigurat recent că toate cauzele având ca obiect

utilizarea forței letale sau potențial letale de către organele de aplicare a legii sunt, de

asemenea, atribuite procurorilor cu experiență și că modul de desfășurare a acestor

anchete, inclusiv conformit

atea acestora cu cerințele relevante ale Convenției, este

supus unei monitorizări sporite în cadrul Ministerului Public.

Pentru a permite o evaluare a aspectului dacă aceste măsuri au fost suficiente pentru

a garanta eficacitatea unor astfel de

anchete, au

toritățile ar putea fi invitate îndea

proape

14

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

să monitorizeze și să furnizeze, în timp util, o analiză calitativă a impactului acestora.

Aspectele legate de răspunderea pentru deficiențele pregătirii și punerii în executare a

operațiunilor poliției par să necesite modificări legislative, astfel cum se explică la pct.

1 de mai sus

.

-

Cu privire la acțiunile în justiție: Astfel cum s

-

a arătat anterior, în cauza

Grămad

ă

,

Curtea a criticat instanțele naționale pentru că au stabilit că polițistul care l

-

a împușcat

și l

-

a rănit pe reclamant a depășit în mod justificat limitele autoapărării („exces

justificat”), fără să efectueze o anchetă detaliată pentru a stabili circumstanțele în care

s-

a folosit forța (pct. 74). În plus, aceste cauze ridică, în general, semne de

întrebare cu

privire la eficacitatea controlului judecătoresc în legătură cu anchetele relevante. Toți

reclamanții au contestat în instanță soluția procurorului de clasare fără trimitere în

judecată, iar instanțele naționale au decis să mențină aceste soluții, fără a acorda

reparații în legătură cu plângerile reclamanților privind deficiențele anchetelor (astfel

cum a constatat ulterior Curtea Europeană). Prin urmare, autoritățile ar trebui să fie

îndemnate să arate modul în care au abordat sau intenționează să abordeze această

problem

ă.

-

Cu privire la căile de atac de drept civil intern: Având în vedere constatările Curții

în cauza

Soare și alții

, eficacitatea acestora pare legată de cea a procedurilor penale și

a acțiunilor în instanță [...]”

menționate au fost examinate măsuri generale

complementare luate de autoritățile române pentru a îmbunătăți eficacitatea

anchetelor penale, a acțiunilor în instanță și a căilor de atac interne; în ca

d

rul

acesteia, adjuncții miniștrilor au examinat și cauza

Lingurar împotriv

a

României

(cererea nr. 48474/14) (CM/Notes/1406/H46-22):

„În ultimele observații, autoritățile subliniază că procurorul general al României a

reînnoit recent instrucțiunile relevant

e. Prin derogare de la normele comune privind

competența, anchetele privind acuzațiile de tortură și rele tratamente practicate de

agenții statului continuă să fie efectuate de procurori special desemnați în cadrul

parchetelor de pe lângă instanțele superioare (nu de poliția judiciară). În plus, aceștia

sunt supuși unui control pe două niveluri, mai întâi de către procurorii special desemnați

în cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel și apoi de către PG, al cărui departament

specializat poate, dacă este necesar, să emită orientări generale pentru a le îmbunătăți

eficacitatea.

”

C.

Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor

sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT)

(2022) 06) au următorul conținut:

„26. Un pas important ar fi acela de a întări independența, precum și rigurozitatea și

promptitudinea investigațiilor prin asigurarea procurorilor că au recurs la proprii

investi

gatori și nu este nevoie să se bazeze pe alți polițiști pentru anumite sarcini. Acest

fapt le-

ar permite procurorilor să lucreze în mod independent și să reacționeze mai

prompt în investigarea actelor de presupuse rele tratamente aplicate de oamenii legii,

contrar bazării pe sprijin, în regim

ad-hoc

, din partea ofițerilor din Biroul Control Intern

al Poliției.

Procurorii responsabili cu investigarea unor astfel de fapte ar trebui să dispună de

resursele necesare pentru a efectua investigații care respectă c

riteriile de eficacitate.

15

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

responsabili cu investigarea presupuselor rele tratamente aplicate de oamenii legii,

proprii investigatori ca mijloc de întărire a independenței, precum și a p

romptitudinii și

rigurozității investigațiilor.”

ÎN DREPT

I.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 2 DIN

CONVENȚI

E

a plâns că domnul Pârvu că a fost omorât în condiții care

au constituit o

încălcare a art. 2 din Convenție. A susținut că lucrătorii de

poliție au folosit pistoale de la distanță foarte mică împotriva unor persoane

neînarmate care s-au panicat crezându-

se atacate de o grupare infracțională.

A susținut că polițiștii au folosit forța letală în circumstanțe în care aceasta nu

era absolut necesară și că au folosit o astfel de forță în mod excesi

v. S

-a plâns,

de asemenea, că operațiunea poliției nu a fost pregătită în mod corespunzător

și a fost prost pusă în executare.

a plâns, de asemenea, că autoritățile nu au efectuat o

anchetă efectivă cu privire la decesul domnului Pârvu, ca urmare a duratei

excesive a anchetei, mai mare de 11 ani, cu patru hotărâri judecătorești care

au tri

mis cauza înapoi la parchet și diverse deficiențe ale anchetei identificate

în hotărârile judecătorești interne fără consecințe semnificative pentru

reclamantă.

61.

Art. 2 din Convenție prevede:

„1. Dreptul la viață al oricărei per

soane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi

cauzată cuiva în mod intenționat, decât în executarea unei sentințe capitale pronunțate

de un tribunal în cazul în care infracțiunea este sancționată cu această pedeapsă prin

lege.

considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în

cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-

o recurgere absolut necesară la for

ță:

a) pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenței i

legale;

b) pentru a efectua o arestare lega

lă sau a împiedica evadarea unei persoane legal

deținute

;

c) pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecț

ie.”

