3ra-941/16 — obligarea furnizarii informatiei

Dosarul nr. 3ra-941/16

Prima instanță: judecătoria Ceadîr-Lunga (jud. L. Caraianu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii)

ÎNCHEIERE

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Victor Ceceli

împotriva deciziei din 01 martie 2016 a Curții de Apel Cahul,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Ceceli

împotriva Judecătoriei Comrat cu privire la obligarea pîrîtului de a-i furniza informația

solicitată și repararea prejudiciului moral,

c o n s t a t ă:

La data de 21 iulie 2014, Victor Ceceli a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Judecătoriei Comrat solicitînd obligarea președintelui Judecătoriei Comrat de

а-i furniza informația solicitată, încasarea de la pîrît în beneficiul său a sumei de 50000

lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la data de 25 iunie 2014 a expediat

președintelui Judecătoriei Comrat o cerere, prin care l-a informat că la 19 martie 2014,

prin actul nr.414, Procuratura UTA Găgăuzia a intentat procesul contravențional la

plîngerile președintelui Judecătoriei Comrat - Gubenco S., și președintelui interimar al

Judecătoriei Vulcănești - Botezatu I., pe faptul săvîrșirii de către el a contravenției

prevăzute de art.69 alin.(1) Cod contravențional-injuria adusă în public.

În acest sens, indică că a apărut întrebarea referitor la faptul cum ar fi putut să-l

înjure în public, dacă nu se cunosc personal, iar în Comrat a fost ultima dată cu 5 ani în

urmă.

Menționează că, în citațiile primite de la Procuratura UTA Găgăuzia se indica că

este chemat pentru a da explicații la adresarea președintelui Judecătoriei Comrat, în

legătură cu ce apare întrebare despre ce adresări se indică în citații.

Susține că, conform deciziei contravenționale a Inspectoratului de Poliție Comrat

din 26 mai 2014, la data de 18 aprilie 2014 în Procuratura UTA Găgăuzia a fost

înregistrată plîngerea judecătorilor Judecătoriei Comrat privind pornirea procesului penal

împotriva sa. Astfel, în acest sens, formulează întrebarea referitor la faptul de care

infracțiune este învinuit.

Declară că, conform avizului poștal, cererea a fost primită la data de 27 iunie 2014

și ca rezultat, informația solicitată urma să o primească la data de 12 iulie 2014.

1

Prin hotărîrea din 09 octombrie 2014 a Judecătoriei Ceadîr-Lunga a fost respinsă

cererea de chemare în judecată depusă de Victor Ceceli împotriva Judecătoriei Comrat cu

privire la obligarea pîrîtului de a-i furniza informația solicitată și repararea prejudiciului

moral.

Prin decizia din 01 martie 2016 a Curții de Apel Cahul s-a respins apelul depus de

Victor Ceceli și s-a menținut hotărîrea din 09 octombrie 2014 a Judecătoriei Ceadîr-

Lunga.

La data de 27 aprilie 2016 (conform sigiliului oficiului poștal (Vol.II, f.d.2), Victor

Ceceli a declarat recurs împotriva deciziei din 01 martie 2016 a Curții de Apel Cahul,

solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a pretențiilor.

În susținerea recursului s-a invocat că actele de dispoziție a instanțelor ierarhic

inferioare au fost adoptate contrar circumstanțelor pricinii și legislației în vigoare.

Indică că, rezultînd din prevederile art. 118 alin. (2) al Constituției Republicii

Moldova, persoanele care nu posedă limbă de stat, au dreptul de a lua cunoștință de toate

actele și lucrările dosarului, de a vorbi în instanță prin interpret.

Susține că, instanța supremă, cu încălcarea prevederilor enunțate, i-a expediat fără

traducere în limba rusă, încheierile adoptate în cauzele, după cum urmează: nr. 2ac-38/15

din 18 februarie 2015, nr.2ac-37/15 din 18 februarie 2015, nr.2ac-12/15 din 28 ianuarie

2015, nr.1ac-94/14 din 11 noiembrie 2014, nr. 2ac-237/14 din 03 decembrie 2014, nr.3ra-

67/15 din 14 ianuarie 2015, nr.2ac-14/15 din 28 ianuarie 2015, nr.2ac-13/15 din 28

ianuarie 2015, nr.2ac-11/15 din 04 februarie 2015, nr.2ac-21/15 din 11 februarie 2015,

nr.1cs-200/14 din 16 decembrie 2014, nr. 2ac-257/14 din 17 decembrie 2014, nr.1cs-

201/14 din 16 decembrie 2014, nr.1ac-19/15 din 13 mai 2015, nr. 2ac-131/15 din 20 mai

2015, nr.2ac-128/15 din 13 mai 2015, nr.2ac-155/15 din 17 iunie 2015, nr.3ra-1038/15

din 12 august 2015, nr.1ac-43/15 din 15 septembrie 2015, nr.2ac-252/15 din 18 noiembrie

2015, nr. 2ac-205/15 din 07 octombrie 2015, nr.1cs-187/15 din 17 noiembrie 2015, nr.

2ac-237/15 din 04 noiembrie 2015, nr.2ac-221/15 din 28 octombrie 2015, nr.2ac-238/15

din 09 decembrie 2015, nr.2ac-288/15 din 09 decembrie 2015, nr. 2ac-243/15 din 25

noiembrie 2015, nr.2ac-236/15 din 18 noiembrie 2015, nr. 2ac-278/15 din 02 decembrie

2015.

În conformitate cu art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se

depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Cahul a fost adoptată la 01 martie 2016, iar Victor Ceceli a

declarat recurs la data de 27 aprilie 2016 (conform sigiliului oficiului poștal (Vol.II, f.d.2),

ceea ce denotă că recursul este în termen.

Tot aici, este de menționat că lui Victor Ceceli i-a fost expediată copia deciziei

contestate în limba rusă la data de 16 martie 2016, conform scrisorii de însoțire (Vol.I,

f.d.197) și recepționată la data de 21 martie 2016 (Vol.I, f.d.201).

Examinînd temeiurile recursului declarat de Victor Ceceli, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

2

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Victor Ceceli, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

De fapt, în recursul declarat recurentul nu a indicat nici un temei de fapt, nu a invocat

nici un argument și nici un motiv în vederea casării hotărîrii judecătorești adoptate.

Recurentul și-a axat recursul declarat pe faptul că Curtea Supremă de Justiție în

cadrul altor cauze civile nu i-a expediat copiile deciziilor în limba rusă.

Însă, instanța de recurs menționează că aceste argumente sunt irelevante, deoarece

nu se referă la litigiul din speță.

Astfel, recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de

către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor

de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

3

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaște recursul

declarat de Victor Ceceli, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Victor Ceceli împotriva deciziei din

01 martie 2016 a Curții de Apel Cahul.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4