3ra-941/16 — obligarea furnizarii informatiei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea furnizarii informatiei
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-941/16 — obligarea furnizarii informatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 3ra-941/16 Prima instanță: judecătoria Ceadîr-Lunga (jud. L. Caraianu) Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii) ÎNCHEIERE 29 iunie 2016 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecători: Valentina Clevadî Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Victor Ceceli împotriva deciziei din 01 martie 2016 a Curții de Apel Cahul, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Ceceli împotriva Judecătoriei Comrat cu privire la obligarea pîrîtului de a-i furniza informația solicitată și repararea prejudiciului moral, c o n s t a t ă: La data de 21 iulie 2014, Victor Ceceli a depus cerere de chemare în judecată împotriva Judecătoriei Comrat solicitînd obligarea președintelui Judecătoriei Comrat de а-i furniza informația solicitată, încasarea de la pîrît în beneficiul său a sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la data de 25 iunie 2014 a expediat președintelui Judecătoriei Comrat o cerere, prin care l-a informat că la 19 martie 2014, prin actul nr.414, Procuratura UTA Găgăuzia a intentat procesul contravențional la plîngerile președintelui Judecătoriei Comrat - Gubenco S., și președintelui interimar al Judecătoriei Vulcănești - Botezatu I., pe faptul săvîrșirii de către el a contravenției prevăzute de art.69 alin.(1) Cod contravențional-injuria adusă în public. În acest sens, indică că a apărut întrebarea referitor la faptul cum ar fi putut să-l înjure în public, dacă nu se cunosc personal, iar în Comrat a fost ultima dată cu 5 ani în urmă. Menționează că, în citațiile primite de la Procuratura UTA Găgăuzia se indica că este chemat pentru a da explicații la adresarea președintelui Judecătoriei Comrat, în legătură cu ce apare întrebare despre ce adresări se indică în citații.
Susține că, conform deciziei contravenționale a Inspectoratului de Poliție Comrat din 26 mai 2014, la data de 18 aprilie 2014 în Procuratura UTA Găgăuzia a fost înregistrată plîngerea judecătorilor Judecătoriei Comrat privind pornirea procesului penal împotriva sa. Astfel, în acest sens, formulează întrebarea referitor la faptul de care infracțiune este învinuit. Declară că, conform avizului poștal, cererea a fost primită la data de 27 iunie 2014 și ca rezultat, informația solicitată urma să o primească la data de 12 iulie 2014. 1 Prin hotărîrea din 09 octombrie 2014 a Judecătoriei Ceadîr-Lunga a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Victor Ceceli împotriva Judecătoriei Comrat cu privire la obligarea pîrîtului de a-i furniza informația solicitată și repararea prejudiciului moral.
Prin decizia din 01 martie 2016 a Curții de Apel Cahul s-a respins apelul depus de Victor Ceceli și s-a menținut hotărîrea din 09 octombrie 2014 a Judecătoriei Ceadîr- Lunga. La data de 27 aprilie 2016 (conform sigiliului oficiului poștal (Vol.II, f.d.2), Victor Ceceli a declarat recurs împotriva deciziei din 01 martie 2016 a Curții de Apel Cahul, solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a pretențiilor. În susținerea recursului s-a invocat că actele de dispoziție a instanțelor ierarhic inferioare au fost adoptate contrar circumstanțelor pricinii și legislației în vigoare. Indică că, rezultînd din prevederile art. 118 alin. (2) al Constituției Republicii Moldova, persoanele care nu posedă limbă de stat, au dreptul de a lua cunoștință de toate actele și lucrările dosarului, de a vorbi în instanță prin interpret.
Susține că, instanța supremă, cu încălcarea prevederilor enunțate, i-a expediat fără traducere în limba rusă, încheierile adoptate în cauzele, după cum urmează: nr. 2ac-38/15 din 18 februarie 2015, nr.2ac-37/15 din 18 februarie 2015, nr.2ac-12/15 din 28 ianuarie 2015, nr.1ac-94/14 din 11 noiembrie 2014, nr. 2ac-237/14 din 03 decembrie 2014, nr.3ra- 67/15 din 14 ianuarie 2015, nr.2ac-14/15 din 28 ianuarie 2015, nr.2ac-13/15 din 28 ianuarie 2015, nr.2ac-11/15 din 04 februarie 2015, nr.2ac-21/15 din 11 februarie 2015, nr.1cs-200/14 din 16 decembrie 2014, nr. 2ac-257/14 din 17 decembrie 2014, nr.1cs- 201/14 din 16 decembrie 2014, nr.1ac-19/15 din 13 mai 2015, nr. 2ac-131/15 din 20 mai 2015, nr.2ac-128/15 din 13 mai 2015, nr.2ac-155/15 din 17 iunie 2015, nr.3ra-1038/15 din 12 august 2015, nr.1ac-43/15 din 15 septembrie 2015, nr.2ac-252/15 din 18 noiembrie 2015, nr. 2ac-205/15 din 07 octombrie 2015, nr.1cs-187/15 din 17 noiembrie 2015, nr. 2ac-237/15 din 04 noiembrie 2015, nr.2ac-221/15 din 28 octombrie 2015, nr.2ac-238/15 din 09 decembrie 2015, nr.2ac-288/15 din 09 decembrie 2015, nr. 2ac-243/15 din 25 noiembrie 2015, nr.2ac-236/15 din 18 noiembrie 2015, nr. 2ac-278/15 din 02 decembrie 2015. În conformitate cu art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.
Decizia Curții de Apel Cahul a fost adoptată la 01 martie 2016, iar Victor Ceceli a declarat recurs la data de 27 aprilie 2016 (conform sigiliului oficiului poștal (Vol.II, f.d.2), ceea ce denotă că recursul este în termen. Tot aici, este de menționat că lui Victor Ceceli i-a fost expediată copia deciziei contestate în limba rusă la data de 16 martie 2016, conform scrisorii de însoțire (Vol.I, f.d.197) și recepționată la data de 21 martie 2016 (Vol.I, f.d.201). Examinînd temeiurile recursului declarat de Victor Ceceli, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
2 Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Victor Ceceli, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. De fapt, în recursul declarat recurentul nu a indicat nici un temei de fapt, nu a invocat nici un argument și nici un motiv în vederea casării hotărîrii judecătorești adoptate. Recurentul și-a axat recursul declarat pe faptul că Curtea Supremă de Justiție în cadrul altor cauze civile nu i-a expediat copiile deciziilor în limba rusă. Însă, instanța de recurs menționează că aceste argumente sunt irelevante, deoarece nu se referă la litigiul din speță.
Astfel, recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, 3 respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaște recursul declarat de Victor Ceceli, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Victor Ceceli împotriva deciziei din 01 martie 2016 a Curții de Apel Cahul. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecători: Valentina Clevadî Oleg Sternioală 4
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.