A. Cu

privire la admisibilitat

e

62.

Guvernul a ridicat o excepție preliminară, potrivit căreia cererea

a fost

depusă ulterior expirării termenului de 6 luni, deoarece reclamanta ar fi trebuit

să dea dovadă de mai multă diligență pentru depunerea cererii sale la Curte

imediat după 26 februarie 2016, adică data încheierii pronunțate de Tribunalul

Brăila care a dispus redeschiderea urmăririi penale privind decesul domnului

Pârvu, care era deja la mai mult de 6 ani de la data decesului și a începerii

16

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

urmăririi penale. În opinia Guvernului, reclamanta a așteptat prea mult pentru

a introduce cererea la 7 martie 2018

.

63.

Reclamanta a respins aceste argumente și a arătat că ancheta era încă

în desfășurare atunci când a depus cerere la Curte și că a exercitat căile de

atac existente în fața instanțelor naționale.

64.

Curtea reiterează principiile generale privind termenul de 6 luni

prevăzut de art. 35 § 1 din Convenție, expuse în cauza

Mocanu și alții

împotriva României

[(MC), nr. 10865/09 și alte 2, pct. 2

58

-269, CEDO 2014

(extrase)]. În special, în cauze

le privind anchetarea unor rele tratamente, ca și

în cazul unei anchete privind moartea suspectă a unei rude, este de așteptat ca

reclamanții să ia măsuri pentru a urmări progresul anchetei sau lipsa acestuia

și să depună cererile cu promptitudine corespunzătoare, odată ce află sau ar

fi trebuit să afle despre lipsa unei anchete penale efective (

ibidem

, pct. 263,

cu trimiteri suplimentare). Atât timp cât există un contact semnificativ între

rude și autorități în ceea ce privește plângerile și cererile de informații ori

semne sau posibilități realiste de progres în ceea ce privește măsurile de

anchetă, în general, nu vor apărea considerente de întârziere nejustificată din

partea reclamanților (

ibidem

, pct. 269).

65.

Curtea constată că reclamanta a depus cererea la instanța europeană la

7 martie 2018, după mai mult de 8 ani de la data de 6 noiembrie 2009,

respectiv data la care a introdus cererea sa civilă la organele de urmărire

penală (

supra

, pc

t. 19

),

care a declanșat din oficiu ancheta privind uciderea

domnului Pârvu. Ancheta era încă în curs de desfășurare la momentul

respectiv, în mar

tie 2018, fiind luate măsuri de urmărire penală. În decursul

acestor ani a existat un contact semnificativ între reclamantă și autorități cu

privire la plângerea acesteia în legătură cu progresul anchetei. În plus, existau

indicii concrete că ancheta progresează, în special hotărârile judecătorești

succesive prin care se solicitau noi acte concrete de urmărire penală, care au

fost cel puțin parțial îndeplinite de organele de urmărire penală (

supra

, pct.

36-

37

și

4

2

). D

in aceste motive, care au rămas valabile cel puțin până la data

la care reclamanta a depus cererea la Curte, nu i se poate imputa acesteia că a

așteptat prea mult timp

.

66.

În plus, hotărârea internă definitivă în cauza reclamantei a fost

încheierea din 8 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Brăila (

supra

, pc

t. 49).

67.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că cererea nu a fost

depusă tardiv. Excepția preliminară ridicată de Guvern trebuie așadar

respinsă.

68.

Curtea constată că cererea nu este nici vădit nefondată, nici

inadmisibilă pentru alte motive enumerate de art. 35 din Convenție. Prin

urmare, trebuie să fie declarată admisibilă.

17

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

B. Cu

privire la fond

neprotejare a dreptu

lui la viață de către autorități

(a)

Argumentele părților

69.

Reclamanta a susținut că polițiștii au săvârșit o eroare gravă în

încercarea de a-

l aresta pe soțul său în timpul operațiunii poliției soldate cu

uciderea acestuia prin împuș

care, confundându-

l cu altcineva, și anume

urmăritul internațional pe care îl căutau de mai multe luni. A susținut, de

asemenea, că a fost inutilă și excesivă utilizarea forței letale împotriva soțului

ei în timpul unei operațiuni haotice a poliției la care au participat 11 lucrători

de poliție care nu purtau niciun însemn clar și distinctiv și a subliniat că, la

data la care a avut loc uciderea soțului său, nu existau proceduri interne care

să reglementeze acest tip de intervenție a poliției. În opinia rec

lamantei,

domnul Pârvu nu a reprezentat în niciun moment o amenințare la adresa vieții

cuiva deoarece autoturismul său a fost prins între două mașini de poliție, a

fost înconjurat de un număr mare de lucrători de poliție și a fost împușcat în

cap din spate

, deși nu a atacat pe nimeni în niciun moment.

70.

Guvernul a susținut că autoritățile naționale au respectat toate cerințele

art. 2 din Convenție atunci când au organizat intervenția poliției care s

-a

soldat cu rănirea prin împușcare a soțului reclamantei, care în cele din urmă

i-

a cauzat moartea în ziua următoare. În special, utilizarea armelor în timpul

operațiunii poliției desfășurate pentru a aresta un urmărit internațional s

-a

efectuat în conformitate cu procedurile interne ale

poliției. Guvernul a

susținut, în acest sens, că, spre deosebire de cauza

Gheorghe Cobzaru

împotriva României

(nr. 6978/08, 25 iunie 2013), au fost respectate obligațiile

pozitive de a institui un cadru legal pentru utilizarea forței de către poliție. În

timpul operațiunii sale, poliția a intervenit cu o armă, având în vedere reacția

domnului Pârvu, care a refuzat să se supună somațiilor lucrătorilor de poliți

e

îmbrăcați în civil de a opri autoturismul și a încercat să scape punând în

pericol viața și integritatea fizică a acestora. Totuși, împușcătura în sine a fost

accidentală.

