CASE OF SPASOV v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF SPASOV v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2022)

Tradus și revizuit de IER

(

http://ier.gov.ro/

)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A PATRA

CAUZA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 27122/14)

HOTĂRÂRE

Art. 6 § 1 (latura penală) • Condamnare penală întemeiată pe dispoziții de drept intern vădit

contrare unor reglementări ale UE care prevalează asupra acestora și care sunt direct aplicabile

• Eroare vădită de drept constituind denegare de drepta

te

Art. 1 din Protocolul 1 • Confiscarea valorii echivalente și interzicerea temporară a pescuitulu

i

în zona economică exclusivă, în legătură cu o condamnare penală contrară dreptului UE •

Licență de pescuit marin eliberată într

-

un alt stat membru al UE, parțial golită de conținutul său

• Art. 1 din Protocolul 1 aplicabil • Nerespectarea principiului legalității

STRASBOURG

6 decembrie 2022

Hotărârea va rămâne definitivă în condițiile prevăzute la art.

44 §

2 din Convenție. Poate suferi

modificări de formă.

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

În cauza Spasov împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într

-o

cameră compusă din:

Gabriele Kucsko-Stadlmaye

r

, președinte

,

Tim Eicke,

Faris

Vehabović,

Iulia Antoanella Motoc,

Jon Fridrik Kjølbro,

Armen Harutyunyan

,

Ana Maria Guerra Martin

s

, judecători

,

ș

i Ilse Freiwirth,

grefier adjunct

de secție,

având în vedere cererea (nr.

27122/14) îndreptată împotriva României,

prin care un resortisan

t bulgar, domnul Hristo Spasov („reclamantul“), a

sesizat Curtea la 2 aprilie 2014, în temeiul art.

34 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția“),

având în vedere decizia de a aduce prezenta cerere la cuno

ștința

Guvernului român („Guvernul”) la 31 mai 2019,

având în vedere observațiile părților,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 15 noiembrie 2021,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

INTRODUCE

RE

1

. Reclamantul a fost găsit vinovat de pescuit ilegal în zona economică

exclusivă a României din Marea Neagră. El susține că această condamnare

este contrară normelor politicii comune în domeniul pescuitului și, prin

urmare, constituie o încălcare ar

t. 6 §

1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul

nr. 1.

ÎN FAPT

a născut în 1968 și locuiește în Balcic, Bulgaria. Acesta

a fost reprezentat de M. Ekimdzhiev și K. Boncheva, avocați în Plovdiv.

3

. Guvernul a fost reprezentat de agenții guvernamentali, cel mai recent de

doamna O.-F. Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

4

. Informat cu privire la dreptul său de a interveni în procedură (art. 36 §

1 din Conven

ție), Guvernul bulgar nu și

-

a exprimat intenția de a se prevala

de acesta.

5

. La momentul faptelor, reclamantul era atât comandantul, cât și

proprietarul unei nave de pescuit sub pavilion bulgăresc. Nava era înregistrată

în Bulgaria

și era folosită pentru practicarea pescuitului în „apele comunitare”

din Marea Neagră. Echipajul era format din el însuși și alți nouă resortisanți

bulgari

.

1

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

6

. La 13 aprilie 2011, în timp ce se afla în apele teritoriale românești,

la o

distanță de 20 de mile marine, în zona economică exclusivă a României din

Marea Neagră, nava în cauză a fost abordată în vederea efectuării unui control

de către o navă de patrulare maritimă a Poliției de Frontieră române. Cu

ocazia controlului, polițiștii de frontieră au găsit la bordul navei aproximativ

20 de bucăți pește din specia calcan și o plasă de pescuit cu dimensiunea

ochiurilor sub dimensiunile (minime) prevăzute de legislația românească

privind pescuitul calcanului. La solicitarea polițiștilor de frontieră,

reclamantul a ridicat din apă mai multe plase de pescuit aflate în apropierea

navei sale.

7

. Nava a fost condusă în portul Mangalia, unde nava a fost reținută și

calcanii au fost confiscați.

8

. Reclamantul a fost arestat preventiv. La ieșirea din arest, i s

-a interzis

să părăsească România pe perioada anchetei, care a fost încredințată

Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia.

9

. Parchetul a dispus urmărirea penală față de reclamant pentru pescuitul

ilegal de calcan în zona economică exclusivă a României din Marea Neagră.

Acestuia i s-

a imputat practicarea pescuitului în această zonă fără a deține o

licență de pescuit, emisă de autoritățile române și utilizarea unor unelte și

scule de pescuit neconforme cu legislația românească.

a apărat prezentând autorităților române licența și

autorizația de pescuit emise de către autoritățile bulgare. Acesta a susținut că

documentele res

p

ective îi permiteau să pescuiască în zona economică

exclusivă a României din Marea Neagră o anumită cantitate de calcan, care

făcea parte din cota de captură pentru calcan alocată Bulgariei în cadrul

politicii comune în domeniul pescuitului a Uniunii Europ

ene („UE”).

11

. Acesta a afirmat că nava sa era o navă de pescuit comunitară, că zona

economică exclusivă a României din Marea Neagră făcea parte din apele

comunitare și că, prin urmare, normele politicii comune în domeniul

pescuitu

lui și, în special, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2371/2002 al

Consiliului din 20 decembrie 2002 îi permiteau să pescuiască în această zonă.

12

. El a susținut, de asemenea, că plasa de pescuit găsită la bordul navei

sale nu î

i aparținea, ci o ridicase la bordul navei pentru că aceasta era

încurcată cu propriile plase și că, prin urmare, avea obligația să o aducă

înapoi

în port și să o predea autorităților bulgare. El a adăugat că nici plasele scoas

e

din apă la solicitarea polițiștilor de frontieră nu îi aparțineau. În ceea ce

privește calcanii pe care îi pescuise, el a precizat că aceștia făceau parte din

cota de pescuit alocată Bulgariei.

a permis să se întoarcă în

Bulgaria.

La 22 martie 2012, i-

a fost restituită nava.

14

. La solicitarea parchetului, Agenția Națională pentru Pescuit și

Acvacultură a precizat că normele politicii comune în domeniul pescuitului

permiteau accesul navelor aflate sub pavilionul unui stat membru în zona

economică exclusivă a României din Marea Neagră, dar că dreptul de a pescui

2

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

în Marea Neagră era supus obligației de a obține o licență de pescuit emisă

de autoritățile române

.

tarea parchetului, Institutul Național de Cercetare

-

Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” a declarat că utilizarea unor unelte de

pescuit neconforme cu legislația românească era susceptibilă să pună în

pericol populația de calcan și să cauzeze capturi acciden

tale de alte specii

protejate.

reclamant în judecată în fața Judecătoriei Mangalia pentru încălcarea art. 64

lit. (a), (i) și (k) și a art. 65 alin. (1) lit.

(b) din OUG nr. 23/2008 privind

pescuitul și acvacultura, și anume pescuitul fără deținerea unei licențe,

pescuitul cu unelte având ochiul de plasă sub dimensiunile minime legale,

folosirea la pescuit de către persoanele neautorizate a unor unelte de pescu

it

comerciale și pescuitul cu unelte și scule interzise.

17

. Prin sentința penală din 18 octombrie 2011, judecătoria l

-a achitat pe

reclamant. A constatat că acesta deținea toate documentele impuse de

legislația UE pentru pescuitul calcanului în zona economică exclusivă a

României din Marea Neagră. Aceasta a hotărât că, în temeiul normelor

politicii comune în domeniul pescuitului și, în special, al art. 17 alin. (1) din

Regulamentul (CE) nr. 2371/2002, reclamantul nu avea nevoie de o

licență

de pescuit română pentru a practica acest tip de pescuit.