(b)

Motivarea Curții

71.

Curtea reiterează principiile generale privind dreptul la viață, în special

în contextul operațiunilor poliției, descrise în cauza

Cior

can și alții împotriva

României

(nr. 29414/09 și 44841/09, pct. 104

-

107, 27 ianuarie 2015) și, mai

recent, în cauza

Andreea-Marusia Dumitru împotriva României

(nr. 9637/16,

pct. 85-88, 31 martie 2020).

2, citit în ansamblu, demonstrează că se referă nu doar la

omorul săvârșit cu intenție, ci și la situațiile în care se permite „utilizarea

forței”, ceea ce poate avea, ca rezultat neintenționat, privarea de viață.

Utilizarea deliberată sau intenționată a forței letale este însă singurul factor

care trebuie luat în considerare la evaluarea necesității acesteia. O utilizare a

18

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

forței nu trebuie să fie decât „absolut necesară” pentru realizarea unuia sau a

mai multora dintre scopurile prevăzute de lit. a)

-c) de la al doilea paragraf al

art. 2. Această sintagmă arată că trebuie aplicat un set de condiții de necesitate

mai stricte și mai convingătoare decât cele aplicabile în mod normal atunci

când se stabilește dacă acțiunea statului este „necesară într

-o societate

democratică” în temeiul paragrafului 2 al art. 8

-

11 din Convenție. În special,

forța utilizată trebuie să fie strict proporțională cu realizarea scopurilor

permise (a se vedea

Wasilewska și Kałucka împotriva Poloniei

, nr. 28975/04

și 33406/04, pct. 42, 23 februarie 2010, ș

i

McCann și alții împotriva Regatului

Unit

, 27 septembrie 1995, pct. 148-149, seria A nr. 324).

În acest sens, Curtea reiterează faptul că recurgerea la forță de către agenții

statului pentru îndeplinirea unuia dintre scopurile definite în paragraful 2 al

art. 2 din Convenție poate fi justificată în temeiul acestei dispoziții atunci

când se bazează pe o convingere sinceră care este percepută, din motive

întemeiate, ca fiind valabilă în momentul respectiv, dar care ulterior se

dovedește a fi eronată [a se vedea

Armani Da Silva împotriva Regatului Un

it

(MC), nr. 5878/08, pct. 247-248, 30 martie 2016]. A considera altfel ar

însemna a impune o povară nerealistă statului și organelor sale de aplicare a

legii în îndeplinirea îndatoririlor lor,

poate în detrimentul vieții lor și a altora

[a se vedea

Makaratzis împotriva Greciei

(MC), nr. 50385/99, pct. 66, CEDO

2004-

XI, și

McCann și alți

i

, citată anterior, pct. 200].

Curtea amintește, de asemenea, că, în ceea ce privește recurgerea la forță

pote

nțial letală de către agenții statului, este de datoria statului să furnizeze o

explicație plauzibilă a evenimentelor care s

-au soldat cu moartea unei

persoane, respectiv să demonstreze că recurgerea la forță potențial letală

trebuie considerată „absolut necesară” și justificată în temeiul paragrafului 2

al art. 2 din Convenție (

Andreea-Marusia Dumitru

, citată anterior, pct. 105

-

112; și

Soare și alții împotriva României

, nr. 24329/02, pct. 140, 22 februarie

2011).

Curtea, administrând probele, adoptă standardul probei „dincolo de

orice îndoială rezonabilă” (a se vedea

Irlanda împotriva Regatului Unit

, 18

ianuarie 1978, pct. 161, seria A nr. 25).

menționatul principiu al proporționalități

i

stricte, inerent art. 2, cadrul legal național care reglementează operațiunile de

arestare trebuie să supună recurgerea la arme de foc condiției evaluării atente

a circumstanțelor conexe și, în special, evaluării naturii infracțiunii săvârșite

de persoana urmărită și a amenințării pe care aceasta a reprezentat

-

o. După

cum arată însuși textul art. 2, recurgere la forță letală de către lucrătorii de

poliție poate fi justificată în anumite circumstanțe. Însă art. 2 nu le acordă

libertate de acțiune. Acțiunile nereglementate și arbitrare ale agenților statului

sunt incompatibile cu respectarea efectivă a drepturilor omului. Ceea ce

înseamnă că, pe lângă faptul că sunt autorizate în temeiul legislației naționale,

operațiunile poliției trebuie să fie suficient reglementate de aceasta, în cadrul

unui sistem de garanții corespunzătoare și eficiente împotriva arbitrariului și

19

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

a abuzului de forță (a se vedea

Makaratzis

, citată anterior, pct. 58;

Andreou

împotriva Turciei

, nr. 45653/99, pct. 50, 27 octombrie 2009).

74.

În plus, legislația națională privind operațiunile poliției trebuie să

asigure un sistem de garanții corespunzătoare și eficiente împotriva

arbitrariu

lui și a abuzului de forță și chiar împotriva accidentelor care pot fi

evitate (a se vedea

Makaratzi

s

, citată anterior, pct. 58). În special, agenții

responsabili de aplicarea legii trebuie să fie instruiți pentru a evalua dacă

există sau nu o necesitate absolută de a utiliza arme de foc, nu numai pe b

aza

textului reglementărilor relevante, ci și ținând seama în mod corespunzător de

preeminența respectării vieții oamenilor ca valoare fundamentală

(a se vede

a

Wasilewska și Kałucka,

citată anterior, pct. 47)

.

75.

Pentru a stabili dacă forța folosită este compatibilă cu art. 2, poate fi

așadar relevant aspectul dacă o operațiune de aplicare a legii a fost planificată

și pusă în executare pentru a reduce la nivelul minim po

sibil recurgerea la

forță letală sau pierderea accidentală de vieți omenești [a se vedea

Bubbin

s

împotriva Regatului Unit

, nr. 50196/99, pct. 136, CEDO 2005-II (extrase)]

.

76.

În acest context, Curtea trebuie să examineze în prezenta cauză nu doar

aspectul dacă recurgerea la forță letală împotriva domnului Pârvu era

legitimă, ci și dacă operațiunea a fost reglementată, pregătită și organizată

astfel încât să reducă la nivelul minim posibil orice risc pentru viața sa (a se

vedea

Makaratzis

, citată anterior, pct. 60;

Andreea-Marusia Dumitru

, citată

anterior, pct. 87, 95;

Ciorcan și alți

i

, citată anterior, pct. 107

-108).

77.

Examinând situația de fapt din prezenta cauză, Curtea admite că

lucrătorii de poliție au intervenit pentru a aresta un urmărit internațional

pentru care exista un mandat european de arestare și care era considerat

periculos din cauza infracțiunilor de care era acuzat, respectiv omor și tâlhărie

(

supra

, pc

t. 28).

78.

În ceea ce privește faptul că domnul Pârvu, considerat a fi res

pectivul

urmărit internațional periculos, a încercat să scape cu autoturismul său, Curtea

constată că lucrătorii de poliție nu purtau uniforme și că ancheta nu a lămurit

în totalitate dacă polițiștii au dat un avertisment verbal clar că erau polițiști

înainte de a deschide focul asupra autoturismului (pc

t. 6

și

47

in fine

). S-a

susținut că acțiunile domnului Pârvu au creat un pericol pentru lucrătorii de

poliție de a fi loviți de autoturismul acestuia. În conformitate cu hotărârea

judecătorească internă definitivă, lucrătorii de poliție au deschis focul cu

scopul de a-

l împiedica pe suspect să scape, acesta, potrivit autorităților,

atentând la viața sau sănătatea a trei lucrători de poliție (a se vedea

M

akaratzis

, citată anterior, pct. 66).

vând în vedere duala explicație oferită de instanța națională în

hotărârea sa definitivă (

supra

, pct.

4

9

)

și de Guvern (

supra

, pct.

70),

care

combină argumentul autoapărării legitime, care era valabil în primele

momente ale operațiunii poliției, și împușcătura accidentală ulterioară, Curtea

trebuie așadar să examineze mai întâi dacă acele considerații care i

-au

20

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

determinat pe lucrătorii de poliție să deschidă focul erau compatibile cu art. 2

din Convenție și dacă nivelul forței folosite era absolut necesar.

80.

Curtea face trimitere la constatările sale potrivit cărora ancheta internă

privind evenimentele soldate cu moartea domnului Pârvu nu a fost efectivă

(

infra

, pct.

9

8

).

Aceasta a durat din septembrie 2009 până în aprilie 2021

(

infra

, pc

t. 96

),

cu numeroase hotărâri judecătorești de trimitere cauzei înapoi

la procuror din cauza diverselor omisiuni ale anchetei și a lăsat neclarificate

o serie de aspecte referitoare la elemente de fapt esențiale ale cauzei. Prin

urmare, Curtea are

îndoieli cu privire la aspectul dacă recurgerea la forță

potențial letală ar putea fi considerată absolut necesară și justificată în temeiul

paragrafului 2 al art. 2 din Convenție și dacă D.G., lucrătorul de poliție care

coordona operațiunea (

supra

, pc

t. 28),

ar putea fi considerat ca fiind sincer

convins că alți lucrători de poliție erau expuși unui pericol clar și imediat (a

se face co

mparația și deosebirea cu

Wasilewska și Kałucka

, citată anterior,

pct. 52), având în vedere în special faptul că aceștia păreau să dețină arme

pentru a se apăra (

supra

, pc

t. 47

).

În acest sens, Curtea constată că cinci focuri

de armă fuseseră trase înainte de focul de armă fatal executat de D.G., trei

dintre acestea lovind pneurile autoturismului

(

supra

, pc

t. 29).

81.

În prezenta cauză, autoritățile naționale au stabilit faptul că focul de

armă mortal a fost tras asupra domnului Pârvu după ce s

-

a oprit vehiculul său,

iar lucrătorii de poliție despre care s

-

a crezut că ar fi în pericol de a fi loviți

de autoturism au reușit să evite impactul (

supra

, pc

t. 43

și

4

7

). Î

n consecință,

Curtea are îndoieli serioase cu privire la faptul că, în acel momen

t, a existat

un pericol direct pentru lucrătorii de poliție. Chiar instanța națională, în

hotărârea sa definitivă, a susținut că acțiunea de împușcare a domnului Pârvu

în cap a fost în cele din urmă accidentală, deși armarea pistolului, ca măsură

de precau

ție, a fost făcută în legitimă autoapărare. În această privință, în

hotărârea internă definitivă s

-

a reținut în mod clar că „ulterior acestui moment

în care suspectul a intervenit cu pistolul armat și a deschis ușa din spate stâ

nga

a autoturismului marca Ford, a intervenit al doilea moment în care a avut

loc

descărcarea accidentală a pistolului, eveniment nedorit de suspect care utiliza

pistolul doar ca măsură de precauție, de autoapărare, datorat reculului ușii

autoturismului marca Ford care a lovit accidental cotul mâinii stângi a

suspectului în care acesta ținea pistolul” (

supr

a

, pct.