18

. În plus, aceasta a apreciat că reclamantului nu i se putea imputa

folosirea de unelte și scule de pescuit neautorizate. Aceasta a considerat, într

-

adevăr, că nu

s-

a demonstrat că plasele de pescuit scoase din apă la cererea

polițiștilor de frontieră erau ale reclamantului. În ceea ce privește plasa găsită

la bordul navei persoanei în cauză, instanța a menționat că folosirea acesteia

era permisă, în general, pentru pescuitul comercial și interzisă doar de

legislația românească pentru pescuitul de calcan, în absența unor standarde

tehnice comune diferitelor state riverane Mării Negre. Având în vedere

circumstanțele cauzei și în special cantitatea mică de pește captur

at, aceasta

a apreciat că utilizarea plasei respective nu prezenta gradul de pericol social

al unei infracțiuni și i

-

a aplicat reclamantului o amendă administrativă.

19

. Parchetul și reclamantul au declarat recurs. Parchetul a solic

itat

condamnarea reclamantului pentru pescuit ilegal; reclamantul a solicitat

anularea amenzii care îi fusese aplicată.

20

. Prin decizia din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Constanța a admis

recursul declarat de parchet. Aceasta a

considerat că, în absența unui acord

bilateral între România și Bulgaria privind condițiile de acces al navelor

acestora în apele comunitare, instanța de fond ar fi trebuit să își justifice

decizia de a aplica art. 17 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2

371/2002 și

nu legislația națională și Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării.

21

. Prin urmare, aceasta a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei

Mangalia pentru ca aceasta să pronunțe o decizie motivată cu privire la

3

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

r

egimul juridic aplicabil activităților de pescuit în zona economică exclusivă

a României din Marea Neagră.

22

. La o dată neprecizată, autoritățile bulgare au sesizat Comisia

Europeană („Comisia”) cu privire la incidentul în care a

fost implicat

reclamantul. Comisia a solicitat explicații autorităților române

.

23

. La 21 decembrie 2011, Direcția Generală Afaceri Maritime și Pescuit

a Comisiei Europene (DG MARE) a adresat autorităților române o scrisoare

în care

le informa că, la soluționarea cauzei, au comis grave erori de

interpretare și aplicare a normelor politicii comune în domeniul pescuitului,

în special a Regulamentului (CE) nr. 2371/2002 și a Regulamentului (UE) nr.

1256/2010.

24.

Aceasta a considerat în special că sechestrarea navei reclamantului, pe

motiv că acesta nu deținea o licență de pescuit emisă de autoritățile române,

era contrară acestor norme.

25

. DG MARE a precizat, de asemenea, că urmărirea penală îndreptată

împotriva persoanei în cauză pentru folosirea unor plase de pescuit

neconforme cu legislația românească era contrară dreptului UE („dreptul

Uniunii”). În această privință, a menționat că dreptul Uniunii nu prevedea

norme tehnice comune pentr

u uneltele de pescuit calcan în Marea Neagră.

Aceasta a adăugat că autoritățile române puteau să reglementeze doar

dimensiunea ochiurilor plaselor de pescuit calcan în apele teritoriale situate

la mai puțin de 12 mile marine de la baza țărmului lor

.

26

. În cele din urmă, DG MARE a îndemnat autoritățile române să

remedieze situația. Aceasta a reamintit că doar organismele UE au

competența exclusivă de a adopta măsuri pentru conservarea resurselor

halieutice din Marea Neagră, în cadrul

politicii comune în domeniul

pescuitului, și că autoritățile naționale nu pot legifera în acest domeniu fără

acordul lor.

o scrisoare din 13 martie 2012, adresată unei asociații bulgare care

acționa în numele reclamantului, DG MARE a confirmat că navele de pescuit

aflate sub pavilion bulgar și care dețineau o licență de pescuit emisă de

autoritățile bulgare aveau dreptul să pescuiască în zona economică exclusivă

a României din Marea Neagră.

0

mai 2012, având în vedere poziția Comisiei, parchetul a solicitat

Judecătoriei Mangalia să adreseze Curții de Justiție a Uniunii Europene

(„CJUE”) o întrebare preliminară privind interpretarea și aplicarea normelor

politicii comune în domeniul pescuitului

. Acesta dorea să i se solicite CJUE

să precizeze dacă aceste norme împiedicau autoritățile române să adopte ele

însele norme de reglementare a pescuitului în zona economică exclusivă a

României din Marea Neagră. Reclamantul s

-

a alăturat acestei cereri.

29

. La 11 octombrie 2012, judecătoria a respins cererea. Aceasta a

considerat că întrebările priveau fondul litigiului și nu dreptul Uniunii,

neexistând, în opinia sa, îndoieli cu privire la interpretarea sau aplicarea

acestuia în spe

ță.

4

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

o sentință penală din 12 februarie 2013, judecătoria a hotărât că

regimul juridic aplicabil activităților de pescuit în zona economică exclusivă

a României din Marea Neagră era cel al politicii comune a UE în domeniul

pescuitului.

31

. Aceasta a constatat că art. 17 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr.

2371/2002 reglementa expres principiul accesului liber la zonele de pescuit

ale statelor membre pentru orice navă comunitară care deține o licență

de

pescuit.

32

. A subliniat că accesul la zonele de pescuit ale statelor membre aflate

în afara zonei de 12 mile marine de la baza țărmului lor este permis navelor

înregistrate în registrul comunitar al flotei de pescuit și care dețin o licență de

pescuit eliberată de statul membru de pavilion.

33

. Aceasta a subliniat că, în speță, nava reclamantului era o navă de

pescuit comunitară, reclamantul deținea o licență de pescuit valabilă, emisă

de autoritățile bulgare, iar nava acestuia fusese controlată în apele

comunitare, la o distanță mai mare de 12 mile marine de la baza țărmului

românesc

.

34

. Reamintind că dreptul Uniunii prevalează asupra legislației naționale,

a concluzionat că reclamantul nu era vinovat de pescuit ilegal. A pronunțat

achitarea reclamantului și i

-

a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a

amenzii în cuantum de 1

000 de lei, adică 230 EUR, pentru motivele expuse

deja în sentința penală din 18 octombrie 2011 (a se

vedea

supra

, pc

t. 18).

pescuit ilegal și

confiscarea valorii echivalente. Reclamantul a solicit

at

confirmarea achitării sale, reiterând faptul că autoritățile române nu puteau să

îl urmărească penal pentru infracțiunea de pescuit ilegal, întrucât respectase

normele politicii comune în domeniul pescuitului.

36

. La 25 aprilie 2013, Comisia a declanșat procedura în constatarea

neîndeplinirii obligațiilor împotriva României, în temeiul art. 258 din Tratatul

privind funcționarea Uniunii Europene (procedura nr. 20132043), ca urma

re

a incidentului în care a fost implicat reclamantul și a altor incidente similare.

Aceasta a adresat autorităților române o scrisoare de punere în întârziere,

comunicându-

i că aveau obligația să respecte principiul accesului egal la

apele și resursele UE din Marea Neagră.

o decizie definitivă din 2 octombrie 2013, Curtea de Apel

Constanța a infirmat hotărârea pronunțată în primă instanță, constatând că

judecătoria a considerat în mod greșit că regimul juridic aplicabil z

one

i

economice exclusive a României din Marea Neagră era cel al UE.

38

. Spre deosebire de instanța de prim grad, curtea de apel a hotărât că

normele aplicabile în această zonă erau Convenția Națiunilor Unite asupra

dreptului mării și legislația națională adoptată în temeiul acestei Convenții.

Aceasta a considerat că legislația națională stabilise drepturi suverane asupra

zonei economice exclusive a României din Marea Neagră și a concluzionat

că navele sub pavilion bulgar, care operează în această zonă, se aflau sub

5

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

jurisdicția României și, prin urmare, erau obligate să se supună legislației

sale.