49).

De asemenea,

Curtea are îndoieli serioase cu p

rivire la constatările autorităților naționale cu

privire la natura accidentală a împușcării. Avizul emis la 15 iulie 2016, adică

la 7 ani de la începerea anchetei privind tragicul eveniment soldat cu moartea

domnului Pârvu, de către Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul

Național de Medicină Legală pare să susțină această concluzie (

supra

, pct.

4

1

).

Totuși, Curtea constată că organele de anchetă nu au solicitat consultarea

unui medic neurolog pentru a lămuri dacă o lovitură în zona cotului, în

împrejurările mai sus arătate, ar fi putut să ducă la împușcarea mortală – deși

acest act de cercetare a fost dispus de Curtea de Apel Galați în sentințele

21

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

penale din 21 decembrie 2011 și 5 februarie 2014 și de Tribunalul Brăila în

încheierea din 26 februarie 2016 (

supra

, pc

t. 39).

82.

În acest context, Curtea amintește că, atunci când se confruntă cu

versiuni divergente ale faptelor refer

itoare la caracterul real al apărării

legitime sau al unei împușcări accidentale, ori a celor două combinate, în

general, nu este obligată de constatările instanțelor naționale și poate să

efectueze propria apreciere a faptelor, pe baza probelor prezentate

în fața sa

[

mutatis mutandis

,

Iambor împotriva României (nr. 1)

, nr. 64536/01, pct. 16

6,

24 iunie 2008;

Gheorghe Cobzaru

, citată anterior, pct. 54].

Pe baza probelor

care i-

au fost prezentate și, în special, a deficiențelor anchetei interne, în

special în

etapele inițiale (

infra

, pc

t. 93-

94

și

98),

Curtea nu este convinsă nici

de argumentele prezentate de Guvern cu privire la „convingerea sinceră” a lui

D.G. că armarea pistolului era absolut necesară pentru autoapărare în situaț

ia

specifică, nici de explicația privind natura accidentală în cele din urmă a

împușcării.

83.

În fine, în ceea ce privește desfășurarea operațiunii în sine, Curtea este,

de asemenea, uimită de faptul, constatat de Tribunalul Brăila în încheierea din

26 februarie 2016 (

supra

, pct.

3

9

),

că, deși au participat polițiști special

instruiți a căror misiune era imobilizarea suspectului, ofițerul de poliție D.G.,

autorul împușcării mortale, care nu făcea parte din echipajul de poliție

specializat, a intervenit aparent în afara limitelor propriei misiuni, care era

limitată la identificarea suspectului. În acest sens, Curtea consideră că acest

aspect important nu a fost abordat c

orespunzător de anchetă

(

infra

, pc

t. 97).

84.

În plus, în opinia Curții, apar probleme serioase în ceea ce privește

pregătirea și punerea în executare a operațiunii. În primul rând, se impune

constatarea că domnul Pârvu a fost rănit mortal nu în cursul unei operațiuni

nepregătite care a evoluat de așa natură încât poliția a trebuit să riposteze (a

se face comparația și deosebirea cu

Makaratzis

, citată anterior, pct. 69), ci al

unei operațiuni pregătite în care au fost desfășurate forțe de poliție

semnificative, deși acestea au acționat pe baza unor informații nefiabile

potrivit cărora persoana care conducea acel Ford Mondeo era urmăritul pe

care aveau misiunea să îl aresteze, nu domnul Pârvu. Curtea este uimită de

deficiențele anchetei efectuate de autoritățile naționale cu privire la problema

erorii de

identificare săvârșite de poliție asupra persoanei domnului Pârvu

(

infra

, pc

t. 97

),

care nu era persoana căutată de poliție, o eroare semnificativă

care a devenit evidentă pentru poliție abia imediat după împușcarea mortală.

În special, Curtea constată că rezoluția procurorului din 25 iunie 2020 a

explicat doar superficial modul în care această eroare a fost posibilă, deoarece

lucrătorii de poliție din București s

-

au bazat pe colegii lor din Brăila, care

păreau fie să nu îl cunoască foarte bine pe suspect, fie să fi fost duși în eroare

de tehnologia inadecvată avută la dispoziție, printre care o cameră video făr

ă

capacitatea tehnică de a mări imaginea relevantă (

supra

, pc

t. 47).

În opinia

Curții, această eroare de identificare este un factor important care implică

responsabilitatea autorităților în ceea ce privește decesul domnului Pârvu. În

22

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

plus, Curtea nu găsește nimic în argumentele prezentate de Guvern sau în

dosar care să arate ce fel de măsuri de atenuare au fost luate în considerare în

pregătirea operațiunii poliției în cauză pentru a aplica p

rincipiul

proporționalității și pentru a evita riscul uciderii din greșeală a unei persoane

nevinovate în încercarea de a aresta un urmărit periculos și potențial înarmat.

85.

Curtea constată, de asemenea, că procedur

ile penale ulterioare au pus

la îndoială aspectul dacă lucrătorii de poliție care au participat la

evenimentele în cauză au fost identificați în mod clar ca fiind din poliție. În

plus, la pregătirea unei operațiuni care avea ca scop arestarea unui suspect

potențial periculos și care implica un număr mare de agenți, poliția nu a reușit

să asigure prezența unei ambulanțe (a se vedea

Wasilewska și Kałucka

, citată

anterior, pct. 55). În consecință, victima a trebuit să aștepte aproximativ 15

minute pentru sosirea uneia (

supra

, pc

t. 10).

86.

În fine, Curtea observă că Guvernul nu a explicat dacă s

-a instituit un

cadru legal și administrativ corespunzător pentru protejarea cetățenilor

împotriva arbitrariului și a folosirii abuzive a forței (a se vedea

Wasilewska și

Kałucka

, citată anterior, pct. 56).

87.

Având în vedere aceste circumstanțe, Curtea consideră că modul în

care a răspuns poliția nu poate fi considerat „nu mai mult decât absolut

necesar” pentru a atinge scopul de a împiedica fuga domnului Pârvu și

de a

-l

aresta sau de a evita amenințarea percepută ca venind din partea acestuia. În

special, operațiunea nu a fost pregătită pentru a reduce

la minim orice

recurgere la forță letală.

88.

Considerentele de mai sus îi sunt suficiente Curții pentru a

-i permite

să concluzioneze că a fost încălcat art. 2 din Convenție sub aspect material.

privire la ancheta privind decesul domnului Pârvu

89.

Reclamanta a susținut că ancheta a durat foarte mult timp și nu a fost

efectivă, în pofida hotărârilor instanțelor naționale care au dispus de patru ori

ca Parchetul de pe lângă ÎCCJ să efectueze acte suplimentare de cercetare și

să elucideze toate aspectele cauzei.

90.

Guvernul a susținut că ancheta a fost în conformitate cu cerințele art.

2 din Convenție.

91.

Curtea reiterează principiile generale privind eficacitatea anchetelor,

descrise în cauzele

Armani Da Silva împotriva Regatului Unit

[(MC), nr.

5878/08, pct. 229-238, 30 martie 2016],

Ciorcan și alții

(citată anterior, pct.

118-

120) și, mai recent,

Andreea-Marusia Dumitru

(citată anterior, pct. 124

-

126). Autoritățile naționale competente trebuie să efectueze un control

deosebit de riguros în ancheta declanșată ca urmare a unui deces suspect

provocat de un agent al statului (a se vedea

Armani Da Silva

, c

itată anterior,

pct. 234). Deosebit de relevante în prezenta cauză sunt cerințele ca o anchetă

să fie promptă și să fie efectuată cu o promptitudine rezonabilă (

ibidem

, pct.

237) și ca aceasta să fie adecvată, în sensul

de a conduce la stabilirea faptelor,

la stabilirea chestiunii dacă forța folosită a fost sau nu justificată în

23

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

circumstanțele respective și la identificarea și – după caz –

pedepsirea celor

vinovați (

ibidem

, pct. 233). Concluziile anchetei trebuie să se bazeze pe o

analiză amănunțită, obiectivă și imparțială a tuturor elementelor relevante.

Nerespectarea unei linii de anchetă evidente subminează într

-

o măsură

decisivă capacitatea investigației de a stabili circumstanțele cauzei și

identitatea celor vinovați (

ibidem

, pct. 234).

92.

Curtea constată că, pentru a evalua eficacitatea anchetei privind

uciderea domnului Pârvu, trebuie să examineze ancheta privind incidentul din

26 septembrie 2009 în ansamblu.

93.

În primul rând, Curtea este uimită de faptul că, în urma incidentului, s

-

a dispus imediat începerea urmăririi penale a victimei pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj, deși rezoluția procurorului conținea foarte puține detalii

privind faptele (

supra

, pct.

13-

1

4

).

Deși totodată s

-a dispus începerea

urmăririi penale în legătură cu decesul soțului reclamantei la scurt timp dup

ă

incident, și anume la 28 septembrie 2009, abia la 11 iunie 2010, la aproape 9

luni de la împușcarea domnului Pârvu în timpul unei operațiuni pregătite de

poliție, un procuror de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ a dispus începerea

urmăririi penale față de lucrătorul de poliție D.G., cel care îl împușcase mortal

pe domnul Pârvu în cap (

supra

, pct.

22).

Guvernul nu a prezentat nicio

explicație pentru această diferență de tratament din partea procurorului

însărcinat cu anchetarea incidentului din 26 septembrie 2009.

94.

Curtea constată, de asemenea, că au fost efectuate o autopsie și analize

de laborator și au fost solicitate rapoarte medicale. Totuși, raportul de

autopsie întocmit de un expert al statului a inclus o secțiune preliminară

intitulată „Istoricul cazului”, care a adoptat încă de la început versiunea

împușcării accidentale de către polițistul care l

-

a împușcat pe domnul Pârvu

(

supra

, pc

t. 17

).

Pe de altă parte, Curtea constată că abia în august 2015, după

6 ani de la incident și mai multe rezoluții ale procurorilor și hotărâri

judecătorești pronunțate ulterior în cauză, ipoteza unei împușcături

accidentale a

fost înlocuită mai întâi cu cea a autoapărării lucrătorilor de

poliție (

supra

, pc

t. 38

),

care a devenit în cele din urmă un argument combinat

cu acțiunea în autoapărare care

s

-

a soldat cu o împușcare accidentală (

supr

a

,

pc

t. 49).

95.

Curtea observă, astfel cum s

-

a constatat și la pc

t.

80-

81

și

83-

84

supra

,

că au existat omisiuni frapante în desfășurarea anchetei, care au fost toate

identifi

cate de instanțele naționale relevante, în special de Curtea de Apel

Galați și Tribunalul Brăila (

supra

, pc

t. 29,

34,

39

ș

i

45).

96.

În plus, urmărirea penală în cazul rănirii prin împușcare mortală a

domnului Pârvu a du

rat mai mult de 11 ani, cauza fiind trimisă la procuror de

patru ori din cauza omisiunilor semnificative din cadrul anchetei.