39

. Aceasta a hotărât că, în speță, întrucât nu deținea o licență de pescuit

specială emisă de statul român, reclama

ntul s-

a făcut vinovat de pescuit

ilegal

.

normelor politicii comune în domeniul pescuitului. În fapt, a apreciat că

aceste norme nu se opuneau unei legislații care instituia obligația de a

deține

o licență de pescuit specială emisă de autoritățile române.

41

. Curtea de apel a ajuns la această concluzie considerând că, în

conformitate cu dispozițiile art. 17 din Regulamentul (CE) nr. 2371/200

2

,

navele de pescuit aflate sub pavilionul unui stat membru beneficiau de acces

egal la resursele marine ale UE, însă dreptul de a pescui acolo nu era nici

liber, nici nelimitat.

42

. Aceasta a subliniat că art. 8 din acest regulamen

t permitea statelor

membre să adopte măsuri de urgență în cazul în care existau dovezi ale unei

amenințări grave și neprevăzute pentru conservarea resurselor acvatice vii sau

a ecosistemului marin, ce apar ca urmare a activităților de pescuit în apele

afla

te sub suveranitatea sau jurisdicția lor.

43

. Or, în opinia acesteia, instituirea unor norme naționale specifice pentru

pescuitul calcanului răspundea unei astfel de amenințări.

e emis de Institutul Național de Cercetare

-

Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” (a se vedea

supra

, pc

t. 15),

aceasta a

constatat că activitățile de pescuit desfășurate de reclamant constituiau

braconaj și puneau în pericol echilibrul ecosistemului marin și că, prin

urmare, era necesar să i se impună sancțiuni severe pentru a descuraja

practicarea, pe viitor, a unor astfel de activități de pescuit de cătr

e persoana

în cauză sau altele.

reclamant vinovat de pescuit ilegal cu unelte neautorizate. Aceasta l-a

condamnat la o pedeapsă de un an de închisoare cu suspen

dare pentru

încălcarea art. 65 alin. (1) litera (b) din OUG nr. 23/2008. De asemenea, i

-a

aplicat trei amenzi penale în valoare de 6 000 RON (aproximativ 1 350 EUR),

în total 18

000 RON, pentru încălcarea art. 64 literele (a), (i) și (k) din aceeași

ordona

nță.

46

. De asemenea, a dispus, cu titlu de sancțiuni complementare,

confiscarea valorii echivalente a navei, și anume a sumei de 10

000 RON

(aproximativ 2

250 EUR) și interzicerea dreptului de a pescui în zona

economică exclusivă a României în Marea Neagră pe o perioadă de un an.

47

. Reclamantul a sesizat Comisia pentru petiții a Parlamentului European.

Aceasta a trimis o solicitare de informații Comisiei, care a răspuns la 28

februarie 2015.

48

. Comisia a precizat următoarele:

6

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

„[...] În cazul reclamantului, instanța de prim grad din România a interpretat în mod

corect dispozițiile relevante ale dreptului UE privind accesul liber. Cu toate acestea [...]

în urma recursului declarat de

parchet, curtea de apel a infirmat această hotărâre în

octombrie 2013 și a condamnat persoana în cauză la o pedeapsă deosebit de severă. [...]

Se pare că respectiva curte de apel nu a ținut seama de poziția Comisiei cu privire la

interpretarea dispozițiilor din dreptul UE aplicabile în prezenta cauză (poziția

Comisiei

fusese depusă la dosarul procedurii) și nu a adresat CJUE întrebările preliminare care

ar fi putut înlătura eventualele îndoieli cu privire la interpretarea corectă a dreptului UE.

Ț

inând seam

a de aceste elemente și având în vedere că prezenta cauză privește principii

fundamentale ale UE, Comisia analizează în prezent oportunitatea continuării

procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, prin trimiterea unei scrisori

oficiale de punere în întârziere.

”

49

. La 18 iunie 2015, Comisia a trimis autorităților române o scrisoare

suplimentară de punere în întârziere, în cadrul procedurii de constatare a

neîndeplinirii obligațiilor.

României faptul că nu a asigurat navelor aflate sub pavilion bulgar accesul

egal la apele și resursele UE din Marea Neagră și a îndemnat autoritățile

române să remedieze această situație.

un ordin din 28 martie 2017, Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale a autorizat în mod expres accesul la apele și resursele din

Marea Neagră, aflate sub jurisdicția României, al tuturor navelor de pescuit

care operează sub pavilionul unui stat membru și care dețin o licență de

pescuit emisă de un stat membru.

52

. La 25 ianuarie 2018, având în vedere această modificare a cadrului

juridic național, Comisia a încheiat procedura de constatare a neînde

plinirii

obligațiilor.

CADRUL JURIDIC

I. DREPTUL

INTERN RELEVANT

al marii teritoriale, al zonei contigue și al zonei economice exclusive ale

României a fost m

odificată prin Legea nr. 36/2002, care a intrat în vigoare

la

31 ianuarie 2002. Apoi, aceasta a fost republicată în Monitorul Oficial.

Dispozițiile sale relevante în speță au următorul cuprins:

Art. 1

„Prezenta lege reglementează statutul juridic al apelor maritime interioare, al mării

teritoriale, al zonei contigue și al zonei economice exclusive, în conformitate cu

dispozițiile Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, ratificată de România

prin Legea nr. 110/1996.”

7

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

Art. 9

„(1) „Zona economică exclusivă a României este instituită în spațiul marin […] la

Marea Neagră, situat dincolo de limita apelor mării teritoriale și adiacent acestor

a […].

(2) În condițiile specifice determinate de dimensiunile Marii Negre, întinderea zonei

economice exclusive

a României se stabilește prin delimitare, pe bază de acord încheiat

cu statele vecine ale căror țărmuri sunt limitrofe sau situate față în față cu litoralul

românesc al Mării Negre, ținându

-

se seama de faptul că lățimea maximă a zonei

economice exclusive,

în conformitate cu prevederile Convenției Națiunilor Unite

asupra dreptului mării, ratificată de România prin Legea nr. 110/1996, poate fi de 200

mile marine măsurate de la liniile de bază prevăzute la art.

2.

(3) Delimitarea se face în conformitate cu principiile general recunoscute de dreptul

internațional și cu respectarea legislației române, prin aplicarea, în funcție de

circumstanțele specifice din fiecare sector de delimitat, a principiilor și criteriilor de

delimitare general recunoscute, astfel încâ

t să se ajungă la o soluție echitabilă.

”

Art. 10

„(1) În zona economică exclusivă România exerc

ită:

a) drepturi suverane de explorare și exploatare, protecție, conservare și gestionare a

tuturor resurselor naturale biologice și/sau nebiologice și a altor resurse care se află pe

fundul mării, în subsolul acestuia, în coloana de apă, în spațiul aerian de deasupra

acestuia;

[...]

”

Art. 14

„(1) România asigură utilizarea optimă a resurselor piscicole și a altor resurse

biologice, prin luarea măsurilor tehnice sau de alta natură ce se impun cu privire la

conservarea și gestionarea lor în toate apele situate în interiorul limitelor exteri

oare ale

zonei sale economice exclusive […]

(2) În acest scop organele competente române stabilesc anual volumul total autorizat

al capturilor pentru fiecare specie de peste și alte resurse biologice, adoptă măsuri

tehnice și de alta natură pentru a asigura un pescuit rațional și conservarea, protecția și

regenerarea resurselor biologice, asigurând respectarea legislației române

în materie

privind monitorizarea prin satelit a navelor de pescuit, inclusiv inspecția, reținerea,

sechestrarea și urmărirea judiciară a navelor de pescuit care încalcă drepturile suvera

ne

ale statului român.

[...]

”

54.

În urma aderării României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007,

art. 3 alin. (1) litera (d) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

(TFUE), care prevede că Uniunea are competență exclusivă în domeniul

conservării resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind

pescuitul, a devenit baza dreptului intern în domeniul pescuitului în apele

Mării Negre aflate sub jurisdicția României.

55

. La 10 martie 2008, Guvernul a adoptat Ordonanța de urgență nr.

23/

2008 privind pescuitul și acvacultura.

8

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

56

. În temeiul art. 16 din această ordonanță, dreptul de a pescui în apele

aflate sub jurisdicția României este supus condiției deținerii unei licențe

emise de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură.

57

. Art. 64 lit. (a), (i) și (k) și art. 65 alin. (1) litera (b) din ordonanț

ă prevăd

că pescuitul fără deținerea unei licențe, pescuitul cu unelte având ochiul de

plasă sub dimensiunile minime legale, folosirea la pescuit de către persoanele

neautorizate a unor unelte de pescuit comerciale și pescuitul cu unelte și scule

neautorizate constituie infracțiuni în sensul legii penale și se sancționează cu

amendă penală și interzicerea temporară a dreptului de a pescui. Ar

t. 66 din

ordonanță prevede că uneltele și ambarcațiunile de pescuit care au fost

folosite la pescuitul ilegal sunt supuse ridicării în vederea confiscării.

58

. Ordinul nr. 36 din 10 februarie 2011 al Ministerului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale privind practicarea pescuitului comercial de calcan în

Marea Neagră, în vigoare la momentul faptelor, prevedea obligația de a deț

ine

o licență de pescuit specială eliberată de Agenția Națională pentru Pescuit și

Acvacultură. Acesta preci

za, de asemenea, dimensiunea ochiurilor plaselor

care puteau fi utilizate pentru pescuitul calcanului.

II. ELEMENTELE

RELEVANTE DIN DREPTUL UNIUNII EUROPENE

A.

Principiile efectului direct și supremației dreptului Uniunii

Costa împotriva E.N.E.L.

(hotărârea din 15 iulie 1964, 6/64,

Culegere de jurisprudență 1141), Curtea de Justiție a Comunităților Europene

(CJCE) a declarat următoarele:

„[S]pre deosebire de tratatele internaționale obișnuite, Tratatul CEE a instituit o

ordine

juridică proprie, integrată în sistemul juridic al statelor membre în momentul

intrării în vigoare a tratatului și care este obligatorie pentru instanțele acestora. ”

Van Gend și Loos

(hotărârea din 5

februarie 1963, 26/62,

Culegere 3), aceasta a precizat următoarele:

„[I]ndependent de legislațiile statelor membre, dreptul comunitar nu numai că impune

obligații indivizilor, dar are și scopul de a le oferi drepturi, care devin o parte a

patrimoniului lor juridic.

”

61

. Cu privire la principiile efectului direct și supremației dreptului UE, a

se vedea, de asemenea,

Amministrazione delle Finanze dello Stato împot

riva

Simmenthal SpA

(Simmenthal II),

C-106/77, 9 martie 1978,

EU:C:1978:49;

Internationale Handelsgesellschaft

, C-11/70, 17 decembrie 1970,

EU:C:1970:114 și

Euro Box Promotion

, C-357/19, 21 decembrie 2021,

EU:C:2021:1034).

9

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

B.

Art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

(TFUE

)

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)

prevede sesizarea cu titlu preliminar a Curții de Justiție a Uniunii Europene

(CJUE) în următoarele condiții:

„Curtea de Justiție este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu pr

ivire la:

[...

]

(b) validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile Comunității [...];

;

[...]

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei instanțe dintr

-un stat

membru, această instanță poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această

privință îi este necesară pentru a pronunța o hotărâre, să ceară Curții de Justiție să se

pronunțe cu privire la această chestiun

e.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într

-

o cauză pendinte în fața unei

instanțe naționale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern,

această instanță este obligată să sesizeze Curtea de Justiție. ”

63

. În ceea ce privește inițierea procedurii preliminare, printre altele, în

cauza

Katz

(C-404/07, 9 octombrie 2008, EU:C:2008:553, punctul 37), CJUE

a precizat următoarele

:

„[...] instanța națională are calitatea de a sesiza Curtea, iar nu părțile din acțiunea

principală. Competența de a stabili întrebările ce urmează a fi adresate Curții este prin

urmare rezervat

ă instanței naționale, iar părțile nu pot schimba conținutul acestora [...] ”

64

. Între altele, în hotărârea pronunțată la 9 noiembrie 2010 în cauza

VB

Pénzügyi Lízing

(C-

137/08, EU:C:2010:659, punctul 28), Marea Cameră a

CJUE

a

precizat următoarel

e:

„[...] sistemul stabilit prin art. 267 TFUE în vederea asigurării unității de interpretare

a dreptului Uniunii în statele membre instituie o cooperare directă între Curte și

instanțele naționale printr‑o procedură independentă de orice inițiativă a părților [...] ”

„recomandărilor în atenția instanțelor naționale, referitoare la efectuar

ea

trimiterilor preliminare”

(

2019/C 380/01

).

Partea relevantă în speță din acest

document este redactată după cum urmează:

„3. Competența Curții de a se pronunța cu titlu preliminar cu privire la interpretarea

sau la validitate

a dreptului Uniunii se exercită la inițiativa exclusivă a instanțelor

naționale, indiferent de împrejurarea dacă părțile din litigiul principal și

-au exprimat

sau nu dorința cu privire la o sesizare a Curții. Astfel, întrucât este chemată să își asume

răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată, instanța

națională sesizată cu soluționarea unui litigiu – și numai ea –

este cea care are

competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile fiecărei cauze, atât

necesitatea

unei cereri de decizie preliminară pentru a fi în măsură să pronunțe propria

decizie, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. ”

10

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

C.

Art. 258 din TFUE și declanșarea unei proceduri în constatarea

neîndeplinirii obligațiilor împotriva unui st

at membru (procedura

privind încălcarea dreptului comunitar

)

66

. În ceea ce privește declanșarea unei proceduri în constatarea

neîndeplinirii obligațiilor împotriva unui stat membru, art. 258 din TFUE

prevede următoarele:

În cazul î

n care Comisia consideră că un stat membru a încălcat oricare dintre

obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor, aceasta emite un aviz motivat cu

privire la

acest aspect, după ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a

-

și prezenta observațiile.

În cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de

Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene. ”

D. Normele

politicii comune în domeniul pescuitului

2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie

2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în

conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului, în vigoare la

momentul faptelor imputate reclamantului

1

, cuprinde următoarele dispoziți

i:

Art. 1

„(2) Politica comună în domeniul pescuitului prevede măsuri coerente privind:

(a) conservarea, gestionarea și exploatarea resurselor acvatice vii;

(b) limitarea impactului pescuitului asupra mediului;

(c) condițiile de acces la ape și

resu

rse [...]

”

Art. 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele defi

niții:

(a) „ape comunitare” înseamnă apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția statelor

membre, cu excepția apelor adiacente teritoriilor prevăzute în anexa II la

tratat;

(b) „resurse acvatice vii” înseamnă specii acvatice marine disponibile și accesibile

[...]

;

[...]

(d) „navă comunitară de pescuit” înseamnă o navă de pescuit aflată sub pavilionul

unui stat membru și înregistrată în Comunita

te;

[...]

”

1

Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 a fost abrogat prin Regulamentul (UE) nr. 1380/2013

privind politica comună în domeniul pescuitu

lui.

11

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Art. 8

Măsurile de urgență adoptate de către statul me

mbru

„(1) În cazul în care există dovezi ale unei amenințări grave și neprevăzute pentru

conservarea resurselor acvatice vii sau a ecosistemului marin, ce apar ca urmare a

activităților de pescuit în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția unui stat membru

și dacă orice întârziere ar produce pagube greu de remediat, respectivul stat membru

poate adopta măsuri de urgență cu o durată maximă de trei luni

.