97.

În fine, Curtea nu poate trece cu vederea faptul că organele de urmărire

penală au abordat doar superficial problema pregătirii și punerii în executare

a operațiunii. În special, acestea nu au oferit o explicație rezonabilă pentru

motivul pentru care, în contextul prezenței forțelor special pregătite la locul

24

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

incidentului, în punerea în executare a unei misiuni de imobilizare a unor

persoane potențial periculoase, intervenția lui D.G. a fost necesară și în

conformitate cu legea sau dacă s

-

au pregătit în prealabil măsuri speciale

pentru a asigura identificarea corespunzătoare a suspectului care urma să fie

arestat sau pentru a face față situației specifice a unei posibile incertitudini

sau erori în identificarea acestuia. În plus, Curtea constată că, la peste 6 ani

de la tragicul incident, la 26 februarie 2016, Tribunalul Brăila a stabilit că

p

rocedurile operaționale ale poliției erau cuprinse într

-un document secret, la

care procurorului nu i s-a acordat acces (

supra

, pct

. 39).

98.

În consecință, având în vedere procedura în ansamblu și în special lipsa

unei promptitudini rezonabile a anchetei (

supra

, pct.

9

6

)

și lipsa de

rigurozitate a acesteia (

supra

, pct.

9

7

),

nu se poate afirma că autoritățile

naționale au îndeplinit în mod corespunzător obligația procedurală prevăzută

de art. 2 din Convenție de a efectua o anchetă efectivă cu privire la împușc

area

domnului Pârvu.

Considerentele de mai sus îi sunt suficiente Curții pentru a

-

i permite să

concluzioneze că a fost încălcat art. 2 din Convenție sub aspect procedural.

II.

CU PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN CONVENȚIE

99.

Art. 41 din Convenție prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale

și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare

incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul,

o reparație echitabilă.”

A. Prejudiciu

100.

Reclamanta a solicitat 100.000 euro (EUR) cu titlu de despăgubire

pentru prejudiciul moral

.

nsiderat că suma solicitată de reclamantă este excesivă.

102.

Curtea constată că încălcările grave constatate în prezenta cauză cu

siguranță i

-

au cauzat reclamantei o suferință și o frustrare care nu pot fi

compensate printr-o simp

l

ă constatare a unei încălcări. Prin urmare, având

în

vedere jurisprudența anterioară și pronunțându

-

se în echitate, Curtea îi acordă

reclamantei 65.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral,

plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de

i

mpozit.

B.

Cheltuieli de judecată

de judecată efectuate în fața Curții. Aceasta a prezentat o listă detaliată a

cheltuielilor de asistență juridică pe baza contrac

tului pe care l-a încheiat cu

avocatul său

.

25

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

104.

Guvernul nu se opune acordării de către Curte a unei sume rezonabile

pentru cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții, dar subliniază că, în

două cauze similare îndreptate împ

otriva României, Curtea a acordat sume

mai mici, cuprinse între 3.600 și 5.130

EUR.

105.

Conform jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la

rambursarea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabilește

caracte

r

ul lor real și necesar, precum și caracterul rezonabil al cuantumului

acestora. În prezenta cauză, ținând seama de documentele aflate în posesia sa

și de criteriile menționate mai sus, Curtea consideră rezonabil să acorde suma

de 8.630 EUR pentru cheltuiel

ile din procedura în fața Curții, plus orice sumă

ce poate fi datorată de reclamantă cu titlu de impozit, sume care se vor plăti

separat în contul bancar indicat de reprezentanta reclamantei.

III.

CU PRIVIRE LA APLICAREA ART. 46 DIN CONVENȚIE

106.

Art. 46 din Convenție prevede:

„1. Înaltele părți contractante se angajează să se conformeze hotărârilor def

initive ale

Curții în litigiile în care ele sunt pă

rți.

2.

Hotărârea definitivă a Curții este transmisă Comitetului Miniștrilor, care

supraveghează executarea ei.

[...]

”

107.

Curtea ia notă de Rezoluția CM/ResDH(2021)106 privind executarea

hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în trei cauze îndreptate

împotriva României (

Gheorghe Cobzaru împotriva României și alte 2 cauze

,

nr. 6978/08, 14974/09 și 40374/11), adoptată de Comitetul de Miniștri la 9

iunie 2021 în cadrul celei de-a 1406-

a reuniuni a adjuncților miniștrilor, cu

privire la măsurile generale necesare

pentru prevenirea recurgerii nejustificate

la forță potențial letală în cadrul intervențiilor și operațiunilor de aplicare a

legii și pentru garantarea unor anchete și proceduri penale efective în astfel

de incidente, care „continuă să fie examinate în ca

drul grupului de cauze

Soare și alții

”; Comitetul a subliniat că soluționarea acestor cauze nu

înseamnă nicidecum o antepronunțare în cadrul evaluării măsurilor generale

de către Comitet”

(

supra

, pc

t. 54).

108.

Curtea constată că, în prezenta cauză, constatarea unei încălcări a

dreptului la o anchetă efectivă prevăzut de art. 2 din Convenție este similară

cu cea co

nstatată în cauzele sus

-

menționate (

supr

a

, pc

t. 107).

109.