(2) Statele membre care doresc să adopte măsuri de urgență notifică în prealabil

Comisia, celelalte state membre și consiliile consultative regionale în cauză în legă

tură

cu intenția lor, prezentând un proiect al măsurilor ce urmează să fie adoptate, împre

ună

cu un memoriu explicativ

.

”

Art. 17

„(1) Navele comunitare de pescuit au acces în mod egal la ape și resurse în toate apele

comunitare, altele decât cele prevăzute în art. 2, cu respectarea măsurilor adoptate

conform capitolului II

2

.

(2) În apele situate în zona de 12 mile marine de la baza țărmului aflate

sub

suveranitatea și jurisdicția lor, statele membre sunt autorizate, de la 1

ianuarie 2003

până la 31 decembrie 2012, să limiteze pescuitul pentru navele de pescuit ce operează

în mod tradițional în apele respective și provin din porturile de pe țărmurile

adiacente,

fără a aduce atingere regimurilor aplicabile navelor comunitare de pescuit aflate sub

pavilionul altui stat membru, în baza relațiilor de vecinătate existente între statele

membre și modalităților prevăzute în anexa I ce stabilește, pentru fiec

are stat membru,

zonele geografice din interiorul zonelor de coastă ale altor state membre unde se

desfășoară activități de pescuit, precum și speciile vizate. ”

priv

ind gestionarea licențelor de pescuit și informațiile minimale pe care

acestea trebuie să le conțină, în vigoare la momentul faptelor, prevedea

următoarele:

Art. 3

Exploatarea resurselor acvatice

„O navă de pescuit comunitară poate fi utilizată pentru exploatarea comercială a

resurselor acvatice vii numai în cazul în care deține la bord o licență de pescuit

valabilă. ”

Art. 4

Obligațiile statelor membre

„Statul membru de pavilion emite, gestionează și retrage licența de pescuit în

conformitate cu prezentul regulament.

”

2010 de stabilea, pentru 2011, posibilitățile de pescuit pentru anumite resurse

2

Măsurile comunitare adoptate de Consiliu care reglementează accesul la ape și resurse,

precum și exercitarea durabilă a activităților de pe

scuit.

12

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

halieutice aplicabile în Marea Neagră. În cadrul capturii totale admis

ibile

(TAC), România și Bulgaria puteau pescui fiecare 43,2 tone de calcan.

70

. Regulamentul (UE) nr. 227/2013 al Parlamentului European și al

Consiliului din 13 martie 2013 stabilește o dimensiune minimă a ochiurilor

de plasă pentru pescuitul de calcan în Marea Neagră.

III.

DREPTUL INTERNAȚION

A

L RELEVANT

71

. Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării a fost încheiată la

Montego Bay la 10 decembrie 1982. Aceasta a fost ratificată de România prin

Legea nr. 110 din 10 octombrie 1996

.

72

. Dispozițiile relevante ale acestei convenții sunt redactate astfel:

Art. 55

Regimul juridic special al zonei economice exclusive

„Zona economică exclusivă este o zonă situată dincolo de marea teritorială și

adiacentă acesteia, supusă regimului juridic special stabilit prin prezenta parte, în

virtutea căruia drepturile și jurisdicția statului riveran și drepturile și libertățile celorlalte

state sunt guvernate de dispozițiile pertinente ale prezentei conve

nii.

”

Art. 56ꢀDrepturile, jurisdicția și obligațiile statului riveran în zona economică

exclusivă

„1. În zona economică exclusivă, statul river

an are:

a) drepturi suverane în scopul explorării și exploatării, conservării și gestiunii

resurselor naturale,

biologice sau nebiologice, ale fundului mării, ale subsolului

acestuia și ale apelor de deasupra […]

;

b) jurisdicție, în conformitate cu dispozițiile relevante ale Convenției, în ceea ce

privește: (i) amplasarea și folosirea de insule artificiale, instalații și lucrări; (ii)

cercetarea științifică marină; (iii) protecția și conservarea mediului mari

n;

c) celelalte drepturi și obligații prevăzute de convenție. [...] ”

Art. 57ꢀLățimea zonei economice exclusive

„Zona economică exclusivă nu se întinde dincolo

de 200 de mile marine

de la liniile

de bază

de la care se măsoară lățimea mării teritoriale. ”

Art. 61ꢀConservarea resurselor biologice

„1. Statul riveran stabilește volumul autorizat al capturilor în ce privește resursele

biologice în zona sa economică exclusivă.

[...]

”

Art. 62ꢀExploatarea resurselor biologice

„1. Statul riveran va promova obiectul exploatării optime a resurselor biologice din

zona economică exclusivă, fără a se aduce atingere ar

t. 61.

13

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

măsurilor de conservare și celorlalte modalități și condiții stabilite prin legile și

reglementările statului riveran. Aceste legi și reglementări trebuie să fie compati

bile cu

Convenția și pot să se refere, îndeosebi, la următoarele probleme:

a) eliberarea de permise pescarilor sau pentru vasele și uneltele de pescuit [...]

;

b) determinarea speciilor al căror pescuit este autorizat și stabilirea de cote [...]

;

c) reglementarea campaniilor și zonelor de pescuit, a tipului, mărimii și numărului

instrumentelor, ca și a tipului, mărimii și numărului navelor de pescuit care pot fi

utilizate;

[...]

”

ÎN DREPT

I. CU

PRIVIRE LA PRETIN

SA ÎNCĂLCARE A ART.

6 § 1 DIN

CONVENȚI

E

condamnarea sa, pronunțată de Curtea de

Apel Constanța la 2 octombrie 2013. Acesta se consideră victima unei

încălcări a art. 6 § 1 din Convenție. Părțile relevante în speță ale acestei

dispoziții sunt redactate astfel

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil […] a cauzei sale, de către

o instanță independentă și imparțială […], care va hotărî […] asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa

. ”

A. Cu

privire la admisibilitat

e

tând că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat și că

nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art. 35 din

Convenție, Curtea îl declarată admisibil.

B. Cu

privire la fon

d

1.

Argumentele părților

ul susține că a făcut obiectul unei condamnări arbitrare.

Acesta impută curții de apel faptul că a interpretat și a aplicat normele politici

i

comune în domeniul pescuitului într-

un mod vădit eronat. De asemenea,

acesta critică faptul că instanța de apel nu a adresat CJUE întrebările

preliminare formulate de părți în primă instanță.

76

. La rândul său, Guvernul consideră că decizia Curții de Apel Constanța

din 2 octombrie 2013 este motivată în mod corespunzător.

77

. În ceea ce privește faptul că instanța de apel nu a sesizat CJUE în

vederea pronunțării unei hotărâri preliminare cu privire la interpretarea

dreptului Uniunii, acesta susține că judecătoria a motivat în mod

corespunzător respingerea cererii de trimitere preliminară (a se vedea

supr

a

,

14

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

pc

t. 29

).

Întrucât reclamantul nu a reiterat această cerere în fața curții de apel,

Guvernul consideră că aceasta nu era obligată să

se

sizeze CJUE

.

78

. Acesta apreciază că instanța de apel a indicat în mod corespunzător

motivele pentru care faptele imputate reclamantului constituiau infracțiuni în

conformitate cu dreptul național, bazându

-

se pe dispozițiile de drept intern

și

de drept internațional aplicabile în speță, în special cele ale Convenției

Națiunilor Unite asupra dreptului mării și art. 17 din Regulamentul (CE) nr.

2371/2002.

79

. Acesta consideră că, ajungând la concluzia că navele comunitare

beneficiau într-

adevăr de un acces egal, dar nu liber sau nelimitat, în zona

economică exclusivă a României din Marea Neagră (a se vedea

supra

, pct.

41),

curtea de apel s-

a pronunțat într

-un mod care nu poate fi considerat nici

arbitrar, nici vădit nerezonabil într

-

o asemenea măsură încât să aducă atingere

caracterului echitabil al procesulu

i.

2.

Motivarea Curți

i

a) Principiile

general

e

80

. Curtea reamintește că, în hotărârea din cauza

Moreira Ferreira

împotriva Portugaliei (nr. 2)

(MC), nr. 19867/12, pct. 83, 11 iulie 2017, în

care a examinat din perspectiva aspectului penal al art. 6 din Co

nvenție un

capăt de cerere întemeiat pe o pretinsă lipsă de echitate a motivării instanțelor

naționale, a rezumat principiile generale după cum urmează:

„a) Curtea nu are obligația de a examina erorile de fapt sau de drept comise eventual

de o instanță internă, cu excepția cazului în care și în măsura în care este posibil ca

acestea să fi adus atingere drepturilor și libertăților protejate de Convenție, de exemplu,

dacă acestea pot fi considerate în mod excepțional drept o «inechitate» incompatibilă

cu art.

6 din Convenție.

b) Art. 6 § 1 din Convenție nu reglementează totuși admisibilitatea probelor sau

aprecierea lor, materie care ține în primul rând de dreptul intern și instanțe

le naționale.

În principiu, chestiuni precum importanța acordată de instanțele naționale diverselor

mijloace de probă, concluzii sau aprecieri pe care le

-

au examinat nu intră în sfera

controlului exercitat de Curte. Aceasta nu are obligația să țină locul unei instanțe de

gradul patru de jurisdicție și să conteste aprecierea instanțel

or interne, în temeiul art. 6

§

1, decât în cazurile în care concluziile acestora pot fi considerate arbitrare sau vădit

nerezonabile.

”

81

. În această hotărâre, Curtea a precizat că o hotărâre judecătorească

internă poate fi caracterizată ca fiind „arbitrară” într

-

o măsură care

prejudiciază caracterul echitabil al procesului numai dacă este lipsită de

motivare sau dacă motivarea se bazează pe o vădită eroare de fapt sau de

drept

săvârșită de instanța națională, având ca rezultat o „denegare de dreptate”

[

Moreira Ferreira

(nr. 2), citată anterior, pct. 85].

82

. Curtea reamintește, de asemenea, că în Convenție nu se garantează, ca

atare, dreptul ca o cauză să fie trimisă cu titlu preliminar de către instanța

internă în fața CJUE

(

Ullens de Schooten și

Rezabek împotriva Belgiei,

15

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

nr.

3989/07 și 38353/07, pct. 57, 20

septembrie 2011

; a se vedea și

Sanofi

Pasteur împotriva

Franței

, nr. 25137/16, pct. 69, 13 februarie 2020).

83

. Este, în primul rând, de competența autorităților naționale, în special a

instanțelor judecătorești, să interpreteze și să aplice dreptul intern, după caz,

în conformitate cu dreptul Uniunii Europene. Sub rezerva unei interpretări

arbitrare

sau vădit nerezonabile, rolul Curții se limitează la verificarea

compatibilității efectelor acestei interpretări cu Convenția (

Thimothawes

împotriva Belgiei

, nr. 39061/11, pct. 71, 4 aprilie 2017 și jurisprudența citată).

b) Aplicarea

acestor principii în pr

ezenta cauză

84

. Revenind la faptele din prezenta cauză, Curtea constată că autoritățile

române au dispus urmărirea penală față de reclamant pe motiv că acesta nu

deținea o licență de pescuit emisă de statul român și că a folosit pl

ase de

pescuit neconforme cu legislația românească (

supra

, pc

t. 9).

85

. În decizia sa definitivă din 2 octombrie 2013, curtea de apel a statuat

că navele comunitare, inclusiv cea a reclamantului, erau supuse dispozițiilor

legislației românești adoptate în temeiul Convenției Națiunilor Unite asupra

dreptului mării (

supra

, pc

t. 38

).

Aceasta a aplicat în speță norme naționale

care reglementează în mod specific pescuitul de calcan și a considerat că

aceste norme nu erau contrare normelor dreptului Uniunii referitoare la

politica comună în domeniul pescuitului (

supra

, pct.

43).

86

. Reclamantul impută curții de apel, pe de o parte, că nu a sesizat CJUE

în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare cu privire la int

erpretarea

normelor politicii comune în domeniul pescuitului și, pe de altă parte, că a

pronunțat o decizie pe care acesta o consideră arbitrară în conformitate cu

aceste norme (

supra

, pct.

75).

87

. Curtea observă în primul rând că prezenta cauză diferă în mod

semnificativ de cauzele în care Curtea a examinat anterior obligația

instanțelor naționale de motivare, în raport cu dreptul a

plicabil, a deciziilor

prin care acestea refuză să adreseze o întrebare preliminară (hotărârile

Ullens

de Schooten și Rezabek

și

Sanofi Pasteur

, citate anterior). În fapt, în speță nu

este vorba despre refuzul Curții de Apel Constanța de a sesiza CJUE cu o

cerere de interpretare a dreptului Uniunii, care ar fi fost formulată în fața sa

de către părți, ci despre a stabili dacă decizia definitivă din 2 octombrie

2013

a fost rezultatul unei vădite erori de drept.

88.

Reclamantul consideră că a făcut obiectul unei condamnări arbitrare,

întrucât aceasta este contrară normelor dreptului Uniunii. Guvernul contestă

acest argument și susține că decizia din 2 octombrie 2013 era motivată în mod

corespunzător.

89

. Curtea constată că în centrul litigiului se afla problema aplicării

normelor dreptului Uniunii în cazul activităților de pescuit desfășurate în zona

economică exclusivă a României din Marea Neagră (

supra

, pc

t. 21

și

38).

16

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

90

. Aceasta constată, de asemenea, că instanța de a

pel

a procedat la propria

interpretare a acestor norme (

supra

, pc

t. 41

și

42

)

și a aplicat în speță legislația

națională privind pescuitul (

supra

, pc

t. 38

și

40).

91

. Prin urmare, Curtea trebuie să stabilească dacă motivarea deciziei

curții de apel referitoare la acest aspect este conformă cu normele Convenției.

92

. Curtea observă că normele politicii comune în domeniul

pescuitului

sunt definite în cadrul unei serii de regulamente care sunt obligatorii în toate

elementele lor și direct aplicabile în statele membre

(

supra

, pc

t. 59

și

60).

93

. Aceasta reamintește că a subliniat deja în jurisprudența sa că, în

sistemul juridic al UE, un regulament este, spre deosebire

de o directivă,

obligatoriu în toate elementele sale și direct aplicabil în toate statele membre

[

Avotiņš împotriva

Letoniei

(MC), nr. 17502/07, pct. 106, 23 mai 2016]. În

temeiul principiului supremației dreptului Uniunii, un astfel de regulament,

care ar

e efect direct, prevalează asupra dispozițiilor contrare din dreptul

intern [

Bosphorus Hava Yolları Turizm ve Ticaret Anonim Șirketi împotriva

Irlandei

(MC), nr. 45036/98, pct. 92, CEDO 2005-VI].

94

. În speță, Curtea subliniază că nava reclamantului a fost abordată (în

vederea efectuării unui control) atunci când se afla în apele teritoriale

românești, la o distanță de 20 de mile marine, în zona economică exclusivă a

României (

supra

, pct.

6

).

Rezultă că dispozițiile art. 17 din Regulamentul

(CE) nr. 2371/2002, care prevăd accesul în mod egal la ape și resurse în apele

comunitare, erau aplicabile în c

azul reclamantului. În ceea ce privește

dispozițiile art. 8 din regulamentul sus

-

menționat, Curtea constată că

autoritățile interne nu au folosit în niciun fel mecanismul prevăzut la acest

articol pentru a limita accesul la aceste resurse.