În acest sens, Curtea reiterează faptul că, în temei

ul art. 46, Înaltele

Părți Contractante s

-

au angajat să respecte hotărârile definitive ale Curții în

orice cauză la care sunt părți, executarea fiind supravegheată de Comitetul de

Miniștri al Consiliului Europei. Înseamnă că, atunci când Curtea constată o

încălcare, statul pârât are obligația legală nu doar de a plăti celor în cauză

sumele acordate cu titlu de reparație echitabilă în temeiul art. 41, ci și de a lua

măsurile generale și/sau, după caz, măsurile individuale care trebuie adoptate

26

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

în ordinea lor

juridică internă pentru a pune capăt încălcării constatate de

Curte și pentru a repara pe cât posibil efectele. Sub rezerva monitorizării de

către Comitetul de Miniștri, statul pârât rămâne liber să aleagă mijloacele prin

care își va îndeplini obligația legală în temeiul art. 46 din Convenție [a se

vedea

Scozzari și Giunta împotriva Italiei

(MC), nr. 39221/98 și 41963/98,

pct. 249, CEDO 2000-

VIII], în concordanță cu principiul subsidiarității, astfel

încât Curtea să nu fie obligată să repete constatarea unei încălcări într

-o serie

de cauze identice.

110.

În plus, rezultă din Convenție și în special din art. 1 că statele

contractante, prin ratificarea Convenției, se angajează să se asigure că

legislația lor internă este compatibilă cu aceasta [a se vede

a

Maestri împotriva

Italiei

(MC), nr. 39748/98, pct. 47, CEDO 2004-I].

111.

Deși, în principiu, nu este sarcina Curții să stabilească ce măsuri

reparatorii ar putea fi adecvate pentru a îndeplini obligațiile statului pârât în

temeiul art. 46 din Convenție, Curtea consideră că în mod cert sunt necesare

măsuri generale la nivel național în executarea prezentei hotărâri (a se vedea

Asociația „21 decembrie 1989” și alții împotriva României

, nr. 33810/07 și

18817/08, pct. 193, 24 mai 2011).

112.

Prin urmare, Curtea consideră că statul pârât trebuie să pună capăt

situației identificate în prezenta cauză și despre care a constatat că a încălcat

Convenția, în ceea ce privește dreptul persoanelor afectate, precum

reclamanta individuală, la o anchetă efectivă cu privire la recurgerea la forță

potențial letală de către poliție. Prin urmare, statul pârât trebuie să se

conformeze cerințelor art. 46 din Convenție, ținând seama de principiile

enunțate în jurisprudența Curții în acest domeniu, astfel cum sunt expuse în

prezenta hotărâre (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Rumpf împotriva Germaniei

,

nr. 46344/06, pct. 73, 2 septembrie 2010). Desigur, nu Curtea trebuie să indi

ce

modul în care statele trebuie să asigure anchete efective întrucât aceste

procese ridică probleme juridice și practice complexe care depășesc funcția

jurisdicțională a Curții (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Rezmiveș și alții

împotriva României

, nr. 61467/12 și alte 3, pct. 116, 25 aprilie 2017). Totuși,

Curtea dorește să facă trimitere la solicitarea făcută de Comitetul de Miniștri

în cadrul grupului de cauze

Soare și alții împotriva României

(CM/Notes/1406/H46-

24), ca „autoritățile să se asigure rapid că [...]

operațiunile de aplicare a legii, inclusiv cele care implică unități speciale de

intervenție, sunt pregătite și puse în executare astfel încât să se evite, pe cât

posibil, folosirea forței potențial letale” și la constatarea făcută de Comitetul

de Miniștri că respectivele cauze dezvăluie un control judecătoresc insuficient

în cazul unor astfel de anchete (

supra

, pc

t. 56).

În plus, Curtea face trimitere

la recomandările emise de CPT, în raportul cu privire la România [CPT/Inf

(2022) 06], potrivit cărora „un pas important ar fi acela de a întări

independența, precum și rigurozitatea și promptitudinea investigațiilor prin

asigurarea procurorilor că au recurs la proprii investigatori și nu este nevoie

să se bazeze pe alți polițiști pentru anumite sarcini” (supra, pct.

5

8

).

Deși

27

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

aceste recomandări se referă la anchete privind acte de presupuse rele

tratamente din partea organelor de aplicare a legii, acestea ar putea beneficia,

de asemenea, de anchete privind folosirea forței letale de către poliție sau de

alți agenți ai statului.

113.

Curtea lasă la latitudinea statului pârât, sub supravegherea

Comitetului de Miniștri, luarea măsurilor practice pe care le consideră

potrivite pentru atingerea scopurilor urmărite de indicațiile de mai sus într

-un

mod compatibil cu concluziile enunțate în prezenta hotărâre (a se vedea,

mutatis mutandis,

Rezmiveș și alții

, citată anterior, p

ct. 120).

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA

1.

Declară

cererea admisibilă;

2.

Hotărăște

că a fost încălcat art. 2 din Convenție sub aspect material;

3.

Hotărăște

că a fost încălcat art. 2 din Convenție sub aspect procedural;

4.

Hotărăște

(a)

că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data

rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din

Convenție, următoarele sume care

trebuie convertite în moneda

națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății:

(i)

65.000 EUR (șaizeci și cinci mii de euro) reclamantei, plus orice

sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul

moral;

(ii) 8.630 EUR (opt m

ii șase sute treizeci de euro), pentru cheltuielile

de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamantă cu

titlu de impozit, sumă care trebuie plătită în contul bancar indicat

de reprezentanta reclamantei;

(b)

că, de la expirarea termenului de trei luni menționat și până la

efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la

o rată anuală egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal

practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte

procentuale

;

5.

Respinge

c

ererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte

capete de cerere.

28

HOTĂRÂREA PÂRVU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 30 august 2022, în

temeiul art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Ilse Freiwirth

,

Grefier adjunc

t

Gabriele Kucsko-Stadlmaye

r

Președinte

29