95

. Curtea observă, de asemenea, că Comisia a precizat clar autorităților

române faptul că urmărirea penală îndreptată împotriva reclamantului era

contrară dreptului UE, în special Regulamentului (CE) nr. 2371/2002 și

Regulamentului (UE) nr. 1256/2010 (

supra

, pct.

2

3

).

Aceasta a precizat că

legislația națională care impunea obținerea unei licențe de pescuit emisă de

statul român și prevedea o dimensiune minimă a ochiurilor de plasă (pentru

pescuitul de calcan) în zona economică exclusivă a României din Marea

Neagră era contrară normelor politicii comune în domeniul pescuitului

(

supra

, pct.

24

și

2

5

).

Poziția Comisiei, care viza în mod specific cazul

reclamantului, a fost comunicată autorităților române cu mult înainte d

e

pronunțarea deciziei definitive de către curtea de apel (

supra

, pc

t. 23-

26).

96

. În plus, neîndeplinirea de către statul pârât a obligațiilor care îi

reveneau în temeiul politicii comune în domeniul pescuitului a făcut, de altfel,

obiectul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, care priv

ea

inci

dentul în care a fost implicat reclamantul și alte incidente similare (

supr

a

,

pc

t. 36,

49

și

5

0

).

Această procedură era pendinte la 2 octombrie 2013, dată

la care curtea de apel a adoptat decizia definitivă (

supra

, pc

t. 37),

iar Comisia

a încheiat procedura

abia după ce România și

-

a modificat legislația internă și

normele privind accesul la apele și resursele din Marea Neagră, aflate sub

17

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

jurisdicția sa, pentru a asigura conformitatea acestora cu dreptul european

(

supra

, pc

t. 51

și

52).

97

. Având în vedere dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2371/2002 ș

i

opinia foarte clară a Comisiei cu privire la aplicarea normelor politicii

comune în domeniul pescuitului, Curtea consideră că, prin condamnarea

reclamantului în pofida faptului că, potrivit Comisiei, urmărirea penală

îndreptată împotriva lui era contrară

acestor norme (

supra

, pc

t. 95),

curtea de

apel a săvârșit o vădită eroare de drept. În cazul în care existau îndoieli, curtea

de

apel ar fi putut sesiza CJUE cu privire la interpretarea normelor în cauză

.

i permite Curții să

concluzioneze că reclamantul a fost victima unei „denegări de justiție”

.

99

. În consecință, a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenție.

II. CU

PRIVIRE LA PRETIN

SA ÎNCĂLCARE A ART.

1 DIN

PROTOCOLUL NR. 1 LA

CONVENȚI

E

100

. Reclamantul susține că sancțiunile complementare de natură

pecuniară, și anume confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, a valorii

navei și interdicția de a pescui (

supra

, pc

t. 46

),

pronunțate împotriva sa de

curtea de apel,

erau nelegale și au condus la o încălcare a art. 1 din Protocolul

nr. 1 la Convenție. Această dispoziție are următorul cuprins:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni

nu poate fi lipsit de proprietatea sa decâ

t pentru cauză de utilitate publică și în condițiile

prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internaț

ional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care

le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului

general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor. ”

A. Cu

privire la admisibilitat

e

1.

Argumentele părților

101

. Guvernul susține că interdicția temporară de a

pescui în zona

economică exclusivă a României din Marea Neagră, pronunțată de curtea de

apel împotriva reclamantului, nu a adus atingere dreptului persoanei în cauză

la respectarea bunurilor sale.

102

. Acesta susține că, având în vedere legislația românească în vigoare la

momentul faptelor, reclamantul, care nu deținea o licență de pescuit specială

emisă de statul român, nu poate pretinde că dispunea de un bun actual, și

anume dreptul de a pescui în această zonă, sau că avea o „speranță legitimă

”

privind concretizarea unui astfel de drept.

103

. Reclamantul afirmă, la rândul său, că dreptul său de a pescui în

această zonă era garantat de normele politicii comune în domeniul pescuitului

și că, prin urmare, acest

a constituia un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

Acesta susține așadar că interdicția de a pescui, care i

-

a fost impusă de curtea

18

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

de apel, a adus atingere dreptului său la respectarea bunurilor sale și l

-a privat

de o sursă importantă de venit.

otivarea Curții

104

. Curtea reamintește că o licență de desfășurare a unei activități

comerciale constituie un bun și că retragerea unei astfel de licențe constituie

o ingerință în exercitarea dreptului garantat de art. 1 din Protoc

olul nr. 1 (a se

vedea, printre multe alte exemple,

Tre Traktörer AB împotriva Suediei

, 7 iulie

1989, pct. 53, seria A nr. 159

; Megadat.com SRL împotriva Moldovei,

nr.

21151/04, pct. 63, CEDO

2008 și

Vékony împotriva Ungariei

, nr. 65681/13,

pct. 29 și 30,

13 ianuarie 2015).

105

. În speță, aceasta constată că reclamantul deținea o licență de pescuit

bulgară, în temeiul căreia era autorizat să pescuiască în apele comunitare,

inclusiv în zona economică exclusivă a României din Marea Neagră (

supr

a

,

pct.

1

0

).

Prin urmare, interdicția temporară de a pescui în această zonă,

pronunțată de curtea de apel, a restrâns domeniul de aplicare al licenței.

106

. Desigur, licența a rămas valabilă (a se vedea,

a contrario

,

Tre Traktörer AB

, citată anterior, pct. 53, și V

ékony,

citată anterior, pct. 29).

107

. Cu toate acestea, Curtea reamintește că a hotărât deja că art.

1 din

Protocolul nr. 1 era aplicabil chiar și atunci când licența în cauză nu fusese

retrasă, ci golită de substanța sa [

Centro Europa 7 S.r.l. și Di Stefano

împotriva Italiei

(MC), nr.

38433/09, pct. 177 și 178, CEDO 2012].

108. Î

n speță, aceasta arată că pescuitul în „apele comunitare” în Marea

Neagră ține de exercitarea normală a activității reclamantul

ui (

supra

, pc

t. 5)

.

In

terdicția temporară de a pescui în zona economică exclusivă a României

din Marea Neagră, care face parte din „apele comunitare”, a golit parțial

licența de substanța sa. Prin urmare, Curtea apreciază că această interdicție

constituie o ingerință în exercitarea de către reclamant a dreptului la

respectarea bunurilor sale, mai precis a intereselor economice legate de

activitatea sa de pescuit în zona economică exclusivă a României din Marea

Neagră (a se vedea,

mutatis mutandis

,

O’Sullivan McCarthy Muss

el

Development Ltd împotriva Irlandei

, nr. 44460/16, pct. 90, 7 iunie 2018).

109

. Rezultă că acest capăt de cerere este compatibil

ratione materiae

cu

dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1. Constatând că acest capăt de cerere nu

este în mod vădit nefondat în sensul art.

35 § 3 lit.

a) din Convenție și că nu

prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate, Curtea îl declară admisibil.

B. Cu

privire la fo

nd

1.

Argumentele părților

110

. Reclamantul susține că sancțiunile complementare de natură

pecuniară care i

-

au fost aplicate de curtea de apel erau nelegale și

disproporționate.

19

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

111

. Dimpotrivă, Guvernul afirmă că aceste sancțiuni erau prevăzute la

arti. 64 și 65 din OUG nr. 23/2008 și că aceste dispoziții erau accesibile,

precise și previzibile (

supra

, pc

t. 56

și

57).

112

. Acesta precizează că dispozițiile respective vizau protejarea

ecosistemului marin împotriva efectelor negative ale braconajului (

supra

, pct.

4

4

).

Acesta adaugă că, pentru a stabili sancțiunile în litigiu, curtea de apel a

pus în balanță diferitele interese aflate în joc și a examinat proporționalitatea

măsurii în raport cu scopul de interes general urmărit.

2.

Motivarea Curții

113

. Curtea constată, în primul rând, că instanța de apel l

-

a găsit pe

reclamant vinovat de pescuit ilegal cu unelte neautorizate și l

-a condamnat

,

pe lângă pedeapsa privativă de libertate și amenzile penale, la sancțiuni

complementare de natură pecuniară: confiscarea în parte, prin echivalent

bănesc, a valorii navei și interdicția temporară de a pescui în zona economică

exclusivă românească din Marea Neagră (

supra

, pc

t. 45

și

46).

114

. Aceasta apreciază că sancțiunile complementare de natură pecuniară

aplicate reclamantului constituie o ingerință în exercitarea de către persoana

în cauză a dreptului la respectarea bunurilor sale și că această ingerință trebuie

să fie considerată o „reglementare a folosinței bunurilor”, în sensul celui de

-

al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr.1 (a se vedea,

mutatis mutandis,

interdicția temporară de a pes

cui,

O’Sullivan McCarthy Mussel Development

Ltd

, citată anterior, pct. 104, și, pentru confiscarea valorii echivalente,

Plechkov împotriva Românie

i

, nr. 1660/03, pct. 87, 16 septembrie 2014).

115

. În continuare, Curtea reamintește că art. 1 din Protocolul nr. 1

impune, înainte de toate și mai ales, ca o ingerință a autorității publice în

exercitarea dreptului la respectarea bunurilor să fie legală: a doua teză a

primului paragraf al acestui articol autorizează o privare de proprietat

e numai

„în condițiile prevăzute de lege; iar al doilea paragraf recunoaște dreptul

statelor de a reglementa folosința bunurilor prin adoptarea de „legi”. Rezultă

că necesitatea de a analiza dacă s

-

a menținut un echilibru just între cerințele

interesului

g

eneral al comunității și imperativele apărării drepturilor

fundamentale ale omului nu se poate face simțită decât dacă s

-

a dovedit că

ingerința în litigiu a respectat principiul legalității și nu era arbitrară [

Iatridis

împotriva Greciei

(MC), nr. 31107/96, pct. 58, CEDO 1999-II].

116

. În speță, Curtea subliniază că sancțiunile de natură pecuniară impu

se

reclamantului de curtea de apel se întemeiau pe dispozițiile OUG nr. 23/2008

și erau complementare condamnării pentru pescuit ilega

l (

supra

, pc

t. 46

și

57).

117

. Cu toate acestea, reamintește că tocmai a constatat că respectiva

condamnare penală a reclamantului a fost rezultatul unei vădite erori de drept

(

supra

, pc

t. 97).

118

. Prin urmare, dispozițiile sus

-

menționate nu puteau servi drept temei

legal pentru sancțiunile complementare de natură pecuniară impuse

20

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

reclamantului, având în

vedere că norme europene clare îi permiteau acestuia

să pescuiască în zona economică exclusivă a României din Marea Neagră.

119

. În aceste condiții, nu este necesar să se examineze dacă s

-

a menținut

un echilibru just între cerințele interesului general al comunității și

imperativele apărării drepturilor individuale.

120

. Prin urmare, a fost încălcat art.

1 din Protocolul nr. 1

.

III. CU PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN CONV

ENȚIE

rmitate cu art. 41 din Convenție:

„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a

protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o

înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții

lezate, dacă

este cazul, o reparație echitabilă. ”

A. Prejudiciu

122

. Reclamantul solicită cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul

material valoarea capturii de calcan de care consideră că a fost privat în 2

0

11

și 2012, ca urmare a confiscării temporare a navei sale de către autoritățile

române. Acesta afirmă că a fost împiedicat să lucreze, în timp ce media anuală

a capturilor de calcan realizate de nava sa înainte de începerea urmăririi

penale era de 3 474

de kilograme. Ținând seama de prețul mediu per kilogram

de calcan de pe piața bulgară, acesta estimează prejudiciul material suferit la

122 260,83 de euro (EUR)

.

123

. De asemenea, acesta solicită 15 000 EUR cu titlu de despăgubire

p

entru prejudiciul moral. El susține că, din cauza urmăririi penale și a

condamnării la care a fost supus a trăit sentimente de frustrare și disperare,

accentuate de imposibilitatea de a munci și de a

-

și întreține familia, a cărei

singură sursă de venit era

pescuitul.

124

. Guvernul contestă pretențiile reclamantului. Acesta susține că suma

solicitată pentru prejudiciul material are un caracter speculativ, întrucât se

întemeiază parțial pe o pretinsă pierdere a oportunităților comerciale și pe

profituri care, în opinia sa, sunt imposibil de cuantificat.

125

. În ceea ce privește prejudiciul moral, acesta susține că suma solicitată

este excesivă. Consideră că o constatare a încălcării constituia, în sine, o

reparație echitabilă suficientă.

126

. Curtea apreciază că reclamantul a suferit un prejudiciu material cert

ca urmare a sancțiunilor car

e i

-au fost impuse de curtea de apel.

127

. Cu toate acestea, constată că suma solicitată de reclamant reprezintă

valoarea capturii de care consideră că a fost privat în 2011 și 2012, când

Curtea tocmai a constatat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a

sancțiunilor pronunțate de curtea de apel la 2 octombrie 201

3 (

supra

, pct.

21

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

1

18

).

Prin urmare, Curtea nu își poate întemeia calculul reparației echitabile

pe estimarea furnizată de acesta.

128

. În plus, consideră că reclamantul a suferit un prejudi

ciu moral

incontestabil, ca urmare a încălcării art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenție.

129

. Având în vedere toate elementele de care dispune și pronunțându

-se

în echitate, în conformitate cu art. 41

din Convenție, Curtea decide să acorde

reclamantului 6

500 EUR pentru toate prejudiciile, plus orice sumă ce poate

fi datorată cu titlu de impozit pentru această sumă.

B.

Cheltuieli de judecată

130

. Reclamantul solicită

suma de 4 574 EUR pentru cheltuielile de

judecată efectuate în cadrul procedurii desfășurate în fața Curții. În susținerea

cererii sale, acesta prezintă chitanțe care atestă plata onorariului avocatului și

a unor cheltuieli de traducere.

131

. Guvernul contestă necesitatea unor costuri de traducere, care se ridică

la 190 EUR în total.

132

. În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține

rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilește

caracterul real, necesar și rezonabil al acestora. În speță, având în vedere

documentele de care dispune și jurisprudența sa, Curtea consideră că este

rezonabil să acorde reclamantului suma de 4

574 EUR pentru toate

cheltuielile.

C. Dobânzi

moratori

i

133

. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se

întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de

Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA

1.

declară

cererea admisibilă;

2.

hotărăște

că a fost încălcat art.

6 §

1 din Convenție;

3.

hotărăște

că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție;

4.

hotărăște

a)

că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen

de trei luni

de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu

art. 44 §

2 din Convenție, următoarele sume, care trebuie convertite în

moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății:

22

HOTĂRÂREA SPASOV ÎMPOTRIVA ROMÂNIE

I

i. 6 500

EUR (șase mii cinci sute de euro), plus orice sumă ce poate fi

datorată cu titlu de impozit, pentru toate prejudiciile;

ii. 4

574 EUR (patru mii cinci sute șaptezeci și patru de euro), plus

orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclam

ant,

pentru cheltuielile de judecată

;

b)

că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății,

aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu

rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca

Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și

majorată cu trei puncte procentuale;

5.

respinge

cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte

capete de cerere.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 6 decembrie 2022,

în temeiul art. 77 §

2 și

art. 77 § 3 din Regulament.

Ilse Freiwirt

h

Gabriele Kucsko-Stadlmaye

r

Grefier adjunc

t

Președinte

23